.
CU CIT MA PLATESTI SA FIU PATRIOT?
In sfirsit, am inteles: sint un batrin depasit de noile vremuri, un batrin care nu este in stare sa inteleaga imperativele societatii capitaliste sioniste, care nu poate (si de fapt nici nu vrea) sa le inteleaga si sa se adapteze la ele. Educatia “bolsevica” mi-a intrat in singe si nu vrea sa iasa de acolo. Pentru mine, “Dumnezeu si Patria” sint totul; pentru Dumnezeu, am facut ce trebuia; pentru Patrie, am facut tot ce am putut. Am invatat patriotismul, am invatat ca pentru patrie, cind aceasta are nevoie, trebuie sa faci inclusiv munca patriotica, fara sa astepti rasplata materiala sau morala, fara sa astepti decoratii ori laude.
De altfel, Patria nu este niciodata recunoscatoare, fiindca nu Patria este cea care confera decoratii, ci cei alesi in fruntea ei, intotdeauna, cel putin in ultimii 25 de ani nepotriviti, intrucit trebuiau alesi dintr-o turma de nepotriviti (cei potriviti, nu aveau nici o sansa).
Singurul dizident roman decorat (de catre Traian Basescu) pe care il stiu a fost Vasile Paraschiv, un batrinel care mi-a fost foarte drag, si care a refuzat sa primeasca decoratia din mina lui Basescu. A fost un episod reluat in nestire de Antena 3 (un post se pare pentru amnezici), dar nu ca un omagiu adus dizidentului (cum sa aduca trustul lui Voiculescu omagii unui dizident?), ci ca o palma pe obrazul lui Traian Basescu.
Apoi, intr-un mod mai degraba propagandistic, Klaus Iohannis l-a decorat pe Octav Bjoza, intr-un gest care ar fi trebuit sa omagieze toti detinutii politici din Romania (dar despre acestia, ma voi referi mai tirziu). Sionismul a sarit in sus si l-a criticat pe Iohannis pentru faptul ca a decorat un om care, intr-un interviu, a declarat ca in inchisoare, a cunoscut legionari si i-a apreciat foarte mult. Eu nu spun ca pentru aceasta pozitie Iohannis ar fi trebuit sa-i declare pe sionisti “persona non grata” si sa-i expulzeze din tara, dar ar fi trebuit sa le atraga atentia sa-si indrepte atentia la criminalii de razboi si teroristii proprii pe care ei veneraza si ii declara eroi nationali, si sa ne lase pe noi in pace sa ne cinstim eroii nostri. Nu stiu daca Iohannis a luat vreo pozitie in fata acestei critici – banuiesc ca nu; deh! tara mica, vinduta, condusa de oameni cu mentalitate de sluga. Nu stiu nici daca Octav Bjoza a luat pozitie impotriva legii prin care cei pe care ii admira, au fost declarati criminali si scosi in afara legii.
Hai sa revin la fostii detinuti politici. Tot respectul pentru cei care au murit in lupta (in special in munti), pentru cei care au fost executati, pentru cei care au murit in lagare, pentru cei care au suferit cu demnitate detentia. Din pacate, nu ii stim pe toti cei care, nemaisuportind cruzimea detentiei, au devenit turnatori ai colegilor lor – ii inteleg, dar nu inteleg faptul ca apoi au iesit in frunte ca paduchii, laudindu-se cu detentia lor, dar fara a pomeni turnatoriile facute. Partidele istorice au fost infestate de la bun inceput cu turnatori.
PNL: Am suferit cind conu’ Alecu Paleologu, un om pe care il apreciam enorm, a declarat senin ca a fost informator platit al securitatii; pentru mine, s-a sfarimat un mit. Constantin Balaceanu Stolnici, “unul dintre seniorii liberali cei mai respectati” – informator platit al securitatii, care in aceasta calitate a pretins sa fie facut academician; Mircea Ionescu Quintus: in ianuarie 1990, cind iesea pe strada in Ploiesti, oamenii aruncau in el cu oua de la balcoane si il strigau “domnule colonel”. Si nu sint singurii din PNL.
PNT-cd. Inca de la inceput, conducerea PNT-cd a primit o triada securista: Pavel Suian, Iftene Pop si Liviu Petrina. Din anul 1990, PNT-cd l-a trimis in parlament pe Nicolae Ionescu Galbeni (care mi se pare ca intr-un mandat ulterior a fost chiar presedintele comisiei parlamentare pentru “controlul SRI”), despre care fostul deputat PNT-cd Ion Dinu, veteran (si ranit) de razboi spunea ca a fost cel mai odios delator din lagarul de la Tirgu Ocna. Tot Ion Dinu mi-a povestit o discutie cu Ulm Spineanu: “Domnule Spineanu, eu am citit in presa ca ati fi fiul avocatul Spineanu, fost detinut politic. Dar eu stiu ca de fapt sinteti fiul generalului de securitate Spineanu!” “Asa este, domnule Dinu, dar nu eu am pretins ca as fi fiul fostului detinut politic!” – si atunci, cum a ajuns presa la concluzia de mai sus? Si el de ce nu a dezmintit? In vara lui 1992, in curtea sediului PNT-cd au venit sa faca greva foamei taranisti din Arges si Prahova, protestind impotriva faptului ca in fruntea candidatilor CDR in aceste judete sint trecuti doi turnatori notorii pe plan local: Barbu Pitigoi (fost detinut politic) si Mircea Munteanu. Am scris in cartea “Codul lui Lucifer II” discutia purtata cu defuncta doamna Nadia Pascu, secretara CDR in acel moment, care mi-a spus ca in acea vara, ducindu-se la aeroportul Otopeni pentru a-l intimpina pe Corneliu Coposu, pe drumul de intoarcere spre Bucuresti, i-a prezentat un raport cu privire la cele intimplate, la care Corneliu Coposu a raspuns: “Stiu, dar nu pot sa fac nimic”. Si au mai fost multi oameni ai securitatii cu care PNT-cd a fost infestat.
A existat in 1990 un vicepresedinte al PNT-cd, un fost detinut politic care nu a fost turnator: Ion Puiu. Despre acesta, fost legionar, Corneliu Coposu declarase: “Ion Puiu nu a fost turnator”. Din aceste vorbe, eu trag concluzia ca Ion Puiu nu a fost regula, ci exceptia. Ion Puiu, care infiintase Asociatia “Pro Basarabia si Bucovina”, a fost exclus din PNT-cd si a infiintat PNDC – apoi, a murit fara ca nimeni sa-si amintesca de el. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Acum, ce sa zic de al treilea partid istoric, PSD? Dupa retragerea din fruntea partidului a lui Sergiu Cunescu, presedinte al partidului a devenit Alexandru Anastasiu al carui tata, din cite stiu, era directorul policlinicii corpului diplomatic. Imi este greu sa cred ca in aceasta calitate putea ajunge fara sa fie omul securitatii.
Repet, am tot respectul fata de detinutii politici care si-au pastrat demnitatea. Dar unii dintre acestia, care si-au evaluat patriotismul in bani, si au pretins acesti bani de la un popor saracit, care nu avea nici o legatura cu suferinta lor, au pierdut orice stima din partea mea. La virsta de 93 de ani, Ion Diaconescu a cerut de la statul roman (adica de la romani) 18 milioane de dolari pentru anii petrecuti in inchisoare (cite un million pentru fiecare an de detentie)! Oare el nu stia ca nu poate lua nimic pe lumea cealalta? Pentru el patriotismul (si consicentele acestuia) era o chestie care trebuie platita in bani?
Radu Ciuceanu a cerut si din cite stiu a primit 600.000 de euro pentru ca a fost patriot. Toti acestia au pierdut respectul meu si au cistigat in schimb o enorma scirba.
Mai nou, vad ca si sportivii cer bani mai multi pentru a fi patrioti.
Unii, nu cer ei, dar le dau autoritatile – iar ei nu refuza.
Dupa un meci profesionist de box in urma caruia a cistigat sute de mii, daca nu milioane de dolari, Leonard Doroftei a primit de la stat o prima de 500 mil. lei (vechi). Era exact perioada in care esecul la JO de la Sydney in ce priveste boxul, era motivat prin lipsa fondurilor!
Anul trecut, dupa ce tenisimena profesionista Simona Halep, cistigase citeva milioane de dolari, ministrul Gabriela Szabo a declarat ca intentioneaza sa o premieze si ea cu 50.000 de lei din fondurile ministerului – nu stiu daca i-au fost chiar oferiti, si daca da, sper ca i-a refuzat.
Anul acesta a ajuns insa la paroxism: echipa de handbal feminin, dupa o evolutie cind meritorie, cind penibila, a cistigat medalia de bronz – Dacian Ciolos a majorat de 4 ori cuantumul legal al premierii. Iar o componenta a lotului, a avut tupeul sa intrebe daca pentru performanta lor nu merita o pensie viagera! O, tempora, o, mores!” – pe vremea lui Ceausescu nu intorceam cu saci cu medalii de aur castigate in primul rind prin patriotism. Am ajuns ca astazi niste medaliate cu bronz vor pensie viagera!
Si asta nu este tot: Marius Dragulescu a pornit si el un protest la care s-au alipit vreo 10 sportivi medaliati (nici unul cu aur!) cerind sa li se impatreasca si lor premiile primite!
In aceasta tara noua, pe care nu o inteleg si refuz sa o inteleg, nu numai ca patriotismul a disparut, dar toti vor sa o jefuiasca.
In 1996, inainte sa parasesc CDR, asistam la discutii intre colegii mei de partid: in ce CA si AGA mai banoase sa intre dupa ce vor intra in parlament! Nu mai imi aduc aminte in acea perioada (in care lobbyul parlamentar mafiot inca nu se instuise in “democratia” noastra), cine ajunsese recordmanul care intrase in cca. 18-19 CA si AGA (cred ca era un taranist), raspindite in toata tara si care se ocupau cu activitati de care “alesul” nu avea habar. Cum putea el sa se prezinte intr-o luna la toate acesrtea? Nu putea – dadea doar telefoane ca sa le falimenteze.
Externalizarea serviciilor a fost un alt motiv de jaf mafiot.
Ministerele au desfiintat directiile care faceau studii de fezabilitate si au incredintat aceste studii unor societati private – fie infiintate de fostii lor specialisti, fie straine. Nu mai plateau proprii angajati cu, sa zicem, citeva mii de lei, ci plateau societatile cu milioane de dolari sau euro; studiile in general ori s-au dovedit gresite (dar nu raspundea nimeni pentru asta), ori expirau si trebuiau altele noi (cum poate sa expire in trei ani un studiu de fezabilitate? pai pina si in congelatoarele din Alaska puii ce ne sint livrati de poporul vecin si prieten american rezista in timp de 10 ori mai mult!). Aveam, sub Ceausescu, directii care proiectau si construiau drumuri – acum, nu mai avem nici aceste servicii, dar nici autostrazi. Pe vremea lui Ceausescu, Ministerul Sanatatii avea un sector care se ocupa de proiectarea noilor spitale. Sectorul a fost desfiintat, iar aceste servicii au fost externalizate. Precizez ca nu am dovezi, dar mi s-a spus ca dupa externalizare, s-a ajuns ca noul proiect (realizat de fosti angajati ai MS) de spital a fost “vindut” de multe ori pentru multe alte spitale din toata tara.
Tot legat de sanatate, imi aduc aminte ca dupa ce tradatorul de tara Victor Ciorbea, vindut bancilor care i-au acordat fara garantii un credit de 1,6 mil euro, a furat romanilor cel mai important drept pe care acestia il aveau sub Ceausescu: asigurarea gratuita a sanatatii. Cind s-au infiintat casele judetene de sanatate, imi aduc aminte de doua situatii, si sper sa nu ma insel: in judetul Brasov, a fost inchiriat cu o chirie enorma, un spatiu particular; in Mehedinti, in afara de sediul Casei, a fost construita dupa acelasi proiect si cu aceleasi material si o vila a proaspat numitului director.
Dar nu mi-am propus ca in aceste rinduri sa analizez jefuirea Romaniei.
Vreau doar sa spun ca daca iti iubesti tara, nu ceri bani sau onoruri pentru asta, ci accepti toate sacrificiile. Am fost, sub Ceausescu, singurul dizident din justitie – dupa 1989, “crucisatoarele” presei romane, conduse de doi agenti straini (Dumitru Tinu si Petre Mihai Bacanu) au evitat intotdeauna sa pronunte numele meu. In loc sa ma ocup de interesul meu – sa obtin despagubirile pentru vila care ne-a fost demolata ilegal in 1987 (si pe care le-am obtinut la Strasbourg, dupa un proces care a tinut intre 1990 si 2009, despagubiri de care parintii mei nu au putut sa se bucure, mama mea murind in urma unui atac cerebral suferit in urma unui nou abuz al justitiei romane). Dar daca am vorbit despre prigoana pe care am suferit-o in aceasta cauza din partea unor judecatori: primul care mi-a facut rau a fost Adrian Balasa, cel care s-a opus cererii mele (probabil pentru faptul ca acum cca. 30 de ani, cind colegul sau de complet de la Judecatoria sectorului 6 – numele acestuia nu mai conteaza – a fost arestat pentru luare de mita, eu mi-am exprimat public parerea ca Balasa isi primea partea din spagi); apoi Viorel Ros, fost ofiter DIE, pe care il simpatizam si chiar in biroul sau de vicepresedinte al Judecatoriei sectorului 5 bausem un pahar de palinca inainte de 1989, la care m-am dus prin 1993-1994, cind era presedintele Tribunalului Municipiului, rugindu-l sa nu se mai “fure” dovezile de procedura din dosarul meu, pentru a se amina la infinit – Viorel Ros mi-a spus: “Domnule avocat, nu ne-ati menajat niciodata, sa nu va asteptati ca noi sa va menajam!” (am plecat de acolo vorbind singur pe strada, pina la Parchetul General, unde un prieten cu o functie de mare conducere, dupa ce i-am povestit discutia aiuristica purtata cu putine minute in urma, mi-a replicat: ”Tu nu stii ca Viorel Ros este seful mafiei din justitie?”); Radu Giroveanu, un judecator pe care il cunoastem de decenii, un foarte bun jurist, cu care nu am avut nici un conflict niciodata, dar care a refuzat sa judece recursul pina nu platesc taxa de timbru enorma, desi ii prezentasem decizia Curtii Constitutionale prin care se preciza ca actiunea mea este scutita de taxa de timbru. Apoi, pina la primirea despagubirii, a murit si tata – dar nu inainte de a-l gasi intr-o zi plingind, un octogenar care plingea fiindca statul ii furase din cont, prin fals, cca. 50 mil. lei vechi pe care nu ii datora! Politia, parchetul, justitia si CEDO au validat furtul! Dosarele in care intram deranjau Puterea – cabinetul meu de avocatura a fost evacuat ilegal sub regimul Nastase. Dupa atitea aventuri, nu am mai avut putere sa o iau din nou de la inceput. Norocul meu a fost despagubirea primita care mi-a permis un trai modest. Nu am asigurare medicala, fiindca mi-a rapit-o Boc. Ponta m-a obligat sa platesc asigurare medicala pentru anii din urma, cind nimeni nu ma anuntase ca am pierdut, ca luptator in revolutie, dreptul de asigurare gratuita a sanararii. Am virsta de pensie, dar nu am puterea sa alerg sa string acte, sa stau la coada si sa dau spaga pentru o pensie infima – fiindca eu, in ultimii ani in care am putut sa profesez, fara sa ma gindesc la viitor, am aparat gratuit sindicatele, revolutionarii, procesele politice – adica, nu am avut incasarile lui Dan Sova sau Victor Ponta
Aceste rinduri, pe care le-am mai scris si pe care le voi mai scrie, nu sint o lamentatie. Vreau ca patriotii romani sa stie ce ii asteapta. Dar ca aceasta tara, daca vrem sa mai existe, din pacate mai este nevoie de sacrificii.
Si o ultima mentiune, fara legatura cu aceasta tema: astazi, la o postare a mea pe blogul d-lui Ion Coja, intervenientul Nicu Cohen, un demn reprezentant al Coloanei a 5-a, avanseaza ideea ca eu as fi evreu. Aceasta nu este o ofensa. Ofensa este faptul ca daca apare cineva inteligent, se considera ca obligatoriu nu poate fi decit evreu. Inaintasii mei, au fost nascuti in munti – acolo unde evreii nu se avinturau, fiindca iernile erau grele iar profitul nul.
Dan Cristian Ionescu
”Dar ca aceasta tara, daca vrem sa mai existe, din pacate mai este nevoie de sacrificii”. – Pentru cine sacrificii nea -escule? Pentru sefii tai pe linie de Talmud? Sacrifica-te tu? Stai in banca ta ca nu stii ce vorbesti!
Off-topic
3 Minutes that PROVE All Media is Controlled by ONE Power !
Wake-up!
https://www.youtube.com/watch?v=DzAytlDjl7E
Îmi pare rău, mi se pare că vorbeşti aiurea. Dan Cristian Ionescu, probabil că acesta e …escu la care te referi, nu pare a fi deloc evreu. Mai ales că face aluzie la caracterul mercantil al evreului care pune totul pe cîntar nu în patriotism ci în bani.
După cîte înţeleg eu d-ta nu vrei să te sacrifici decît dacă eşti răsplătit în bani sau privilegii pe care ţi le acordă comunitatea. La dumneata nu a ajuns încă sentimentul de datorie, care presupune executarea necondiţionată a unei sarcini prestată în folosul comunităţii din care faci parte.
E greu de înţeles acest comandament de esenţă morală pentru unii care nu vor să facă nimic decît în scop mercantil. Precum evreii.
N-ati inteles nimic! Nici tu! Nici Rena, de parca ati gandi la fel in acelasi moment! Niciun patriot roman NU trebuie sa se sacrifice pentru acest sistem politic corupt si incompetent cu o marie si alte palarii! Se observa ca esti necopt! N-ai invatat ca in VIATA absolut nimic NU este gratuit! Daca nu pe moment, in timp sigur vei plati! Sunteti atat de indoctrinati incat va trebuie un curs de dezinvatare/deprogramare si un altul de invatare a realitatii adevarate! Pe moment ai picat testul de recrutare! Te mai asteptam! Succes!
Greşeala dumitale capitală e că confunzi Ţara, Statul, Patria, care sunt ETERNE, cu o liotă de neisprăviţi care o administrează VREMELNIC.
STAT nu înceamnă nici Parlament, nici Guvern, nici Preşedinţie, nici chiar toate la un loc. STAT înseamnă o ţară organizată care se conduce după legi proprii. Este de fapt o comunitate de oameni care vor în covîrşitoarea lor majoritate să trăiască ÎMPREUNĂ.
Asta se învăţa cîndva cam prin clasa I-a gimnazială. Acum se dă statului o definiţie alambicată, „savantă” care nu o înţeleg nici academicienii. De aici, probabil, confuzia. Dar asta nu înseamnă că ai abandonat lupta împotriva celor vremelnici iar nu împotriva a ceea ce este etern. Eternul înseamnă vatra străbună care NU SE NEGOCIAZĂ.
Cînd nu te pricepi la ceva, sau nu ştii să-ţi expui gîndurile considerîndu-te neînţeles, începi să foloseşti epitete pe undeva jignitoare, ca: „îndoctrinat”, „necopt” şi ale asemenea.
ANTICAP = CAPTAIN?…. :))
1-STAT1, state, s. n. 1. (Jur.) Instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat1; b) care e condus și controlat de stat1, care aparține statului1; c) care angajează statul1, care se referă la stat1. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea țării. 2. (La pl., în Evul Mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite țări. 3. (Mil.; în sintagma) Stat-major = organ de conducere a trupelor format dintr-un anumit număr de ofițeri sub conducerea unui șef, care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri după fr. état).
sursa: DEX ’09 (2009) adăugată de blaurb. acțiuni
2-STAT1, state, s. n. 1. Organizație politică a clasei economicește dominante, care are ca scop apărarea ordinii economice existente și reprimarea împotriva altor clase; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară. ◊ Stat socialist = stat de tip nou, înfăptuit și condus de clasa muncitoare, a cărui esență o formează dictatura proletariatului și care are ca scop desființarea exploatării și construirea societății fără clase. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat; b) care e condus și controlat de stat, care aparține statului; oficial; c) care angajează statul, care se referă la stat. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană cu rol important în conducerea treburilor țării. 2. (La pl., în orânduirea feudală). Denumire a organelor reprezentative din anumite țări. Statele generale din Franța – Fr. état (lat. lit. status).
substantiv neutru stat
3-„PATRIA ESTE NORODUL, IAR NU TAGMA JEFUITORILOR!”, neica Tudor!
„Coborând scările clădirii divanului domnesc, unde pierduse un procesul cu Nicolae Glogoveanu, Tudor a ameninţat pe boieri cu degetul, zicând: „Pe unde pun azi cocoanele voastre panglicile, vor pune într-o zi oltenii mei curelele opinicilor”. Tudor ar fi declarat episcopului de Argeş, Ilarion: „De-oi trăi, voi face douăsprezece perechi de opinci din pielea a doisprezece boieri divaniţi”. ”
Toţi contemporanii care l-au cunoscut au relevat caracterul său sumbru, posomorât şi aspru. Vorba lui era scurtă, poruncitoare şi elocventă. Toată înfăţişarea lui avea „un aer de comandir”. Pe cât de puţin era respectat şi temut de soldaţii săi Ipsilanti, pe atât era Tudor de ai săi. Zilot Românul a prins toate aceste trăsături într-o frază pătrunzătoare şi justă: „Cu adevărat avea omul şi duh firesc, şi vorba lui puţină, şi totdeauna pe gânduri; şi când îl frigea cărbunele ce-l avea ascuns în inimă scăpa câte o vorbă desperată asupra tiraniei”. Iată însuşirile pe care Tudor avea să le pună în serviciul misiunii sale revoluţionare: o minte ageră şi o largă experienţă a oamenilor, o voinţă dârză şi o ambiţie puternică, un dar natural de comandant şi hotărârea de-a merge până la capăt. În clipa în care a ridicat steagul pentru cucerirea „drepturilor patriei” sale, el s-a îmbrăcat „cu cămaşa morţii”. Patria pentru Tudor nu era „tagma jefuitorilor”, ci poporul, cu al cărui „sânge s-au hrănit şi s-au poleit tot neamul boieresc.
Tudor ar fi declarat episcopului de Argeş, Ilarion: „De-oi trăi, voi face douăsprezece perechi de opinci din pielea a doisprezece boieri divaniţi”. În 1821, vorbind cu Ilarion despre boierii care se angajaseră în lupta contra stăpânirii otomane şi au fugit apoi la Braşov, a izbucnit: „Ii voi scurta de o palmă, pe câţi sunt boieri divaniţi; îi voi “umplea apoi cu paie şi-i voi trimite plocon din partea ţării la curţile împărăteşti, unde or să fie negreşit puşi la muzeu; căci acolo e locul lor, lângă hiarele sălbatece”.
Portretul fizic
Un contemporan care l-a văzut și a stat de vorbă cu Tudor Vladimirescu, deși nu îi era prieten și nici admirator ni-l descrie astfel: ”Om de statură mai înalt decât de mijloc, talia bine proporționată, față blondă, mustața galbenă, părul castaniu, obrazul mai mult rotund decât oval, nici prea durduliu, nici prea slab, cu o mică bărbie, om nu urât; sta drept, țanțoș, vorbă brevă(scurtă), răstită și destul de elocventă, aier de comandant; pe atunci, când l-am cunoscut, să fi avut 40 de ani (în pragul revoluției de la 1821)…Netăgăduit că era un om de inimă. Cine știe ce ar fi fost într-o altă sferă, într-o altă epocă, cu spiritul mai cultivat un asemenea om! Avea stofă de om mare, dar timpul, locul și mijloacele i-au lipsit”.
https://www.istorie-pe-scurt.ro/cine-era-tudor-vladimirescu-patria-este-norodul-nu-tagma-jefuitorilor/
Videoclipul nu este disponibil.
Acest videoclip nu este disponibil.