4 aprilie 1944

Doar  o  inima  de  patriot  poate  sa  inteleaga materialul  de  mai  jos…

 

 

 

4 aprilie 1944, ziua în care americanii au OMORÂT 2942 de bucureşteni, iar românii le-au ridicat două monumente aviatorilor americani doborâţi!

 

MOTTO: SA NU UITI DARIE. CUVANT DE INCEPUT DIN ROMANUL DESCULT A LUI ZAHARIA STANCU

 

Asa ceva numai la noi se poate intampla. Au reusit dupa 1990 sa spele creierul unei natiuni intregi. SUA fac ce vreau in colonia Romania. Oameni judecati dupa legile din tara noastra sunt extradati in S U A sa fie judecati de ei. Ei au omorat oameni nevinovati , vezi basistul Teo Peter si criminalul e bine mersi in State. Si mai vorbim de democratie. Care democratie? Tot tineretul are creierul spalat. Lumea noua a invins definitiv in Romania. Nici pe vremea turcilor nu eram asa de subordonati ca acum. Toti ambasadorii americani care s-au perindat in Romania si chiar unii din Europa s-au comportat mai ceva decat primii ministrii sau presedintii romani. Mai este ceva de spus? Cred ca este suficient. O sa mai moara multi romani fara sa stie de ce. Traiasca „democratia” impusa!

Se împlinesc 72 de ani de la marea tragedie din 4 aprilie 1944, când Bucureştiul a fost ţinta unui masiv bombardament al aviaţiei americane. Au fost vizate ţinte civile, cu deosebire zona Gării de Nord, dar şi partea centrală a oraşului, zone care nu aveau o justificare militară, deoarece frontul se afla departe, la peste 300 km, pe linia Iaşi-Chişinău, iar luptele încetaseră de la sfârşitul lunii martie.

 
Bucureştii bombardaţi – 1944
https://youtu.be/cWDX-euepc4 Alexandre Bogdan2 months ago

Bună ziua Printre alte obiective bombardé, au fost lovite şi Ateliere „Grivița” . După război, pe locul unde se afla un adăpost antiaerian din cadrul atelierelor, cam pe unde începeau atelierelor de reparații, „secția a II a vagoane”, a fost constfuită cantina salariaților de la viitoarea „Grivița Roşie” . La construcție, au fost dezgropate numeroase schelete. Se pare că nu au fost supraviețuitori. Cel puțin la cimitirul Sfânta Vineri am văzut numeroase mormite pe ale căror cruci era înscrisă data decesului „4 aprilie 1944”. Culmea este că în zona Obor nu se ştia cu precizie ce se întâmpla în zona Gării de Nord. Tatăl meu a scăpat ca prin minune. Lucrând la Grivița, secția locomotive, n-a mai avut timp să ajungă la adăpost. S-a ascuns între roțile unei locomotive de tip Malaxa. Suflul unei explozii a ridicat locomotiva de pe şine care a căzut pe partea exterioară, acolo unde s-ar fi putut ascunde. Ar fi fost strivit de locomotivă. Câteva zile mai târziu părul îi era complet alb. Eu aşa l-am cunoscut. La mulți ani după această dată tragică, à murit în parul lui. Cred că şi piloții americani şi cei care le-au dat ordin să bombardeze Bucureştiul sunt astăzi morții. Deci, „despre morți, numai bine”. Dar nu se poate uita. Mulțumesc America. Dar au mai fost şi alții morții, neştiuți, la mai mulţi ani după terminarea războiului. Acei „partizani” din munți şi de pe aiurea, care au crezut că americanii vor veni să elibereze România. Mulțumesc America.

 

Tragedia a avut loc într-o marţi, pe la ora prânzului. Atunci, un număr de 220 bombardiere B-17 (numite Fortăreţe zburătoare) şi 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în spaţiul aerian al României, venind din Italia. Şi au făcut prăpăd.

Iată o mărturie din acele vremuri făcută de Mihail Sebastian în jurnalul său a doua zi după masacru:

“Ieri după-amiază am fost în cartierul Griviţa. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă – nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliştea e sfâşietoare. Se mai dezgroapă încă morţi, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colţ de stradă trei femei boceau cu ţipete ascuţite, rupându-şi părul, sfâşiindu-şi hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puţin dimineaţa şi peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coşmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab – şi m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare şi neputinţă”.

Oficial, în bombardamentul din 4 aprilie 1944au murit 2.942 de persoane şi au fost rănite alte 2.126. Morţii au fost îngropaţi într-o margine a Cimitirului Calvin, cu ceremonii amintind de funeralii naţionale. Cimitirul va purta numele “4 aprilie”, dar va fi desfiinţat în anii comunismului.

Conform datelor oficiale, americanii au pierdut 10 avioane. Dacă de morţii noştri nu îşi mai aminteşte nimeni, în Bucureşti există însă doua monumente ridicate în memoria aviatorilor americani ucişi în misiunile de bombardament asupra oraşului: unul a fost realizat în 2002 în Cişmigiu, iar celălalt se află în Parcul Kiseleff şi a fost inaugurat în 2007.“Vă închipuiţi, păstrând proporţiile, cum ar arăta la Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani şi la Dresda britanicilor?”, se întreba în urmă cu 2 ani Manuel Stănescu, în articolul: Bombardamentul de la 4 aprilie 1944 sau cum au devenit selectivi „bocitorii de serviciu”.

Aproape 3000 de morţi într-o singură zi, toţi, civili nevinovaţi. Mă întreb, pentru cei care nu pierd ocazia să-şi smulgă hainele de pe ei, de ce nu vă amintiţi niciodată de această tragedie? Care sunt criteriile pentru care 3000 de civili morţi în căteva minute nu reprezintă decât o „pagubă colaterală”? De ce susţineţi că nu trebuie să uităm împrejurările acestor morţi tragice, dar pe aceştia nu-i amintim niciodată? Din păcate, lucrurile nu se opresc aici. Într-un gest care demonstrează că avem comportamentul de slugă în codul genetic, autorităţile au avut teribila inspiraţie să ridice un monument dedicat….aviatorilor americani, şi care tronează bine-mersi în Cişmigiu. Vă închipuiţi, păstrând proporţiile, cum ar arăta la Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani şi la Dresda britanicilor? Cum e posibil aşa ceva? Dacă vrem să ne dovedim loialitatea faţă de un aliat, aşa cum sunt Statele Unite acum, nu de asemenea gesturi dezgustătoare avem nevoie! În bunul stil românesc, al formelor fără fond, putem crede că un gest slugarnic ţine loc de principii în care să credem cu adevărat?Acel monument trebuie să dispară. Nu ne putem bate joc de memoria a aproape 3000 de oameni. Şi pentru că „bocitorii de serviciu” cu siguranţă vor avea azi amnezie, cu puterile mele modeste mă înclin şi păstrez un moment de reculegere în amintirea lor – Istoricul militar Manuel Stănescu.

Concluziile contemporanilor sunt unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică. A fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare, au fost distruse importante bunuri materiale.

 

 

4 aprilie 1944 a fost doar începutul, capitala fiind bombardată masiv în zilele următoare. Un bilanţ statistic arată că de-a lungul celor 17   bombardamente aeriene, începând cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani şi englezi cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoţite de circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de zi, au fost ucişi 5.524 de locuitori, răniţi 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost devenind sinistraţi. Au fost distruse 3.456 de case de locuit, au fost distruse parţial 3.473, 401 au fost avariate şi au fost 2.305 de incendieri. Pentru apărarea Capitalei, s-au ridicat şi au angajat lupte antiaeriene, de multe ori în inferioritate numerică, 601 avioane de vânătoare româneşti şi 709 germane.

 

Ultimul Drum al Ultimului Mareșal

https://youtu.be/w44VXJ8AFQc

 

*

Nota redacției: Ceva argumente și motive sunt pentru ridicarea monumentelor dedicate aviatorilor americani morți în acele zile. Dar și mai serioase sunt argumentele pentru a nu-i uita pe bucureștenii morți în împrejurări atât de dramatice.