Întrebări, îndoieli…

G

Nu-mi plac cărțile de arheologie de fel, dar vatra știu că se găsea mereu în bordei. Nu supraviețuiau iernii fără vatră. Poate confuzi ”ștercuma” cu vatra! Aia era mereu în afara spațiului locuit. :) Tot în afara caselor la munte și bordeiului la câmpie erau cotunele, acele cuptoare de reducție a minereului de fier, cf. lui I.I.Russu, foarte numeroase în nord-estul României după 106.
cotună (Munt. cuptor săpat în câmp; vizunie)

Romanii au distrus toate centrele dacice importante unde se găseau și temple cu sacerdoți, atât din interiorul provinciei Dācia, unde era centrul spiritualității lor, cât și din afara provinciei. N-au mai lăsat piatră peste piatră. Poate s-au pregătit în spațiul celtic și dacic fără să știe pentru distrugerea templului din Ierusalim în anul 70.

Dacă analiza Cristoiu rezultatul celor două războaie daco-romane ar fi zis că Romanii au cucerit și au romanizat (vezi definiția sa privind rusificarea Donbasului și a Hersonului). Au acoperit aproape întreg teritoriul României de azi (poate cu excepția mijlocului Moldovei) și au trecut și peste până la Malaja Kopania sau Bucovina ocupată de ucraineni azi. Foarte probabil au mituit o parte a dacilor să nu se implice în conflict, tactică specifică și aplicată cu succes de mai multe ori. Divide et impera!
Ce este important de reținut azi este că Romanii s-au retras din unele teritorii greu de apărat, cum era Muntenia, aparținătoare de Moessia până în 117, iar restul care a rămas în afara provinciei nu merita efortul logistic și financiar de a le integra. Apoi erau expuse invaziilor, cu excepția Maramureșului întreg, care era subdezvoltat. Dpdv tactic trebuiau să controleze toate trecătorile Carpaților (și Ungaria) prin care s-au scurs numeroase invazii atât înainte de acel secol 2, fatidic pentru daci, cât și după. Și n-au făcut-o, iar cucerirea Daciei n-a rezistat. Nu știu dacă Dacia a fost efectiv ultima provincie europeană cucerită, și prima părăsită în sec.III (270-274), dar după mintea mea au făcut o treabă de rahat.

Romanii și-au dorit pentru ei partea cea mai bogată, cea mai dezvoltată economic, din care au scos aurul, grânele, vitele, tot armântul rămas de la soldații căzuți, care era obiect de colecție, și tot ce era mai de preț (”spoils of war”). I-ar fi lăsat pe Daci și fără plombele din gură, dacă ar fi avut așa ceva. Faptul că până și numele dacice apar cu zgârcenie după 106, ar trebui să ne spună ceva. Războiul nu se termină în 106. Eu cred că autoritățile și legiunile au continuat un război rece împotriva autohtonilor, care s-au trezit brusc ocupați, după mai bine de două sute de ani de libertate (după ce s-au mântuit de jugul celtic) și cu statut inferior (peregrini), cam ca iobagii din Transilvania, dar mai rău. Nu-i de mirare că i-au asimilat cultural și lingvistic pe cei din Dacia până în anul 270. Nu știm nici dacă efortul de război și deportările n-au lăsat provincia asta secătuită de populația sa autohtonă, la fel cum au anihilat turcii pe armenii vestici până la începutul secolului trecut. Cei care au luptat s-au mântuit, majoritatea însă a fost ucisă (1,5 milioane) sau deportată. Cine știe ce proporții a avut dezastrul dacic.

Arheologia noastră este slab reprezentată în teren. Dacă n-ar fi hoții de comori, drumarii sau amatorii cu detectoare de metal am avea și mai puține artefacte. Unele situri arheologice au fost acoperite iar cu pământ. Vin străinii cu finanțare ca să deschidă sau să redeschidă câte un șantier arheologic, de parcă am fi o țară bananieră din lumea a treia. Posibil să fi fost mai numeroase urmele lăsate de daci, dar cine să le descopere?
Ce cred eu că s-a întâmplat cu dacii liberi este destul de simplu. Erau de la început pe o treaptă inferioară de dezvoltare față de Daci. Poate și războaiele interminabile i-au slăbit mai mult decât pe Dacii, centralizați și uniți sub o conducere unică. Dacia a fost admirabil protejată de munți ca o cetate, pe când cei din afară erau expuși tuturor invaziilor, cei mai periculoșii fiind germanii.
Era inevitabil ca dacii liberi să fie striviți lent de avansul triburilor germanice, iranice, turco-mongolice și capacul peste oala dacică a fost pusă de slavi, care cred că puneau deja presiune asupra triburilor dacice din nord după sfârșitul secolului al II-lea înainte de Hristos, când direcția migrației este inversată, din nord spre sud-est și spre sud. Foarte probabil ca Goții și triburile germanice vestice cucerite sau cooptate în confederația lor (Taifali de exemplu) să fi avansat de-a lungul Vistulei împingând pe Slavi spre sud și est. Balții vestici au fost primii care au suferit înfrângeri de la Goți și s-au retras spre est.

Dacii liberi nu aveau puterea militară și numărul pentru a forma noi regate dezvoltate economic. Invazia peste Moessia, Tracia și Grecia din anul 170 a fost un efort comun cu Sarmații și alte triburi, de asta îi numeau pe Coisstobõci ”sarmați” la acea vreme, deși ei erau traci. Au ieșit extrem de slăbiți din acea aventură iresponsabilă, cu numeroși luptători capturați cu familiile care-i însoțeau, într-atât încât peste un an sau doi nu mai țin piept germanilor care le cuceresc țara din nord, la instigarea romanilor (prin guvernatorul Clemens). Mai rămân cei din Moldova, probabil până la munții Bastarnilor (Alpes Bastarnicae), care se vor numi Peucini ulterior, după un trib din confederația asta care probabil se impune peste restul.

Legat de albanezi și de ipoteza originii lor în triburile tracice din nord nu cred. I-am mutat peste tot în imaginația mea și am căutat în lexicul lor să văd ce vecini au avut. Deși au un lexic gotic, e prea mic și nu par să treacă prin transformările tipice celui mai vechi strat lingvistic autohton. Dacă erau din afara provinciei Dacia am fi avut și noi cuvinte cu aspect albanoid (acele fricative ale lor) mai multe decât acel bardoș și încă vreo două , care cred că sunt cuvinte triballice, înrudite cu ale albanezilor, sau din proto-albaneză, dacă se situau pe Morava cândva.
Lipsesc de asemenea cuvintele sarmatice.