On Monday, June 2, 2014 10:13 PM, Horia Moculescu <hmoculescu@gmail.com> wrote:

Bună seara, Domnule Profesor,

Aşa cum am convenit, vă trimit copia scrisorii discutate. Aceasta a fost trimisă prin e-mail unui coleg de-al nostru, cu ocazia întâlnirii ocazionată de împlinirea a 60 (!!!) de ani de la absolvirea Colegiului „Mihai Viteazul” din Turda , un aşezământ de educaţie şi cultură cum rar se mai poate găsi în ţară. Cel care ne-a trimis aceste rânduri este fostul nostru coleg ŢIKI, pe numele său Yosef Leibovici, medic pensionar în Israel. Şi în timpul şcolii a fost un prieten excepţional (ca şi…noi!). Am accepţiunea publicării textului, semnat cu numele său. Sunt fericit de câte ori am ocazia să constat că sufletul poporului nostru este aşa cum cred că îl cunosc (şi cum îl simt).

Vă doresc o noapte cu vise frumoase,

                                                         Horia Moculescu

 

P.S. Nu ştiu dacă e nevoie să apară şi paragraful despre mine.

*

**  Scrisoare din Israel 

*

Dragi Colegi si Profesori,

 

Regret mult că nu sunt cu voi la întâlnirea de 60 de ani de la terminarea liceului.

Acum 40 de ani am părăsit țara în care m-am nascut, am crescut, am învățat și am lucrat ca medic tânăr. Am părăsit Romania pentru că s-a înființat Statul Israel și acest popor vechi a revenit din toate colțurile lumii pe vechile lui meleaguri sfinte.

Primii ani după emigrație au fost foarte grei. Dorul de meleagurile natale, de aerul din România, de oameni, de tot ce am lăsat în urmă…

Mă înțeleg acei mii de români care au emigrat sau lucrează azi în țări străine.

Eu pot să spun că în mijlocul vostru nu am simțit nici un fel de antisemitism.

Bunicii mei au fost exterminați la Auschwitz fiindcă locuiau în Ardealul de Nord, ce se afla sub guvernământ unguresc(diktatul de la Viena). Spre norocul meu și al familiei mele Turda a rămas în Romania.

Poporul român este deosebit de bun, ospitalier și mă mândresc că am venit în Israel din România.

Sunt recunoscător pentru bunăvoința și buna pregatire a profesorilor care ne-au îndrumat primii pași în viață și vă spun tuturor un sincer MULȚUMESC!

Trebuie să spun că școala românească, liceul și facultatea, sunt foarte apreciate aici, în Israel. Cu toate că vorbesc și citesc acum în limba de aici – ebraica, pot să spun că numai în limba română „savurez” o poezie sau o carte bună, visez în limba română…

Îmi amintesc cu plăcere de anii de liceu și de toate năzdrăvăniile pe care le făceam și vă doresc, dragi colegi, să aveți plăcere de această întlnire, să depănați amintiri frumoase.

Mulțumesc mult Doamnei Profesoare POPA, îmi amintesc cu multă plăcere de orele de limba română, dar și de cele de matematică.

Vă doresc multă sănătate până la 120 de ani – vechea noastră urare biblică.

Continui să mă uit la televizia română, sunt la curent cu tot ce se petrece în România.

Bineînțeles că sunt la curent cu tot ce se petrece în viața particulară, dar și în cea musicală a colegului meu de bancă Horia Moculescu, care fără îndoială că este unul dintre cei mai talentați compozitori și cântăreți

Mă mândresc și cu el, mă bucur că am avut ocazia de a ne întâlni în Israel, unde vă aștept pe fiecare dintre voi!

Îi mulțumesc și colegului Sămpălean pentru nenumăratele telefoane și pentru că a insistat atât de mult să vin și eu la întâlnirea voastră

Vouă, tuturor colegilor mei, vă doresc numai bine, iar dacă veniți în Israel vă aștept cu mare plăcere.

Încă o dată vă spun din inimă că regret că nu sunt cu voi la această aniversare atât de frumoasă! Poate la următoarea!

Vă doresc la toți să fiți sănătoși până la 12o de ani!

Tsiky

 

NR. Am primit de la inegalabilul și inconfundabilul domn HORIA MOCULESCU textele de mai sus spre a fi puse pe site-ul noastru. Cu mare plăcere!

.