IRELEVANTA ACTUALA A PACTULUI RIBENTROP-MOLOTOV

CD

IRELEVANTA ACTUALA A PACTULUI RIBENTROP-MOLOTOV
Agregat

Dacă ar fi câștigat războiul, România ar fi păstrat cu certitudine Basarabia (precum și Bucovina de Nord și Herța). Ea, însă, l-a pierdut. Pe cale de consecință, la Conferința de pace de la Paris din 1947, unde, prin voința tuturor puterilor victorioase, a avut statutul de stat învins, a fost obligată să accepte o nouă pierdere a Basarabiei (ca și a Bucovinei de Nord și a Herței). De astă dată Germania (și Pactul Ribbentrop-Molotov, mort încă din 1941) nu a mai avut nici un rol.

Cei care au găsit că această pierdere este justă și au transpus-o în dreptul internațional au fost SUA, Franța, UK și, desigur, URSS, alături de alți învingători, printre care în nume propriu au semnat și RSS Ucraineană și RSS Belorusă.
Iată de ce astăzi, orice discuție despre Pactul Ribbentrop-Molotov și despre nulitatea lui ab initio (nulitatea nu poate fi decât ab initio, adică de la data nașterii actului viciat) este mai mult decât inutilă; este ridicolă.

Ceea ce trebuie, eventual, modificat sunt granițele stabilite prin Tratatul de pace de la Paris din 1947.

În anul 1975, la Helsinki, prin Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, termenii Tratatului de la Paris au fost flexibilizați. Astfel, s-a convenit că frontierele stabilite în baza acestuia din urmă pot fi modificate, dar numai prin acordul statelor direct interesate la care să se ajungă prin mijloace exclusiv politice (adică fără recurgere la violență).

Părțile implicate in al Doilea Razboi Mondial

• De partea aliaților erau: Statele Unite, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Franța, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, China, Australia, Belgia, Republica Sovietică Socialistă Belarusă, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, Etiopia, Grecia, India, Țările de Jos, Noua Zeelandă, Polonia, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, Uniunea Africii de Sud și Republica Populară Federativă Iugoslavia
• De partea țărilor de partea ai Axei se află: Italia, România, Ungaria, Bulgaria și Finlanda.
Au fost semnate tratate separate între aliați și fiecare din țările care colaboraseră cu axa. Astfel, deși între România și Ungaria a existat o situație de conflict, nu a existat niciun tratat de pace direct între România și Ungaria, terminarea stării de război fiind menționată separat în tratatele semnate cu aliații.

Cu toate că toate statele aliate au fost prezente la Paris, nu toate au participat la negocieri cu toate puterile părții axei și nu toate au semnat tratatele de pace respective. Astfel, tratatul de pace cu România a fost semnat de: Statele Unite, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, Australia, Republica Sovietică Socialistă Belarusă, Canada, Cehoslovacia, India, Noua Zeelandă, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană și Uniunea Africii de Sud.[1] Criteriile care au dus la selecționarea țărilor semnatare nu au fost niciodată explicit justificate.

Tratatele le-au permis Italiei, României, Ungariei, Bulgariei și Finlandei să reasume responsabilitățile ca state suverane în relațiile internaționale.
Au fost incluse o serie de clauze care defineau despăgubirile de război, drepturile minorităților și ajustări teritoriale incluzând sfârșitul imperiului colonial al Italiei din Africa și modificări ale frontierelor: Ungaro-Cehoslovace, Româno-Ungare, Sovieto-Române, Bulgaro-Române și Sovieto-Finlandeze .

Clauzele stipulau că semnatarii vor lua toate măsurile necesare „pentru protejarea tuturor persoanelor de sub jurisdicție sa indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, drepturi umane și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de expresie, a presei, a religiilor, a opiniei politice și a opiniei politice. a întâlnirilor publice”.
Fiecare se obliga să împiedice renașterea fascismului sau a oricărei organizații „politice, militare sau semi-militare, al căror scop ar fi acela de a împiedica accesul la drepturile democratice.”

Transferuri teritoriale

• Finlanda pierdea aproximativ 10% din suprafața sa în favoarea Uniunii Sovietice. This request a sovieticilor a fost privită ca o mare nedreptate în rândul aliaților, deoarece în acest caz URSS era agresorul (în cadrul pactului Hitler-Stalin) și are simpatiei de care se bucură Finlanda mulțumită victoriilor din 1939-1940.

• România, mulțumită contribuției sale militare de partea Aliaților după 23 august 1944, primea înapoi Transilvania de Nord transferată de Hitler Ungariei prin Dictatul de la Viena, dar pierdea Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța în favoarea Uniunii Sovietice, și Dobrogea de Sud ( Cadrilaterul) în favoarea Bulgariei.

• Italia ceda localități Tende și La Brigue Franței, Zadar (actual, pe teritoriul Croației) și regiunea Istria (actual, pe teritoriul Croației și Sloveniei) Iugoslaviei și arhipelagul Dodecanez Greciei.

Daunele de război
Uniunea Sovietică a emis pretențiile maxime din partea adversarilor, cu excepția Bulgariei, cu care avea cea mai bună relație dintre vechii adversari. În cazurile României și a Ungariei însă, pretențiile au fost foarte mari.

Daunele de război, la valorile din 1938:
• 360.000.000 USD de la Italia;
o $115.000.000 către Iugoslavia;
o $105.000.000 către Grecia;
o $100.000.000 către Uniunea Sovietică;
o $25.000.000 către Etiopia;
o $5.000.000 către Albania;
• $300.000.000 de la Finlanda către Uniunea Sovietică;
• 300.000.000 USD de la Ungaria:
o $200.000.000 către Uniunea Sovietică;
o $100.000.000 către Cehoslovacia și Iugoslavia.
• $300.000.000 de la România către Uniunea Sovietică;
• $70.000.000 de la Bulgaria;
o $45.000.000 către Grecia;
o $25.000.000 către Iugoslavia.

Toti ziaricii care sar cu condeiul la scris inainte de a cunoaste situatia ar trebui sa consulte specialisti in domeniu sis a nu mai induca in eroare publicul cititor cu informatii false.