Își va cere Ukraina scuze?

CUM A AJUNS AMERICA SĂ FIE CONDUSĂ DE COMPLEXUL SĂU MILITAR-INDUSTRIAL?
Scris de Eric Zuesse

Guvernul SUA cheltuiește anual pentru armata sa, nu doar în Departamentul său de „Apărare”, ci și în toate departamentele sale luate împreună, în jur de 1,5 trilioane de dolari. O mare parte din acești bani sunt ascunși în Departamentul de Trezorerie și în alte departamente, pentru a transmite publicului ideea falsă că „doar” aproximativ 800 de miliarde de dolari anual sunt acum cheltuiți pentru armata SUA.

La 25 aprilie 2022, Fundația de Cercetare a Păcii Interne din Stockholm (SIPRI) a titrat „Cheltuielile militare mondiale trec de 2 trilioane de dolari pentru prima dată” și a raportat că „cheltuielile militare americane s-au ridicat la 801 de miliarde de dolari în 2021, o scădere de 1,4% față de 2020. Povara militară a SUA a scăzut ușor de la 3,7% din PIB în 2020 la 3,5% în 2021.”

Cu toate acestea, nu au inclus suma totală a SUA, ci doar părțile din aceasta care sunt plătite de Departamentul „Apărare” al SUA. În consecință, un total global mai realist ar fi fost de aproximativ 2,8 trilioane de dolari, ceea ce reprezintă aproximativ dublul cheltuielilor militare anuale de aproximativ 1,5 trilioane de dolari SUA. Toate celelalte 172 de țări calculate ale lumii, împreună, cheltuiseră o sumă aproximativ echivalentă cu aceasta.

Înainte de crearea de către președintele american Harry S. Truman a Departamentului de „Apărare” al SUA, la 18 septembrie 1947, înlocuind Departamentul de Război al SUA, care fusese creat la 7 august 1789 de către fondatorii Americii (la scurt timp după ce Constituția SUA a intrat în vigoare la 4 martie 1789), SUA era o democrație – oricât de viciată, dar totuși una reală.

Statele Unite și-au început de fapt transformarea într-o dictatură, în slujba proprietarilor corporațiilor militare și ai dependențelor lor de extracție-corporații, cum ar fi Chevron, când, la 25 iulie 1945, Truman a decis că, dacă SUA nu vor cuceri Uniunea Sovietică, atunci Uniunea Sovietică avea să cucerească SUA. Așadar, el a început Războiul Rece, la acea dată, a hotărât că prioritatea sa principală în calitate de președinte al SUA va fi să plaseze guvernul SUA pe o poziție de război aproape permanentă, chiar daca Al Doilea Război împotriva fascismelor imperialiste (puterile „Axei”) era pe punctul de a se încheia în acel moment și, în mod clar, va fi o victorie pentru aliații SUA – în principal, Uniunea Sovietică și imperiul Regatului Unit.

Truman, spre deosebire de predecesorul său, FDR, care fusese un anti-imperialist pasionat, va fi total angajat să transforme întreaga lume în primul imperiu global unic, care ar fi controlat de către guvernul SUA și împărtășit doar de „aliații” săi națiunile vasale.
Acesta a fost visul american al lui Truman și a contrastat puternic cu visul lui FDR de a avea o viitoare Națiuni Unite care să dețină un monopol global asupra tuturor armelor strategice și să servească drept o republică federală globală democratică a tuturor națiunilor, fiecare națiune ar avea propriul său sistem juridic. pentru afaceri interne, dar toate națiunile ar fi supuse autorității unice a Națiunilor Unite cu privire la toate chestiunile internaționale.

Truman l-a disprețuit pe FD Roosevelt și a scăpat de întregul cabinet al lui FDR și de consilierii lui apropiați, în mai puțin de doi ani. Truman l-a admirat enorm pe generalul Dwight Eisenhower, al cărui sfat îi intrase în mintea lui Truman la 25 iulie 1945 că, dacă SUA nu vor cuceri Uniunea Sovietică, atunci Uniunea Sovietică va cuceri Statele Unite.

Nu discursul “Cortina de Fier”, discurs rostit de fostul prim-ministru britanic Winston Churchill la Fulton, Missouri, la 5 martie 1946, în care a subliniat necesitatea ca Statele Unite și Marea Britanie să acționeze ca gardieni ai păcii și stabilității împotriva amenințării sovietice si a comunismului, a fost factorul determinant, ci sfatul dezinteresat al lui Eisenhower.

Eisenhower, chiar la sfârșitul propriei sale președinții, i-a avertizat pe americani împotriva complexului militar-industrial pe care Truman și el însuși l-au creat împreună. El, un hipocrit, a fost unul dintre cei mai periculosi mincinoși ai istoriei și dorea ca istoria să-l amintească ca fiind un om al păcii. De fapt, era la fel de imperialist ca și Truman. Și acea decizie a lui Truman, luata la sfatul lui Eisenhower, este cea care a plasat inexorabil guvernul SUA pe calea către viitoarea guvernare de către un complex militar-industrial care violeaza Constituția SUA – anulează cea mai importantă realizare a fondatorilor Americii.

Constituția SUA a fost scrisă de oameni care detestau însuși conceptul de „armate permanente” si orice guvern de război permanent. Ei s-au răzvrătit împotriva unui imperiu și au condamnat toate imperiile. Acesta este motivul pentru care au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a proiecta un Guvern care să interzică așa ceva aici.

Iar Guvernul lor, astfel conceput, a servit bine națiunea de-a lungul anilor 1789-1947, după care Constituția lor a devenit practic abandonată treptat.

Un document datat 21 ianuarie 1946 de la Șefii de Stat Major al SUA și intitulat „DECLARAȚIA DESPRE EFECTUL ARMELOR ATOMICE ASUPRA SECURITĂȚII NAȚIONALE ȘI ORGANIZĂRII MILITARE”, deschis cu un „Memorandum al șefului Statului Major al Armatei SUA”, care a spus:
Citind declarația Comitetului mixt de anchetă strategică cu privire la subiectul de mai sus (J.C.S. 1477/5), am obținut o impresie generală oarecum nefavorabilă.
În timp ce majoritatea declarațiilor specifice făcute par rezonabile, tonul general pare să deprecieze importanța dezvoltării armelor atomice și să insiste inutil cu tărie că serviciile armate convenționale nu vor fi eliminate.

Deși sunt pe deplin de acord, în ceea ce privește viitorul imediat, cu acest din urmă concept, nu am simțit că în prezent există o cerere puternică a publicului ca serviciile să fie de fapt eliminate. Tonul general al declarației ar putea fi, prin urmare, interpretat greșit de Congres și de public și ar putea fi privit ca un indiciu al reacționismului din partea armatei și al refuzului sub nicio formă de a reduce dimensiunea instituției militare.”

Asta într-un moment în care ipoteza americană larg răspândită era că nu va exista în continuare nicio armată permanentă în această țară. În mai puțin de doi ani de la moartea lui FDR, la 12 aprilie 1945, un astfel de guvern permanent al SUA a devenit oficial creat. Planul lui FDR pentru o ONU care ar scoate în afara legii internaționale TOATE IMPERIILE a fost înlocuit de planul lui Truman pentru o Americă care va deveni ea însăși ceea ce Hitler, însuși, a aspirat doar să creeze: primul imperiu global atotcuprinzător din lume.

Visul lui Truman este visul american de astăzi, în Washingtonul de astăzi; Și iată cum le-a declarat președintele american, câștigător al Premiului Nobel pentru Pace, Barack Obama, celălalt dintre cei mai periculosi mincinoși ai istoriei, cadeților absolvenți de la West Point, pe 28 mai 2014:
“Statele Unite sunt și rămân singura națiune indispensabilă. Acest lucru a fost adevărat pentru secolul trecut și va fi adevărat pentru secolul care urmează. …

Agresiunea Rusiei față de fostele state sovietice deranjează capitalele din Europa, în timp ce ascensiunea economică și puterea militară a Chinei își îngrijorează vecinii. Din Brazilia până în India, clasele de mijloc în creștere concurează cu noi, iar guvernele caută un cuvânt mai mare de spus în forumurile globale. … Va fi sarcina generației tale să răspundă acestei lumi noi.”

Este clar ca ziua ca pentru SUA toate celelalte națiuni sunt „dispensabile”. Și acest obiectiv este susținut acum de jumătate din cheltuielile militare ale lumii.
Așa s-a întâmplat. S-a întâmplat prin înșelăciune, la fiecare pas.

Traducerea: CD

TREI CITATE CLARIFICATOARE DESPRE RĂZBOIUL DIN UCRAINA
De Caitlin Johnstone

Noam Chomsky, John Pilger și Chris Hedges și-au împartasit expertiza subiectului războiului din Ucraina cu câteva comentarii recente care ajută la clarificarea necesară într-o problemă adesea confuză și întotdeauna controversată.
Iata-i:

„Mi-am petrecut cariera lucrând în mainstream madia și am acoperit probabil opt, nouă războaie; N-am văzut niciodată o acoperire in media atât de consumată de un tsunami de jingoism[1] și manipulator ca acesta.” ~ John Pilger

Acest comentariu vine dintr-un interviu recent cu legendarul jurnalist australian de către “South China Morning Post” și spune atât de multe despre ecosistemul informațional în care ne trezim acum încercând să înțelegem lucrurile.
Încă din primele zile ale invaziei, a fost clar că lumea occidentală era distrusă de un potop de propagandă diferit de orice am văzut până acum.

În prima lună completă a conflictului, posturile de televiziune americane au oferit mai multă acoperire războiului din Ucraina decât orice alt război în care SUA au fost implicate direct, inclusiv Irak și Vietnam. Arhitecții literali ai războiului din Irak au fost unii dintre primii experți căutați pentru analiza conflictului de către presa principală, iar apelurile la escaladari nebunești împotriva Rusiei au reușit să împingă fereastra Overton[2] a dezbaterii acceptabile în direcția extremismului bellicios și departe de sprijinul pentru diplomatie. solutii.

Și toate acestea au fost ușor introduse în conștiința curentă, deoarece calea fusese lubrifiată de ani de isterie rusească rezultată din operațiunea psihologică la scară de masă cunoscută sub numele de Russiagate.

Cea mai periculoasă confruntare a Americii din generații se întâmplă să fi fost precedată de ani de panică generată de mass-media cu privire la aceeași țară, în ciuda faptului că invazia Ucrainei nu a avut nimic de-a face cu teoria conspirației conform căreia Kremlinul s-ar fi infiltrat la cele mai înalte niveluri ale Guvernul SUA. A naibii coincidență, chiar acolo.

„Este destul de interesant că, în discursul american, este aproape obligatoriu să ne referim la invazie drept „INVAZIA NEPROVOCATĂ A UCRAINEI”. Căutați pe Google, veți găsi sute de mii de accesări. Desigur, a fost provocat. Altfel, nu s-ar referi la asta tot timpul ca la o invazie neprovocată.” ~ Noam Chomsky

Acest citat, dintr-un interviu de luna trecută cu Ramzy Baroud, este în mod evident adevărat și ar trebui subliniat mai des.
Oamenii nu adaugă aceleași adjective și modificatori gratuiti la ceva din nou și din nou, decât dacă încearcă să manipuleze modul în care este perceput.

Dacă vecinul tău s-a referit întotdeauna la soția lui ca „soția mea pe care cu siguranță nu am bătut-o niciodată”, ai deveni imediat suspicios pentru că nu așa vorbesc oamenii normali despre lucruri normale.
Nu spunem „Pământul rotund” sau „Holocaustul care s-a întâmplat cu siguranta”, spunem doar cuvintele simple fara adjective, deoarece natura lor de bază nu este serios în discuție și nu avem nimic investit în manipularea sau ofuscarea înțelegerii oamenilor despre ele.

Necesitatea clasei politice cat si media de a uza continuu această expresie „invazie neprovocată” din nou și din nou este în sine o mărturisire că ei știu că nu spun întregul adevăr.
Este versiunea de propagandă imperială a acestui tweet clasic: Chomsky subliniază multe dintre provocările în care s-a angajat structura de putere SUA/NATO înainte de conflict, despre care mulți analiști occidentali au petrecut ani de zile avertizând că vor veni ca urmare a acțiunilor provocatoare care erau deja întreprinse de imperiu.

Invazia ar fi putut fi prevenită cu ușurință cu puțină diplomație și niște concesii ieftine și cu recompense ridicate, cum ar fi ONORAREA ACORDURILOR DE LA MINSK ȘI OFERIREA DE ASIGURĂRI DE NEUTRALITATE PENTRU UCRAINA, dar au ales provocarea și escaladarea în schimb.
Adăugați la asta bombardamentul crescut exponențial al Donbasului de către Kiev imediat înainte de invazie și veti putea înțelege de ce maeștrii de invarteli ai imperiului lucrează atât de mult pentru a împinge linia „NEPROVOCATĂ”.

Nimic din toate acestea nu înseamnă că Rusia este fără vină în acest război; dacă provoc pe cineva să dea cu pumnul cineva, ei sunt totuși responsabili din punct de vedere moral pentru că au dat cu pumnul, dar si noi suntem și responsabili pentru că i-am provocat. Rusia este responsabilă pentru acțiunile sale, iar structura de putere SUA/NATO/Ucraina este responsabilă pentru acțiunile sale. Putin este responsabil pentru invadarea, imperiul occidental este responsabil pentru provocarea acelei invazii. Nu este complicat.

În același interviu, Chomsky mai spune că „cenzura în Statele Unite a atins un asemenea nivel dincolo de orice limite intalnita în viața mea” în ceea ce privește acest război. Aceasta evaluare, plus mărturia lui Pilger despre propaganda de război, mai puternica decat orice a văzut-o vreodată, arată că managementul narativ imperial este la cote maxime, ceea ce nu s-ar întâmpla decât dacă imperiul ar avea niște agende majore pe care dorea să le implementeze în următorii ani.

„Niciun moment, inclusiv criza rachetelor din Cuba, nu am fost mai aproape de prăpastia războiului nuclear.”
~ Chris Hedges
Făcând ecou avertismentelor urgente pe care Stephen Cohen le făcea la sfârșitul vieții sale, un nou articol al lui Hedges subliniază jocurile profund periculoase pe care le joacă imperiul cu o superputere nucleară în războiul său proxy în continuă escaladare împotriva Moscovei.

Observațiile lui Pilger și Chomsky despre cât de mult efort este depus pentru a manipula înțelegerea oamenilor cu privire la acest război au sens atunci când îți dai seama că agendele pe care imperiul încearcă să le dezvolte împotriva Rusiei acum și apoi impotriva Chinei, mai târziu, nu sunt doar sa arunce lumea în sărăcie și înfometare, ci pentru a ne șterge de pe fața acestei planete.

Nu trebuie să fie așa. Nu există niciun motiv bun pentru care cel mai puternic guvern din lume trebuie să riște viața tuturor de pe pământ în încercarea de a asigura dominația planetară.
Este posibil ca toate națiunile și popoarele să se înțeleagă și să colaboreze împreună pentru binele comun. Tot ce ar trebui să se întâmple este ca aceste agende de hegemonie totală să fie abandonate.

Din păcate, managerii imperiului nu par să aibă niciun plan să-și abandoneze obiectivul de cucerire globală în curând, așa că noi, oamenii obișnuiți ai acestei lumi, s-ar putea să ajungem să fie nevoiți să forțăm problema cu ei la un moment dat în interesul nostrum pentru supravieţuire.

Este un moment al naibii de fain sa fii în viață, dar omule, ei vor sa-l pastreze doar pentru ei.

NT:
1. Jingoism, fals patriotism impins peste extreme, intentionat sa motiveze, manipuleze populatia pentru un razboi cu scopuri ascunse.
2. Fereastra Overton, este gama de politici acceptabile din punct de vedere politic pentru populația principală la un moment dat. Este cunoscută și ca fereastra discursului. Fereastra Overton este o abordare pentru identificarea ideilor care definesc spectrul de acceptabilitate al politicilor guvernamentale. Politicienii pot acționa doar în limitele acceptabile. Schimbarea ferestrei Overton implică susținătorii politicilor din afara ferestrei care conving publicul să extindă fereastra.

Sursa: https://caityjohnstone.medium.com/three-illuminating-quotes-about-the-war-in-ukraine-ee4c43f5fd68

Traducerea: CD