Domnule profesor, ce mai aveți de spus in apărarea Dumneavoastră?

Dacă te referi la semnături, nu pot să-mi fac decât un singur reproș: nu am avut bani! Când am plecat la drum, să candidez, nu aveam decât speranțe multe: vîndusem un teren cu un an în urmă și așteptam să vină diferența. Nu a venit. Ș.a.m.d. Am sperat că voi primi de la datornici, printre care și Dinu Patriciu. Da, Dinu Patriciu îmi este dator mie si celorlalți moștenitori ai lui Coja Ștefan pentru benzinăria din Tomis Nord pe care a ridicat-o în mod abuziv pe terenul nostru! În plus, am sperat că voi găsi vreun sponsor, doi! Unul singur am găsit, dl Ionel Iorga, student din Craiova, care a venit la București ca să mă cunoască și mi-a donat un milion, de lei vechi. O sută de lei! Restul m-am împrumutat. Vreo 7000 de euro cu care am ieșit dator din aventura mea. Față de Ionel Iorga și colega sa mă simt vinovat, ca și față de cei care mi-au trimis semnăturile lor, față de cei care au făcut reclamă site-ului meu și ideilor mele, în care s-au recunoscut. Față de toți aceștia, majoritatea oameni necunoscuți, care au și făcut ceva, un gest minim pentru reușită, da, mă simt vinovat. Dar precizez că am pregătit vreo 300.000 de semnături, pe care să le depun și să nu am nicio emoție. Dar domnii M.R. și E.P. m-au abandonat pur și simplu… Deci, de vină nu este numai colonelul D.P.

Or mai fi și alți colonei pe lumea asta!

Pe colonelul D.P. aveam motive serioase să contez. L-am ajutat material să se trateze și în final să se vindece de un cancer nenorocit, i-am ajutat copilul, m-a mai ajutat și el de câteva ori, ca-ntre buni vecini! Încă nu-s lămurit în ce fel se face vinovat, dar este vinovat! Vinovatul principal.

Dacă mi-aduc bine aminte ați mai încercat o dată să candidați. În 1996?

Atunci am avut toate semnăturile în regulă, adunate de colegii din PDAR, partidul agrarienilor, ei m-au propus şi m-au susţinut, numai că nu am mai apucat să le depun. Atunci m-a lucrat alt colonel, colonelul Felix, binecunoscutul sub acest nume conspirativ. A fost ajutat de un KGBist şi de un ofiţer DIA, toţi trei la acea dată şefi de partid!… Acestea sunt faptele. Sensul lor e discutabil, interpretabil. Printre faptele petrecute, te rog să reţii că atunci, în 1996, studenţii de la Universitatea Bucureşti s-au trezit că trei profesori de-ai lor erau candidaţi la preşidenţia României, Emil Constantinescu, Nicolae Manolescu şi subsemnatul. Şi au decis ca ei să aleagă pe unul dintre cei trei spre a-l susţine şi promova ca ales al Ligii Studenţilor. Pe scurt, m-au ales pe mine… Dar, şi atunci, n-a fost să fie!

Consideraţi că dumneavoastră nu v-aţi fi lăsat doborît de structurile mafioto-securiste care l-au făcut pe Emil să renunţe la al doilea mandat?!

Emil al dumitale a renunţat pentru că aşa era scrisă piesa în care a jucat! În 1996 câştigătorul real, pe bune, a fost Ion Iliescu. Pe el l-a votat lumea. Cineva însă, nu ştiu cine, un trans-atlantic a decis că e mai bine să-l declarăm pe Emil învingător, mimăm astfel jocul democratic al alternanţei la putere. Iliescu, om deştept, a acceptat, dar, probabil, cu condiţia ca în 2000 să revină. În plus, primul lucru pe care l-a făcut Constantinescu ca preşedinte a fost să promoveze şi să promulge vânzarea de terenuri investitorilor străini. Să legifereze vânzarea Ţării! Eu, ca senator, reuşisem în 1995 să împiedic această lege… Se pare că nu eram bun pentru funcţia de preşedinte! …Dar iar ne depărtăm prea mult de subiect!

Care-i acum starea dumneavoastră de spirit?

Îmi pare foarte rău că nu am putut merge mai departe. Aveam cartușiera plină. N-am apucat să trag niciun foc!

În cine erați pregătit să trageți?

În toți cei care au șanse să ajungă în turul 2. Toți sunt printre marii vinovați de dezastrul din România de azi!

Vă referiți la Băsescu, Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu și Vadim Tudor, probabil. Dacă ar fi să faceți un clasament invers, punând în frunte pe candidatul cel mai puțin îndreptățit să ajungă președinte, cum ar arăta acest clasament după opinia dumneavoastră?

În frunte cred că l-aș pune pe Crin Antonescu. Poate și pentru că candidează pe banii lui Patriciu, adică și pe banii mei! Ai „neamului” Coja. Dar mai sunt și alte motive, mult mai serioase, care ar trebui să conteze pentru alegători ca să nu-i dea votul acestui domn! Nici lui, nici celorlalți! …Dar nu vreau să purtăm discuția pe direcția asta. Ci mai degrabă ar fi interesant să-ți spun de ce nu-mi pare rău de timpul, nervii și banii cheltuiți în această veritabilă încercare a mea de a măsura cu degetul adâncimea mării…

Sunt numai ochi și urechi!

Zvonul că voi candida a trezit în jurul meu reacții foarte interesante și mai ales neașteptate. Proverbul cu adevăratul prieten la nevoie se cunoaște a primit o mulțime de confirmări. Asta-i una la mână. Dar partea pasionantă a acestor șase-șapte luni au fost întâlnirile cu oameni necunoscuți, care m-au căutat ca să-mi dea sfaturi, informații, idei etc. Sunt prea multe ca să le înșir aici și acum. Cred că voi scrie o carte cu tot ce mi s-a întâmplat și mai ales cu tot ce am aflat, va fi, probabil, volumul 2 de la Marele Manipulator, căci principala descoperire cu care m-am ales din această aventură electorală este aceea că Marele Manipulator chiar există, i-am simțit răsuflarea în ceafă, este foarte prezent, el ar vrea să fie prezent în toate, ca un alt Dumnezeu, și de la acest exces cred că o să i se tragă!…

Înțeleg că nu prea îl iubiți pe Marele Manipulator!

Ai înțeles greșit. Cum să nu-l iubești pe Marele Manipulator?! Dar nu e vorba de dragoste, ci de eficiență. Așa cum am spus-o în mai multe rânduri, inclusiv în primul volum din Marele Manipulator, democrația nu poate funcționa fără existența unor structuri discrete, secrete chiar, care să dea coerență și continuitate vieții politice. Vedeți ce se întâmplă la vedere în viața noastră politică, un adevărat bâlci! Dacă viața noastră politica s-ar rezuma la bălăcăreala dintre Boc și Geoană, dintre Băsescu și Parlament, s-ar alege praful de Țară. Iar Marele Manipulator este numele, unul dintre numele acestor structuri care ele de fapt guvernează lumea, deci și România. Din fericire! Sau din păcate! Nici nu știu cum să spun!… Fiind vorba de structuri, asta înseamnă oameni cu miile care participă la Marea Manipulare. Iar dacă e vorba de oameni, atunci e vorba și de greșeli și de păcate ale acelor oameni. Sunt inevitabile! Nu cred că o anumită persoană este Marele Manipulator!

Vorbeați de eficiență, în ce sens?

În sensul rezultatelor la care omenirea ajunge prin guvernarea Marelui Manipulator. Îmi pun întrebarea firească: este mai bine cu sau fără Marele Manipulator? Discuția astfel pornită ar fi însă foarte lungă, o vom purta în volumul 2 al Marelui M.

Marele M are vreun amestec în alegerile din România?

Cum să nu aibă?!

A decis deja cine să fie președinte?

Mi se pare normal s-o facă!

Și ne puteți spune și nouă cine va fi? Aveți voie?

Eu am voie, pentru că sunt o persoană independentă, cum am fost și in postura de candidat!

Spuneți odată! Cine va fi preşedinte?

Bogdan Olteanu și… Răzvan Ungureanu!

Bogdan Olteanu și Răzvan Ungureanu?!… Ce glumă-i asta? Eu v-am întrebat de alegerile de peste trei săptămâni.

N-ai precizat anul! Dă înapoi banda reportofonului!… Eu ți-am spus cine va fi președinte, vreodată, cândva, în viitorul apropiat, poate că la alegerile următoare! Și mi se pare o atitudine responsabilă din partea Marelui M să se orienteze din timp asupra unor persoane, pe care să le pregătească din vreme pentru actul guvernării, să le rodeze, să ne obișnuiască cu mutra lor, cu numele lor etc. Ce zici?

Capătă abia acum sens ceea ce părea fără sens!… Nimeni nu a înțeles de unde și până unde a ajuns Bogdan Olteanu președintele Camerei Deputaților, ba, acum, viceguvernator al Băncii Naționale! Aşa, făcut peste noapte! Ca și Răzvan Ungureanu, cu care ne-am trezit ba ministru de externe, ba director la Serviciul de Informații Externe. Deci Marele Manipulator le poartă de grijă.

În proiectul meu de Constituție Organică a României chiar așa ceva propuneam, ca, pentru anumite funcții și mai ales pentru cea de președinte, electoratul să știe din vreme cine sunt candidații posibili. Prevedeam să poată candida numai cei care și-au anunțat această intenție cu doi-trei ani înainte de alegeri. Marele M gândește la fel ca mine! Mă bucur pentru el! Pentru dînsul!

Stați un pic, domnule profesor, dar nu credeți că, mai înainte de a afla noi că Bogdan Oltenu și Răzvan Ungureanu vor candida la preșidenția României cu sprijin din partea Marelui M, ar fi cazul să aflăm altceva, anume pe ce criterii, pentru care merite excepționale au fost cei doi flăcăi selecționați pentru funcțiile în care se află acum, precum și pentru funcția de președinte al României?! Nu am dreptate?

Iarăși propui un subiect prea vast. Îl lăsăm pentru altădată. Oricum, atunci când am aflat de intențiile Marelui M nu se prea potrivea să întreb eu „Dar de ce?” N-aveam pe cine să întreb!

Atunci ne întoarcem la prima întrebare și vă mai întreb o dată dacă Marele M a decis ceva în privința alegerilor din 22 noiembrie. Ce a hotărît?

Deocamdată a hotărît ca Ion Coja să nu candideze! Ți se pare puțin?

Nu știu. Numai dînsul, numai Domnia Sa Marele M știe! Laudă Măriei Sale Marele M!

Te joci cu focul!… Tache, Tache, fii cuminte!

Discuție consemnată de Nikita Vancea

București, 31 octombrie 2009