Miron Scorobete
22 iunie 2013 la 12:54 pm - Raspunde
Pentru că vin Sânzienele.
E o sărbătoare precreştină. Numele vine de la Sancta Diana, singura zeitate păgână căreia în limba română i s-a atribuit calitatea de „sântă”, rezervată, cu această excepţie, numai sfinţilor creştini: Sântămărie, Sâmpetru, Sântoader, Sânmihai, Sântandrei.
De ce această favoare acordată numai Dianei? Pentru că românii au iubit-o cu deosebire, ea fiind de-a lor.
Mama ei, Latona, era din ţara hiperboreilor, adică din Dacia. Geloasă, Hera nu o lăsa să nască nicăieri şi biata Latona umbla de colo-colo cerşind adăpost, aşa cum, mai târziu, legendele româneşti o înfăţişează în această postură pe Maica Domnului. O singură insulă izolată şi pustie, Delos, a primit-o şi acolo s-au născut gemenii Apolo şi Diana. Ei, după mitologia greacă, îşi aveau sediul în Olimp (care era munte trac şi pe coastele căruia Odobescu a găsit sate de români), dar, după aceeaşi mitologie, Apolo revenea în patria mamei lor la fiecare 19 ani, iar Diana cu arcul în mână şi cu toba doldora de săgeţi umbla, înconjurată de amazoane, pe malurile Dunării şi prin pădurile din Carpaţi. În copilăria mea, în satele din jurul Densuşului, se ştia că în dimineaţa de Sânziene, Soarele „joacă” (eu l-am văzut jucând).
În ediţia a II-a a Daciei edenice am făcut următorul comentariu:
Noi nu putem petrece Rusaliile fără să luăm de la biserică spice de grâu sfinţite. Este un simbol creştin, pentru că firele de grâu simbolizează viaţa, iar la Rusalii noi sărbătorim Pogorârea Duhului Sfânt, „Dătătorul de viaţă”.
Dar aceste spice de grâu ne coboară şi mai mult în timp.
În vechime, în vremurile Vechiului Testament, Ziua Cincizecimii, Rusaliile, la evrei era un praznic agrar şi se mai numea yom habbikkurîm, „ziua primelor roade”. Referindu-se la hiperborei, Pausanias spune: „Aceste roade, primele apărute, ei le ascund în tulpini de spice de grâu.” Dar cine erau acei hiperborei (nordici) care ţineau la o atât de mare cinste spicele de grâu? Herodot îi identifică tocmai după acest ritual atunci când, referindu-se la femeile din Tracia, afirmă: „Ori de câte ori jertfesc Dianei Regina [a cărei sărbătoare e la Sânziene, în preajma Rusaliilor] nu săvârşesc ritualul fără paie de grâu”.
Fără să vă gândiţi, fără s-o ştiţi, ducând la Rusalii în mână spicele de grâu, vă afirmaţi nu numai apartenenţa la religia creştină ci şi identitatea tracică, hiperboree.
La mulţi ani tuturor Dianelor şi Sânzienelor de ziua lor!
La mulţi ani tuturor hiperboreilor care mai ţin Sânzienele!
La mulţi ani tuturor frumoaselor care de Sânziene poartă ia strămoaşelor noastre hiperboree!
george marmara
22 iunie 2013 la 1:52 am - Raspunde
traditii folclorice care ascund un pic de adevar.gm
Pentru că vin Sânzienele.
E o sărbătoare precreştină. Numele vine de la Sancta Diana, singura zeitate păgână căreia în limba română i s-a atribuit calitatea de „sântă”, rezervată, cu această excepţie, numai sfinţilor creştini: Sântămărie, Sâmpetru, Sântoader, Sânmihai, Sântandrei.
De ce această favoare acordată numai Dianei? Pentru că românii au iubit-o cu deosebire, ea fiind de-a lor.
Mama ei, Latona, era din ţara hiperboreilor, adică din Dacia. Geloasă, Hera nu o lăsa să nască nicăieri şi biata Latona umbla de colo-colo cerşind adăpost, aşa cum, mai târziu, legendele româneşti o înfăţişează în această postură pe Maica Domnului. O singură insulă izolată şi pustie, Delos, a primit-o şi acolo s-au născut gemenii Apolo şi Diana. Ei, după mitologia greacă, îşi aveau sediul în Olimp (care era munte trac şi pe coastele căruia Odobescu a găsit sate de români), dar, după aceeaşi mitologie, Apolo revenea în patria mamei lor la fiecare 19 ani, iar Diana cu arcul în mână şi cu toba doldora de săgeţi umbla, înconjurată de amazoane, pe malurile Dunării şi prin pădurile din Carpaţi. În copilăria mea, în satele din jurul Densuşului, se ştia că în dimineaţa de Sânziene, Soarele „joacă” (eu l-am văzut jucând).
În ediţia a II-a a Daciei edenice am făcut următorul comentariu:
Noi nu putem petrece Rusaliile fără să luăm de la biserică spice de grâu sfinţite. Este un simbol creştin, pentru că firele de grâu simbolizează viaţa, iar la Rusalii noi sărbătorim Pogorârea Duhului Sfânt, „Dătătorul de viaţă”.
Dar aceste spice de grâu ne coboară şi mai mult în timp.
În vechime, în vremurile Vechiului Testament, Ziua Cincizecimii, Rusaliile, la evrei era un praznic agrar şi se mai numea yom habbikkurîm, „ziua primelor roade”. Referindu-se la hiperborei, Pausanias spune: „Aceste roade, primele apărute, ei le ascund în tulpini de spice de grâu.” Dar cine erau acei hiperborei (nordici) care ţineau la o atât de mare cinste spicele de grâu? Herodot îi identifică tocmai după acest ritual atunci când, referindu-se la femeile din Tracia, afirmă: „Ori de câte ori jertfesc Dianei Regina [a cărei sărbătoare e la Sânziene, în preajma Rusaliilor] nu săvârşesc ritualul fără paie de grâu”.
Fără să vă gândiţi, fără s-o ştiţi, ducând la Rusalii în mână spicele de grâu, vă afirmaţi nu numai apartenenţa la religia creştină ci şi identitatea tracică, hiperboree.
La mulţi ani tuturor Dianelor şi Sânzienelor de ziua lor!
La mulţi ani tuturor hiperboreilor care mai ţin Sânzienele!
La mulţi ani tuturor frumoaselor care de Sânziene poartă ia strămoaşelor noastre hiperboree!
traditii folclorice care ascund un pic de adevar.gm