Din:
LUMEA NOUÃ, Anul VI, Nr. 1, Ianuarie 1937
Cu toate supãrãrile sale trecãtoare care îl fac sã fie câteodatã nedrept, d. Iorga rãmâne marea autoritate a neamului.
Cuvintele sale grele ca acele pe care le scrie istoria însãsi, recunosc si consacrã totdeauna orice faptã mare si nobilã româneascã…
Iatã rândurile pe care le-a scris d. Iorga despre „cei doi bãieti viteji” din Spania în „Neamul Românesc” dela 19 Ianuarie [1937]:
Cuvintele sale grele ca acele pe care le scrie istoria însãsi, recunosc si consacrã totdeauna orice faptã mare si nobilã româneascã…
Iatã rândurile pe care le-a scris d. Iorga despre „cei doi bãieti viteji” din Spania în „Neamul Românesc” dela 19 Ianuarie [1937]:
Lumea Nouã
Luptând pentru credinta lor crestinã si pentru cinstea
poporului lor, pentru ce este etern, scump si curat în latinitatea nebolsevisatã, doi tineri Români, doi bãieti viteji, Mota si Marin, au cãzut înaintea Madridului apãrat de Rosii.
Când, în zilele din urmã, îndepãrtam stirile de o monotonie desãvârsitã, în ciuda mãcelului zilnic, cu privire la ce se petrece, în miez de iarnã, acolo în nenorocita Spanie, nu ne gândeam cã între aceia care si-au dat viata luptând pentru cauza cea bunã erau si acesti doi fii ai tãrii noastre.
Prinsi de un entusiasm care se cere condus si nu înãbusit, pentru cã altfel rãmâne celalt entusiasm, contra cãruia Statul nu poate lupta îndeajuns si mai ales singur, încãlziti de o ideie cãreia i se închinaserã întregi, ei si-au zis cã e preferabil, decât sã facã în România însãsi o agitatie care nu-i aduce totdeauna bine, sã meargã acolo unde nu sunt discursuri si demonstratii de stradã, ci omul stã în fiecare clipã în fata mortii pentru ce crede el cã e sfânt si mare. Si -au cãzut.
Cine stie ce va iesi din cumplita furtunã care s’a abãtut asupra depãrtatului pãmânt latin unde se varsã sânge din toate rãnile unui nobil neam. Dar, dacã vre-o datã vom vedea Spania cum a fost, cum trebuie sã fie, se va putea spune la noi, cu înduiosatã mândrie, cã pentru aceasta au curs câteva picãturi din sângele scump al tineretului nostru.

Când, în zilele din urmã, îndepãrtam stirile de o monotonie desãvârsitã, în ciuda mãcelului zilnic, cu privire la ce se petrece, în miez de iarnã, acolo în nenorocita Spanie, nu ne gândeam cã între aceia care si-au dat viata luptând pentru cauza cea bunã erau si acesti doi fii ai tãrii noastre.
Prinsi de un entusiasm care se cere condus si nu înãbusit, pentru cã altfel rãmâne celalt entusiasm, contra cãruia Statul nu poate lupta îndeajuns si mai ales singur, încãlziti de o ideie cãreia i se închinaserã întregi, ei si-au zis cã e preferabil, decât sã facã în România însãsi o agitatie care nu-i aduce totdeauna bine, sã meargã acolo unde nu sunt discursuri si demonstratii de stradã, ci omul stã în fiecare clipã în fata mortii pentru ce crede el cã e sfânt si mare. Si -au cãzut.
Cine stie ce va iesi din cumplita furtunã care s’a abãtut asupra depãrtatului pãmânt latin unde se varsã sânge din toate rãnile unui nobil neam. Dar, dacã vre-o datã vom vedea Spania cum a fost, cum trebuie sã fie, se va putea spune la noi, cu înduiosatã mândrie, cã pentru aceasta au curs câteva picãturi din sângele scump al tineretului nostru.
ELISAV
Mă bucur foarte mult ca să mai văd din când în când suflete de legionar, că foarte rari suntemm în lumea aceasta. Până acum am crezut că sunt singurul rămas în viaţă, pentrucă am fost cel mai tânăr dintre toţi Camarazii mei. Acum, am trecut şi eu de 82 şi, mă bucur că mai eşti şi dumneat şi,eu nu mai sunt singur cum am crezut până acum. Dar sper, că Mata eşti tot din Legiunea Căpitanului, nu a lui Horia Sima.
Cu salutări Camaradereşti, TLC
Vasile Guian-Tamburus
Iorga, a avut el un creier briliant, dar sufletul i-a fost de asasin iar inima,era de trădător.Nu se poate ca Iorga, fiind cel mai ataşat sfătuitor al lui Carol şi curva lui, nu se poate să nu fi ştiut că Carol era un agent al judeo-masoneriei care a primit ordsin de asasinare a celui mai mare Român-Corneliu Zelea Codreanu care era hotărăt să pună Ţara într’o alianţă cu AXA, care garanta hotarele României. Dacă Codreanu trăia şi realiza alianţa Ţării cu AXA, Englezii nu mai puteau să declare război Germaniei pentrucă Polonia n’ar mai fi jucat jocul britanic de a provoca Germania şi, Rusia n’ar ma fi avut curajul să de înjumătăţească Ţara şi, la fel cu Ungaria, n’ar mai fi avut protecţia Italiei
şi, sinceri să fim. Jidanii ar fi găsit motive de a provoca războiul şi, este foarte probabil că noi şi AXA l-am fi pierdut!!! Dar în zilele nostre de acum, Germania a ajuns să fie iar Europa şi, garanţia Germană de atunci, ar fi fost valabilă şi azi…Păcat că la Palat, pe lângă Carol şi curva lui, nu era un singur patriot ca să-l execute pe marele curvar că de 10 ani de când s’a întors din străinătate, Ţara Românească a devenit de râsul lumii. Şi Iorga şi şi Titulescu, n’au fost deloc marii români crezuţi de prostia românească, că noi românii, după asasinarea Căpitanului nu mai am avut un conducător cum a fost Codreanu. Iorga a fost asasinat de comuniştii bolşevici, fiind siguri că Mişcarea Legionară va fi blamată, dar, plecarea lui Carol din Ţară, asta a fost o altă mare prostie românească, că orice pedeapsă i s’ar fi aplicat lui Carol, n’ar fi existat pedeapsă prea severă pentru un trădător ordinar.
Vasile Guian-Tamburus
Legiunea nu a trimis pe nimeni in Spania pentru „cauza iluzorie a unei religii jidanesti”. Legionarii care au plecat in Spania au plecat fiindca „se tragea cu mitraliera in fata lui Hristos” cum a marturisit Ionel Mota.
Cat despre „oferta spontana de a guverna” a lui Carol, playboyul tradator, era intradevar „foarte spontana” dar si foarte conditionata, sa fie el Capitanul Miscarii pentru a o decapita din interior.
A facut-o oricum, dar nu cu ajutorul legionarilor, ci cu cel al slugilor ocultei.
Prof. Iorga a crezut ceea ce spunea despre „cei doi baieti viteji”, a cazut insa la examenul foamei de glorie si onoruri lumesti si aceasta i-a fost fatala.
Boieru si cei impreuna cu el l-au ucis la comanda straina venita din rasarit pentru a putea acuza Miscarea de aceasta crima.
Si rezultatul se vede inca si astazi. Daca vrei sa discuti cu cineva, oricine dintre romani, despre Miscare ti se raspunde: „da, dar l-au omarat pe Iorga”.
Iorga și eroii, baba și mitraliera. Iorga și-a meritat glonțul în capățâna aia boșorogească. Ipocritul nu trebuia să comploteze împotriva tinerilor patrioți interbelici. Legiunea nu a realizat nici o ispravă trimițând trei oameni pentru cauza iluzorie a unei religii jidănești când în țară Codreanu avea nevoie de oameni de sfat cetățenesc, oameni ce i-au lipsit atunci când orbit de boala creștinismului a refuzat oferta spontană de a guverna a lui Carol nebunul. Vai și amar ce monumente de prostie au construit acești oameni interbelici.
Caile Domnului sunt inimaginabil de intortocheate. Ca intre Iorga si cei „doi baieti viteji” e o corespondenta sufleteasca desavarsita e limpede. Ca peste doar trei ani marele apostol va fi ucis de niste descreierati care se dadeau drept camarazi ai celor doi eroi este de neexplicat. Iar a asocia sufletele pure a doi martiri cu cele desfigurate ale unor criminali e o infamie.
ura,violenta si persecutiile etnice sau religioase n-au rezolvat niciodata nimic.gm
Sa faci capitane o tara/Ca soarele sfant de pe cer…..