Fw: Schachtschneider: Islamul in Germania ? https://www.gemeindenetzwerk.de/?p=6002#more-6002
Mesaje primite

rodica bratulescu
00:38 (acum 13 ore)
către

ISLAMUL NU ARE CE CAUTA IN GERMANIA !!!
NICI IN ROMANIA !!! DIN ACELEASI MOTIVE : ARGUMENTATIE JURIDICA IMBATABILA !
Interviu al revistei „Secession” cu profesorul de drept constituțional (si international caci a dat in judecata Tratatul de la Lisabona, euro etc ) Nurnberg Erlangen: Prof. em. Dr. Karl Albrecht Schachtschneider.Catolic traditionalist.
„DER ISLAM GEHÖRT NICHT ZU DEUTSCHLAND“ – GEMEINDENETZWERK – EIN ARBEITSBEREICH DES GEMEINDEHILFSBUNDES

„Der Islam gehört nicht zu Deutschland“ – Gemeindenetzwerk – Ein Arbeits…

REȚEAUA COMUNITARĂ
O zonă de lucru a asociației de ajutor comunitar

„Islamul nu aparține Germaniei”
Vineri 18 februarie 2011 de Prof. Dr. Karl Albrecht Schachtschneider, Univ Nurnberg Erlangen

prof. dr. Karl Albrecht Schachtschneider
Interviu al revistei „Secession” cu profesorul de drept constituțional Nurnberg Erlangen Prof. em. Dr. Karl Albrecht Schachtschneider

SECȚIUNEA: Stimate profesor Schachtschneider, în lucrarea dumneavoastră „Limitele libertății religioase folosind exemplul islamului” ajungeți la concluzia că islamul nu este o religie protejată de constituție. Ce diferențe fundamentale există între creștinism și islam?

SCHACHTSCHNEIDER: Am explicat că islamul nu este protejat de articolul 4 paragraful 2 din Legea fundamentală, care garantează practicarea netulburată a religiei. Musulmanii se pot baza pe libertatea de credință și de credință. Cu toate acestea, aceste drepturi fundamentale ale articolului 4 paragraful 1 din Legea fundamentală nu conferă niciun drept la acțiune externă, ci doar drepturi la ideile interne. Drepturile fundamentale trebuie să fie clar distinse. Islamul este o religie politică care vrea să-și impună sistemul juridic religios, Sharia. Creștinismul, în schimb, a fost secularizat durabil. Ea separă religiosul de politic, lumea de apoi de această lume, biserica de stat. Doar o astfel de religie poate pretinde protecția Legii fundamentale. Aceasta este logica pluralismului religios. Secularizarea este cea mai mare realizare culturală a Europei. Într-o republică, care trebuie să fie democratică, niciun cetățean nu poate pune cuvântul lui Dumnezeu mai presus de legislație și legi și nimeni nu poate încerca să transforme comunitatea într-o teocrație prin votul majoritar. Acest lucru nu ține cont de limitele drepturilor religioase de bază. Nu poate exista un drept al tuturor germanilor de a rezista cuiva care încearcă să elimine ordinea noastră constituțională și, în același timp, un drept fundamental de a face acest lucru. Islamul ar renunța la esența sa ca sistem de viață și de lege dacă ar dori sau ar trebui să devină secular.

SECȚIUNEA: Încercările occidentale de democratizare în Irak sau Afganistan sunt sortite eșecului deoarece există o populație majoritară musulmană?

SCHACHTSCHNEIDER: Da, islamul este inerent incapabil de democrație. Religia islamică este o ordine care determină toate acțiunile. Se consideră că legile lor străvechi au fost trimise jos de Allah. Coranul și tradiția coranică sunt absolut incompatibile cu o ordine democratică liberă, nucleul constituției noastre. Legile lui Dumnezeu nu sunt la latitudinea politicii. Cei care sunt în putere trebuie să îndeplinească voia lui Dumnezeu, oricare ar fi aceasta. Fiecare musulman este responsabil pentru asta. De aceea este obligat să facă jihad. Islamul este responsabilitatea Ummah, comunitatea globală a tuturor musulmanilor. Există întotdeauna abordări prudente ale secularizării, în special din partea musulmanilor din lumea occidentală. Dar aceste încercări nu au nicio șansă împotriva puternicilor apărători și promotori ai islamului.

SECESIUNEA: Turcia lucrează pentru aderarea la UE și ar trebui să-și democratizeze propriile instituții care au garantat până acum secularismul, cum ar fi Consiliul Național de Securitate. Care ar fi consecinta?

SCHACHTSCHNEIDER: Asta ar promova în mod semnificativ islamizarea Turciei. În septembrie anul trecut, un referendum constituțional a slăbit semnificativ independența Curții Constituționale față de AKP, partidul de guvernământ de orientare islamică, printr-un nou proces de numire. Această instanță a fost un alt pilon al secularismului.

SECȚIUNEA: După cum spuneți, Legea fundamentală dă fiecărui german dreptul de a rezista celor care doresc să elimine ordinea de bază liberă și democratică. Este președintele federal un inamic al constituției când descrie islamul ca parte a Germaniei?

SCHACHTSCHNEIDER: Nu aș merge atât de departe. Înțelege însă complet greșit situația juridică, probabil pentru că, deși el însuși este avocat, este prost informat despre aceasta. Astfel, sa dovedit nepotrivit pentru funcția sa; deoarece este obligat să păstreze şi să apere Legea fundamentală. Doar pentru că mulți musulmani trăiesc în Germania nu înseamnă că religia lor aparține Germaniei, mai ales că aceasta contrazice ordinea noastră constituțională.

Sursa: Secession 40/februarie 2011
Cu amabila permisiune a editorului
www.sezession.de

Gemeindenetzwerk » „Der Islam gehört nicht zu Deutschland“ » Drucken

„Der Islam gehört nicht zu Deutschland“ » E-Mail – Gemeindenetzwerk – Ei…

„Der Islam gehört nicht zu Deutschland“ – Gemeindenetzwerk – Ein Arbeits…

Această postare a fost creată vineri, 18 februarie 2011, la 5:42 p.m., și a fost depusă la Societate/Politică , Religii mondiale .

Libertatea religioasă pentru islam în Germania?
Marți 31 mai 2016 de Prof. Dr. Karl Albrecht Schachtschneider

prof. dr. Karl Albrecht Schachtschneider
Islamizarea Germaniei se realizează prin presupusa libertate religioasă. Curtea Constituțională Federală rezumă drepturile religioase fundamentale ale paragrafelor 1 și 2 ale articolului 4 din Legea fundamentală într-un drept fundamental independent de libertate religioasă. Acest lucru ar trebui să dea dreptul de a trăi și de a acționa așa cum o impune religia. Acest drept fundamental, care este cerut de demnitatea umană, nu tolerează nicio rezervă legală și poate fi restrâns doar din cauza principiilor constituționale egale.

Islamul, devotamentul față de Dumnezeu, reglementează viețile și acțiunile musulmanilor nu numai pentru viața de apoi, a doua lume, ci și pentru prima lume, această lume. Nu numai Coranul, ci și hadithurile tradiției coranice au cea mai înaltă valoare, și anume divină, obligatorie. Sharia, calea poruncită, ceea ce a voit Dumnezeu, legile, sunt derivate din ambele. Islamul este deci o religie politică. Este un sistem juridic religios pe care fiecare musulman trebuie să îl aplice în cea mai mare măsură posibilă. Potrivit acesteia, viața și acțiunile islamice sunt protejate în Germania de libertatea religioasă creată de Curtea Constituțională Federală cu cel mai înalt statut constituțional.

Totuși, Legea fundamentală nu recunoaște o astfel de libertate religioasă. Articolul 4 alineatele 1 și 2 GG protejează trei drepturi religioase fundamentale care trebuie distinse. În primul rând, în paragraful 1, libertatea de credință. Este posibil să nu fie restricționat în absența unei rezervări. În al doilea rând, tot în paragraful 1, libertatea religioasă. Și ea este invulnerabilă. Mărturisirea este crezul care a fost protejat ca libertate de conștiință de la Confessio Augustana din 1530 până la Constituția de la Weimar. În al treilea rând, paragraful 2 garantează practicarea netulburată a religiei și acțiunile religioase în privat și în public. Cu toate acestea, acest drept fundamental de a acționa este supus primatului statului, adică primatului legilor civile. Acest lucru este menționat în articolul 136 alineatul 1 WRV, care este încorporat în Legea fundamentală prin articolul 140 GG.

Drepturile religioase de bază protejează, așadar, credințele oamenilor, confesiunea lor de religie și, în limitele legii, practica lor. Mai presus de toate, ei protejează credința într-un singur Dumnezeu. Cu toate acestea, ele nu oferă acțiuni politice cu nicio protecție a drepturilor fundamentale. Politica înseamnă modelarea vieții comune prin legi civile. Acest lucru necesită cunoașterea realității pentru a o putea modela corect. Efortul de a realiza acest lucru este, printre altele, protejat de libertățile protejate la articolul 5, libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea limitată de difuzare și de film și libertatea științei. Poți să crezi în Dumnezeu, în viața veșnică și în nemurirea sufletului. De aceea nu poți ști. În consecință, declarațiile religioase nu sunt opinii în sensul drepturilor fundamentale pentru că trebuie să fie o contribuție la adevărul și corectitudinea acestei lumi. Drepturile religioase fundamentale nu pot fi decăzute ca drepturile politice fundamentale prevăzute de articolul 18 din Legea fundamentală, deoarece numai acțiunea politică poate combate ordinea de bază democratică liberă, dar nu și acțiunea religioasă legată de viața de apoi, în măsura în care este protejată de drepturi fundamentale.

Dacă practicarea unei religii urmărește să implementeze o politică, aceasta nu se poate baza pe drepturi religioase fundamentale. Cu toate acestea, majoritatea religiilor stabilesc maxime politice, reguli pentru viața în această lume. Ei trebuie să caute protecția drepturilor fundamentale în drepturile politice de bază. Unitatea religiei și politicii este acceptabilă în republica iluministă doar dacă comunitatea religioasă și membrii ei, credincioșii, trăiesc sustenabil secularizarea, și anume separarea politicii de religie, a bisericii de stat, a a doua lume de prima. Aceasta este ceea ce fac bisericile creștine. Dar acest lucru contrazice islamul, așa cum demonstrează doar caracterul religios obligatoriu al Sharia, în spatele căreia, așa cum arată Declarația de la Cairo din 1990, drepturile omului trec și ele pe un plan secundar. O comunitate religioasă care nu face din secularizare cauza sa nu poate pretinde protecția drepturilor fundamentale în temeiul articolului 4 din Legea fundamentală. Secularitatea face parte din identitatea constituțională a unei comunități libere, a unei republici care trebuie să fie democratică.

Republica seculară a cetățenilor liberi este pluralistă din punct de vedere religios. În consecință, statul trebuie să mențină neutralitatea față de diferite religii. El nu trebuie doar să tolereze religiile ca fiecare dintre cetățenii săi, care sunt cetățeni ai statului, ci și să le protejeze de dragul drepturilor religioase fundamentale și să le ofere suficiente oportunități de a-și practica religia. Dar statul trebuie să impună și limitele practicii religioase, legile care nu pot discrimină și nici nu privilegiază cetățenii din cauza credinței lor.