Adevărul privind țara de la margine (U-craina) – interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea întâi)

Via CulturaRomana:

Manipularea conflictului dintre Rusia și Ucraina de presa din zona de influență a SUA este colosală”,  declară prof. univ. dr. Corvin Lupu

Pe zi ce trece, din ce observ, se adeveresc tot mai mult tehnicile de psyops (operațiuni psihologice speciale de manipulare a comportamentului cetățenilor cu privire la un eveniment) folosite de propaganda occidentală. Mai ales, în contextul războiului dintre Rusia și Ucraina, e din ce în ce mai greu să poți avea o analiză la rece a situației din teren fără să elimini falsurile grosolane cu care suntem bombardați de așa-zisa mass-media.

Cu această ocazie, avem plăcerea să vă prezentăm un alt interviu de excepție din seria adevărurilor incomode.

Conform unei înțelegeri anterioare, l-am invitat pe profesorul Corvin Lupu să purtăm o discuție despre conflictele internaționale generate de războiul din Ucraina.

Tudor Urse: Domnule profesor, opinia publică din România, inclusiv numeroși cititori ai revistei noastre au sesizat că evenimentele din Ucraina sunt prezentate în mass-media aservită sistemului într-un mod subiectiv, formulându-se păreri, acuzații, „judecăți de valoare”, fără existența unor păreri alternative. Evenimentul istoric care se petrece în această perioadă în Ucraina este unul deosebit de important pentru relațiile internaționale, cert aflate într-o mare schimbare. Ce ne puteți spune despre modul de informare a românilor privitor la evenimentele internaționale care se petrec?

Corvin Lupu: Aveți dreptate, domnule Urse. Manipularea conflictului dintre Rusia și Ucraina de către presa din zona de influență a SUA este colosală. Orice fel de abordare obiectivă a dispărut complet din rândul mass-media curentului oficial. Orice abordare neutră este imediat catalogată drept „propagandă pro-rusă, pro-Putin, anti-europeană, anti-NATO, anti-occidentală” etc. E o nebunie. Nu mai poți vorbi liber. Nu se mai admite să existe neutri, care nu țin cu niciuna dintre părți și care le privesc cu detașare pe amândouă. Nu mai poți avea opinii neutre, că ești imediat catalogat drept „putinist” și acoperit cu un cor gălăgios și strident de către armatele de propagandiști pe care sistemul le plătește generos. Nu mai poți aborda adevăruri istorice în mod științific, ci doar partizan, propagandistic, îndreptat împotriva Rusiei.

(Nota redacției: Profesorul Nicolae Iorga a spus la un moment dat următoarele: „Cântărețul cântă. 100 de derbedei de stradă se strâng în jurul lui și încep să urle… Și când zbieretul lor a acoperit cântecul cântărețului aceștia i-au spus: ‘Vezi? Noi ne auzim mai tare decât tine’. Și-aveau de partea lor mulțimea…”)

Din această cauză, vă propun să purtăm discuția mai ales privitor la unele aspecte care nu sunt abordate în presa sistemului. Vă felicit pentru că acceptați să transmiteți cititorilor dvs. adevăruri incomode, pe care dumnealor nu au cum să le afle de la televiziunile și ziarele sistemului, pe care guvernanții noștri au ajuns să le plătească cu zeci de milioane de euro din banii românilor, pentru a susține propaganda sistemului. Purtând această discuție, avem amândoi șanse să fim „promovați” pe lista de „putiniști” care s-a întocmit în februarie și care circula pe internet, care îi cuprindea pe dl. general Chelaru, pe Cozmin Gușă, pe Anca Alexandrescu și pe mulți alții, peste o sută. Dar avem și noi dreptul la opinie. Sau nu mai avem? Părerile pe care le voi spune eu se bazează pe o viață de studiu în domeniile istoriei, relațiilor internaționale și studiilor de securitate. În timp, cititorii noștri sunt cei care pot evalua în ce măsură le este utilă cunoașterea ideilor pe care le vom discuta noi în continuare.

Acum revin cu răspunsul la întrebarea dumneavoastră. Propaganda care se face în România, ca și în celelalte părți ale sferei de influență în care ne găsim noi în acest moment istoric, este una agresivă și nu oferă poporului român o imagine corectă asupra evenimentelor.

Analiza de științe politice trebuie să se facă la fel ca în justiție. Eu așa i-am învățat pe studenții mei. Analistul politic de profesie trebuie să fie un judecător. El trebuie obligatoriu să asculte și să ia în seamă și în calcul ambele părți aflate în conflict. Nu se poate judeca/analiza un conflict între două părți doar prin prisma părerii, intereselor și dorințelor uneia dintre părți. Când adevărul este, ca de obicei, undeva pe la mijloc, judecătorul/analistul NU poate să îl dea în întregime unei singure părți. Aceasta ar fi o judecată nedreaptă, care nu poate fi luată în seamă și nu are valabilitate științifică. În România, tot ce se vorbește și se scrie în presă despre conflictul din Ucraina se bazează pe informația care vine exclusiv din Ucraina sau de la aliații Ucrainei din Occident.

În mass-media din România, controlată de magnații presei, de serviciile secrete și de statul „eșuat”, cum l-a numit Johannis, se face doar o analiză de propagandă politică pro-SUA, pro-NATO, pro-UE, pro-Ucraina și anti-Rusia, anti-China, anti-Bielorusia și anti-toate statele care susțin Rusia. Întreaga proiecție este falsă din start, o parte fiind prezentată opiniei publice a cuprinde doar demoni/criminali, iar cealaltă parte, fiind prezentată opiniei publice ca și când ar cuprinde doar îngeri. Toate analizele/comentariile despre războiul din Ucraina, care se fac în presa sistemului euro-atlantic nu au nimic a face cu știința politică. Pentru a întreține această stare de lucruri, sunt mobilizați mai ales profitorii regimului „ticăloșit”: foști miniștri, foști generali și șefi ai armatei și serviciilor, politicieni, jurnaliști îmbogățiți, deținători de pensii speciale „nesimțite” de zeci de mii de lei pe lună etc.

Eventualele excepții, dacă au existat, sau dacă vor exista, nu fac decât să întărească regula. Puținele, foarte puținele, site-uri, ziare sau mici televiziuni, care nu sunt încă acaparate de sistem și care încearcă să echilibreze discursul despre acest eveniment istoric important sunt sub mare presiune, sunt amendate de cenzorii sistemului (CNA, ANCOM etc.), sau chiar sunt desființate, cum s-a întâmplat în primăvara anului 2020 cu revista „Justițiarul” și încă alte site-uri. Ticăloșii din sistem știu că ei încalcă grav Constituția și alte legi. De aceea, în vara lui 2020, șeful ANCOM, condus atunci de securistul deghizat în civil Sorin Grindeanu, a reușit să promoveze un act normativ prin care conducerea ANCOM nu răspunde penal pentru deciziile pe care le ia. Este colosal! Nimeni nu s-a scandalizat pentru faptul că în societatea românească euro-atlantică, „democratică” (?!), există oameni care și dacă încalcă Constituția și legile, nu răspund penal!! Avem de a face cu o caricatură de societate autointitulată „democratică”!

Aceste mici televiziuni, ziare și site-uri care încearcă să promoveze adevărurile nedistorsionat nu pot să penetreze adânc opinia publică, pentru că nu sunt lăsate și au, cel puțin deocamdată, un rating scăzut.

Ceea ce este mai grav este că acest mod păgubos de transmitere incorectă a informației este promovat și în universități, în departamentele facultăților de științe politice, de relații internaționale, de istorie contemporană și recentă, de studii de securitate și în academiile militare și de informații, peste tot în România… Este o tragedie ca în instituțiile care ar trebui să pregătească viitorii oameni de știință, viitorii analiști obiectivi și viitori ofițeri corect informați, să se abordeze tematica evenimentelor în afara oricărui spirit științific. O eventuală viitoare evaluare pe criterii obiective, științifice, a învățământului superior din domeniile menționate mai sus, dacă s-ar face obiectiv, ar conduce la desființarea acestor componente universitare, în cvazi-totalitate și la resetarea întregului sistem.

Și în timpul regimului socialist de stat de până în 1989 se făcea o propagandă politică grețoasă și păguboasă, dar regimul de atunci a avut grijă ca, pe lângă propagandă, să permită și abordări științifice ale fenomenelor, iar în universități și în alte instituții de știință și cultură erau adeseori trimiși înalți demnitari de partid și oameni de știință și cultură din sfera oficială care să transmită adevăruri care nu puteau fi scrise în cărți și în cursuri universitare, sau în presă, pentru a nu supăra state străine cu care, pe vremea aceea, România întreținea relații de bună colaborare și promovare reciprocă a intereselor. Astăzi, politicienii noștri, din păcate și unii profesori universitari, își permit un vocabular agresiv și o abordare extrem de subiectivă a evenimentelor internaționale, care nu are nimic în comun cu spiritul academic.

Când se abordează problematica aplicării de sancțiuni împotriva Rusiei, acestea sunt salutate și aplaudate de presă și de euro-atlantiști, cu toate că ele sunt un fel de autogoluri, ele afectând în măsură mai mare pe europeni decât pe ruși. „Să moară capra rușilor”, este noua deviză triumfalistă a Occidentului. Dar nu cumva moare și capra noastră? De bucurie că moare capra rușilor, ceea ce nici măcar nu se întâmplă, acceptăm să moară și capra noastră și să bem apă, în loc de lapte. Când rușii aplică și ei sancțiuni împotriva statelor „neprietenoase” din UE, cum le numesc ei, acestea nu mai sunt numite în presă și în vocabularul politic „sancțiuni”, ci sunt numite „șantaj”. Am dat un singur exemplu, dar sunt și altele. Acest joc al dublului limbaj propagandistic, prin care aceleași fapte sunt numite într-un caz cu sens pozitiv și în celălalt caz, cu sens negativ, zăpăcește de cap persoanele mai puțin instruite și, din nenorocire, numărul acestor neinstruiți crește mereu, în ritm cu decăderea continuă a învățământului românesc, care spală creiere într-un ritm debordant. Pe măsură ce criza regimului euro-atlantic crește, crește și propaganda și manipularea și cenzura.

În discursul politic actual, liderii politici ai Occidentului abordează un aer de superioritate față de puterile din Eurasia, în special față de Rusia și de China. Se comportă de parcă liderii occidentali ar fi șefii acestor țări. Prin aceasta încearcă să acrediteze opiniei publice internaționale ideea că ei sunt șefii, ei dau ordine. Președintele SUA îl numește pe președintele Federației Ruse „criminal”. Vladimir Putin n-a numit niciodată criminali pe președinții SUA care au declanșat războaie de agresiune în diverse părți ale lumii și au făcut ravagii, mai mari ca cele actuale din Ucraina. Am să menționez câteva.

George Bush Senior a făcut agresiunea împotriva statului Panama, invadând această țară în 25 decembrie 1989, cu arestarea șefului statului, generalul Manuel Noriega, care nu dorea decât să naționalizeze canalul Panama în folosul țării sale. Tot George Bush Senior a declanșat războiul din Golf, după ce SUA recunoscuseră că Emiratul Kuweit este parte integrantă a Irak-ului, ambele locuite de unul și același popor și-l încurajaseră pe Saddam Hussein să anexeze Kuweitul.

(Nota redacției: Și fostul asasin economic, John Perkins, a scris cu lux de amănunte în cartea sa, „Confesiunile unui asasin economic”, în cadrul capitolelor: Președintele și Eroul Panama, Negocierile Canalului Panama și Graham Greene, Panama: Altă moarte prezidențială, Statele Unite invadează Panama)

Președintele Bill Clinton a bombardat din senin Irakul, în decembrie 1998-ianuarie 1999, iar în martie-mai 1999 a bombardat Iugoslavia cu o sălbăticie la fel de mare cum este astăzi bombardată Ucraina. A bombardat chiar și Ambasada Chinei. NATO a bombardat Serbia timp de 75 de zile. Putin mai are de bombardat, ca să-i egaleze! NATO a distrus 90% din industria Serbiei, țară care nu i-a deranjat cu nimic, niciodată, iar în al doilea război mondial a fost aliata SUA și a Marii Britanii.

George W. Bush, care și-a depășit tatăl în numărul și dimensiunea agresiunilor, și-a detonat singur Turnurile Gemene din New York (a se citi cartea „Noile Confesiuni ale unui Asasin Economic”, de John Perkins, capitolul 11 Septembrie și consecințele sale pentru mine, personal – nota redacției) ca să aibă motiv să înceapă război și să atace Afganistan și Irak, războaie cu milioane de morți! În iunie 2020, comandanții în funcție ai pompierilor din New York au afirmat într-o conferință oficială de presă că Turnurile Gemene nu s-au prăbușit din cauza avioanelor care au intrat în ele și nici nu se puteau doborî de către niște avioane care le loveau pe la etajele 30-35, ci au fost detonate la baza lor, din subteran. Apoi a atacat Afganistanul și Irakul. L-a spânzurat pe Saddam Hussein. După ce l-a spânzurat s-a constatat că nu avea arme chimice și că acuzațiile care i-au fost aduse erau minciuni. După ani, președintele Donald Trump a declarat că „lumea de azi cu Saddam Hussein și cu colonelul Moammar Gadaffi ar fi fost o lume mai bună”.

După George W. Bush a urmat la conducerea Casei Albe președintele Barack Obama, care este autorul „Primăverilor Arabe”, un lanț de lovituri de stat, care au distrus țări întregi, ca Libia, de exemplu și au provocat o mulțime de morți și de dezechilibre geostrategice. Tot el a declanșat agresiunea împotriva Siriei, în încercarea de a schimba regimul politic al președintelui Bashar al Assad. Barack Obama cu Hillary Clinton au fost acuzați public de președintele SUA, Donald Trump, că au creat Statul Islamic, organizație teroristă care a comis numeroase crime și agresiuni odioase în Orientul Mijlociu. De altfel, președintele Donald Trump a declarat public că războaiele de agresiune ale SUA în Orientul Mijlociu au fost „mari greșeli”.

Numindu-l „criminal” pe Vladimir Putin, președintele Joe Biden, tocmai a informat opinia publică internațională despre faptul că toți președinții americani numiți de mine mai sus au fost și ei criminali, alături de Vladimir Putin. Formulările lui Joe Biden, formulări de ignorant în ale diplomației, au determinat chiar Departamentul de Stat al SUA să reformuleze, după care a revenit și Biden, care a spus că, de fapt, ar fi vrut să spună altceva. De asemenea, președintele Franței, a criticat și el, cu timiditate, acuzațiile de criminalitate la adresa președintelui Putin. Criticile lansate la adresa președintelui Biden, au fost urmate de acuzațiile la adresa Rusiei de „masacre” și „genocid”, comise în orășelele din jurul Kievului. Ni s-au arătat cadavre și ni se vorbește de genocid, masacre etc. Păi există oare războaie fără morți? Aceste cadavre, puse unul lângă altul, se dorea a fi receptate de public ca și probe ale „masacrului”. Dar ce am văzut noi, erau doar câteva. Masacru înseamnă altceva. După care, președintele Biden a revenit și a spus că a fost criticat pe nedrept că l-a numit pe Putin „criminal” și că „masacrele” de la Bucha dovedesc că Putin este într-adevăr criminal. Deci, stimabilii care l-au criticat pe Biden, să-și retragă cuvintele, pentru că Biden are totdeauna dreptate. Doar este omul lui Rothschild, nu?

Tudor Urse: Dar sunt atacate grădinițe și spitale…

Corvin Lupu: Legat de aceste acuzații, într-adevăr propaganda insistă că rușii atacă grădinițe, spitale, școli, orfelinate și altele asemenea. Oare chiar așa de proști să fie rușii să creadă că vor câștiga un război atacând grădinițele? Problema reală este cu totul alta. Dorind să-i atragă pe ruși într-un război de gherilă urbană, luptătorii din unitățile de mercenari instruite special și aduse în Ucraina, plătite cu 500 $ pe zi fiecare luptător, s-au adăpostit în clădirile unor instituții de stat, iar când au executat focuri de acolo, firesc, s-a răspuns și se fac mari distrugeri și se pierd multe vieți omenești. Conducătorii khazari ai Ucrainei nu au avut milă de ucraineni. În cartierele de locuințe, ucrainenii au evacuat etajele superioare ale clădirilor de locatari și au instalat în locuințele lor luptători, mai ales lunetiști, cu scopul arătat anterior de a atrage armata rusă în acțiuni de gherilă urbană. În aceste acțiuni, superioritatea este totdeauna de partea celui aflat în apărare, care este susținut de populație. Rușii nu s-au angajat în acest tip de acțiuni militare, ci au replicat cu lovituri de artilerie. Primii care ar fi trebuit să-i ocrotească pe civilii ucraineni și locuințele lor ar fi trebuit să fie conducătorii politici și militari ai Ucrainei. Dar, după părerea mea, ei nu conduc operațiunile de război în folosul poporului ucrainean, ci în interesele familiei Rothschild, cea care vrea să apere doar teritoriul pe care deține toate activele statului Ucrainean. Pierderea acestui teritoriu înseamnă și pierderea acestor active. Ei au folosit strategia lor de a determina pe ruși să lovească cu artileria blocurile de unde se trăgea în ei pentru propaganda antirusă și pentru a crea starea de emoție care să determine ajutorarea Ucrainei cu arme și altele multe.

Au fost înarmați și rezerviști, care luptă și ei. Armata regulată a Ucrainei se pare că este mai puțin folosită în interiorul localităților. Oricum, deocamdată, cifrele morților și răniților care se vehiculează sunt absolut false și, deocamdată, greu de precizat. Un inventar corect al morților se va face când se termină războiul, ceea ce nu înseamnă că cifra corectă va fi cea care se va transmite opiniei publice.

Interesant și trist este că față de popoarele care au suferit și ele crunt în timpul altor războaie, declanșate de SUA și de NATO, inclusiv față de vecinii noștri sârbi, românii și conducătorii lor politici n-au arătat nici o compasiune. N-au trimis ajutoare, n-au primit refugiați etc. Oare de ce? Popoarele bombardate de americani sunt proscrise și „demne” de a fi pedepsite, iar cele bombardate de ruși sunt eroice și demne de respect, compasiune și mult sprijin. Oare așa să fie? Oare așa trebuie să împărțim popoarele lumii globalizate? Asta este democrația globalistă? Această dublă măsură nu face cinste în nici un fel presei, politicienilor și regimului politic, în ansamblul său. Toate popoarele agresate merită compasiune. Popoarele sunt cele care suferă pentru deciziile conducătorilor lor care nu mai găsesc soluții diplomatice în anumite momente istorice, când se confruntă marile interese ale lumii. Sârbii au fost și ei vecinii noștri și sunt ortodocși, ca și noi. În istorie, cu sârbii ne-am avut mai bine decât cu ucrainenii, care sunt catolici și i-au persecuta și îi persecută pe românii ortodocși. Pe sârbi nu i-am plâns deloc și nu i-am ajutat cu nimic, din contră, ne-am pus țara la dispoziția atacatorilor din NATO, încălcând articolul 5 din tratatul bilateral de prietenie care ne lega. Vedeți, când yankeii din NATO nu vor să atace, spun că sunt organizație defensivă, iar dacă au interes să atace, NATO devine agresor, ca în cazul Iugoslaviei (1999) și Afganistanului (2001). Se poate și așa, și invers, după interese.

Aerul de superioritate pe care îl manifestă conducătorii Occidentului se manifestă și când SUA, NATO sau UE „avertizează” Rusia, China, Bielorusia și posibilele alte state care ar susține Rusia să nu facă acest lucru. UE a transmis Chinei, cu ocazia summit-ului China-UE, de la sfârșitul lunii martie 2022, avertismentul că o eventuală susținere a Rusiei „îi va păta grav reputația”. Dar cine sunt ei să dea avertismente Chinei? Nu mai poate China de avertismentele lor!

Adevărul privind țara de la margine (U-craina) – interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a doua)

Via CulturaRomână:

Manipularea conflictului dintre Rusia și Ucraina de presa din zona de influență a SUA este colosală”,  declară prof. univ. dr. Corvin Lupu

(Întrebarea de dată trecută era:) Tudor Urse: Dar sunt atacate grădinițe și spitale…

.Apoi, în fața cui și-ar pierde China „reputația”? În fața puterilor vest-europene care în 500 de ani de colonialism au făcut genocid-uri colosale, inclusiv în China, ca de exemplu cu ocazia răscoalei „boxerilor”, de la începutul secolului al XX-lea? Cum își închipuie diplomații UE că Republica Populară Chineză, cu o tradiție politico-diplomatică de 5000 de ani, de pe vremea când europenii erau încă în pom, care contorizează întreaga evoluție a relațiilor ei cu restul lumii și își construiește relațiile actuale cu mare profunzime, va susține acțiunile SUA, NATO și UE împotriva Rusiei? Nu, China NU susține SUA și nici puterile vest-europene. China face afaceri cu ele, dar nu le susține linia lor politică. Linia politică a Chinei, îndelung căutată, este alături de Rusia și de celelalte state din Organizația de Cooperare de la Shanhai și din BRICS. China are alianțe solide cu aceste state. Când s-a aliat cu Rusia și cu celelalte state, China și-a făcut proiectul politic pe termen LUNG. Aceste alianțe sunt stabile și ferme, nu sunt conjuncturale, cum încearcă propagandiștii noștri să ne deruteze. China n-a intrat în Organizația de Cooperare de la Shanhai și în BRICS ca să susțină Occidentul, pentru simplul fapt că face afaceri cu Occidentul. Politica mare, făcută pe termen lung, înseamnă mult mai mult decât afacerile de moment istoric. Pentru a crește în putere de toate felurile, politică, militară, spațială, informativă etc., care este obiectivul fundamental al Chinei profunde, nu se împiedică marii decidenți de grija față de afaceri de moment istoric. Oamenilor de afaceri de rând și oamenilor mărunți, cei care văd viața doar prin prisma zilei de azi, mâine și poimâine, li se pare crucial ca țara să-și păstreze afacerile de moment și relațiile cu Occidentul. Nu acesta este cel mai important lucru. Lumea este mare. UE cu SUA la un loc au mai puțin de un miliard de locuitori. Lumea are peste șapte miliarde. Dezvoltarea este acum și în Asia. Sunt tehnologii înalte și tot ce este nevoie pentru dezvoltare economică. În Asia este și ce nu are Europa: energie, materii prime importante și cereale.

Occidentul a indus ideea că este „buricul pământului” și fără el nu poate face nimeni nimic. Asta era situația în trecut, în prima parte a sec. al XX-lea. Asta a trecut. În perioada următoare din istorie, Occidentul va vedea că cea mai mare parte a omenirii va funcționa normal și fără Occident. Occidentul Europei însă, este cel care va fi obligat să meargă în Asia, cu mâna întinsă, pentru a cere energie și materii prime indispensabile, pentru că are o economie uriașă pentru care nu are resurse decât foarte puține. Nenorocirea noastră, a românilor, este că noi avem foarte multe resurse, de multiple feluri, multe din ele încă neexploatate, pe care ni le va lua Occidentul, atâta timp cât vom mai fi colonia lui.

Cei care cred că Rusia și China nu sunt aliați buni, sunt foarte naivi și îi prostesc și pe români. Mulți foarte slabi „analiști” au afirmat, în mod repetat, că Rusia și China ar avea divergențe și au o alianță formală, că îi despart mari dispute. China și Rusia sunt state complementare. Actualul război va dovedi acest adevăr. China și Rusia trebuie analizate și luate în seamă „la pachet”, nu separat, cum fac astăzi unii propagandiști. Cred că vă dați seama de mediocritatea analiștilor care susțin că Republica Populară Chineză va susține Occidentul și nu va fi de partea Rusiei…

După acest summit China-UE, de la sfârșitul lunii martie 2022 și după „avertismentele” UE către China,  a avut loc întâlnirea miniștrilor de externe ai Rusiei și Chinei care au reafirmat că alianța celor două mari puteri este una „de stâncă”. China a declarat explicit că se va opune cu toată energia „hegemonismului” internațional. La cine s-a referit, este limpede: la SUA, cea care practică hegemonismul internațional și întreține peste 1000 de baze militare de ocupație în toată lumea și ar vrea să-i supună pe toți. Jandarmul universal, cum este poreclită.

Vă mai spun câteva lucruri care sunt ocolite de presă. În afara Chinei și celelalte state din BRICS sunt solidare cu Rusia. SUA au cerut Braziliei, țară aflată în spațiul pe care SUA îl consideră zona ei de influență și care este într-adevăr zona ei de influență, începând din 1823, când s-a elaborat Doctrina Monroe, de către președintele SUA cu același nume, să aplice sancțiuni Rusiei, dar Brazilia a refuzat categoric. La sfârșitul lunii martie 2022, Brazilia a trimis în Rusia 200.000 de tone de zahăr, produs care a fost deficitar pe piața din Rusia, în ultima vreme, din cauza războiului. Criza de zahăr s-a rezolvat instantaneu. Lumea este mare. Nu mai suntem ca după cel de al doilea război mondial, când, dacă SUA făceau embargo, orice țară era blocată și îngenunchiată. Acum embargoul produce efecte, dar acestea nu sunt ireparabile și se întorc și împotriva celui care îl instituie. Embargoul are mai mult un rol mediatic, propagandistic, de joc politic și, pe de altă parte, îl afectează în egală măsură pe cel care instituie embargoul, după cum am spus deja. Fiindcă am pomenit de Brazilia, această țară foarte bogată și puternică, intenționează să achiziționeze toate îngrășămintele agricole pe care Rusia le exporta în trecut în UE.

Președintele Africii de Sud, una dintre cele mai bogate țări din lume, membră a BRICS, a declarat fără echivoc că NATO este de vină de izbucnirea războiului din Ucraina. Asta este părerea conducerii Africii de Sud. N-au voie să aibă această părere? Ei au voie, dar în România euro-atlantică, „democratică”, aliata țărilor „civilizate”, nu ai voie să spui așa ceva. „Valorile” euro-atlantice nu permit.

Un alt exemplu este Pakistan, o țară cu peste 220 de milioane de locuitori, întindere mare și un mare potențial de multiple feluri, aflată în plină dezvoltare, care este putere nucleară și care, alături de China și de Rusia a înțeles să lase de o parte conflictul istoric, întreținut sute de ani de englezi, cu India. După ce și-a afirmat sprijinul pentru Rusia și și-a manifestat disponibilitatea să achiziționeze o parte din produsele pe care Rusia le exporta în trecut în UE, prim-ministrul Pakistanului a acuzat SUA că uneltește să-l înlăture de la conducerea guvernului. Prin mituire, a declarat guvernul Pakistanului, un mare număr de deputați în Parlament au votat o moțiune de cenzură împotriva prim-ministrului, pentru a-l înlătura de la putere. Asta o fi tot în numele democrației, umanismului și „civilizației occidentale”? Noi nu afirmăm, pentru că nu știm, dacă într-adevăr SUA s-au amestecat în acest caz, dar știm sigur că în trecut au făcut acest lucru de nenumărate ori, în state din toate zările. Prim-ministrul Pakistanului a evitat destituirea, pentru că au fost convocate alegeri anticipate și vom vedea ce va urma.

Realitatea este una tristă: regimul euro-atlantic, care ne-a înghițit și pe noi, dovedește că nu are nimic în comun cu democrația și libertățile în numele cărora noi, românii ne-am aruncat în brațele lui, dându-le occidentalilor tot ce am avut noi mai bun și sacrificându-ne economia națională românească construită în jumătate de secol de muncă intensă a poporului român, în timpul regimului socialist de stat. Folosesc această exprimare „regim socialist de stat” pentru că ea este mai corectă din punct de vedere politico-ideologic decât cea de „regim comunist”. Comunismul este o utopie care nu a existat niciodată, nicăieri.

Oare nu am fost proști, domnule Tudor Urse, că am făcut atâtea sacrificii pentru a deveni astăzi o colonie a companiilor multinaționale occidentale? Vă răspund tot eu la întrebare. Ba da, am fost proști… Proștii proștilor!!! Eu am mai scris părerea mea că: recunoașterea eșecului regimului politic euro-atlantic în România este doar o chestiune de timp.

Pe de altă parte, eu cred că a fost foarte necesară aderarea noastră la NATO și la UE. Dacă nu am fi aderat, poporul român, în mare majoritate, ar fi fost convins că România a ratat șansa de „a intra în Sfântul Rai”. Trebuia să trecem și prin această etapă istorică, pentru ca românii să vadă că Raiul nu este euro-atlantic și să se convingă că, indiferent de zona de influență în care este arondată România, principala problemă este obținerea unui nivel de suveranitate cât mai ridicată, care să permită unor conducători de bună credință, pe care nu i-am avut după 22 decembrie 1989, să promoveze cât mai multe dintre interesele României profunde și ale românismului. Dacă nu am fi aderat la NATO și la UE și n-am trece astăzi Golgota și Purgatoriul, nici un regim politic, indiferent care ar fi fost el, nu ar fi putut să întoarcă poporul român cu fața către un alt viitor. Poporul român ar fi rămas cu capul întors către înapoi, cu gândul la „Raiul” din NATO și din UE, pe care l-a ratat. Cel puțin acum, o mare parte a românilor, în ciuda unui bombardament mediatic pro-NATO și pro-UE, au înțeles că suntem doar o colonie, jefuită și sărăcită de lăcomia Occidentului. Această înțelegere a situației reale a României de către români va produce efecte tot mai mari și ar putea determina angajarea României într-un efort de obținere de mai multă suveranitate și de promovarea prioritară a intereselor românilor, nu ale străinilor. Alte state din UE au reușit acest lucru, unele într-o măsură mai mare, altele într-o măsură mai mică, dar noi, DELOC.

Desigur că în vreme de război, dezinformarea și manipularea nu mai sunt doar operațiuni ale presei și ale regimului ideologic. Ele devin arme puse în slujba războiului. Dar în cazul războiului din Ucraina, propaganda anti-rusă urmărește ținte mai îndepărtate și de o mare însemnătate politică și economică. Propaganda anti-rusă este comandată din SUA, cum spuneam, cu un interes economic explicit. Ea urmărește desprinderea totală a UE, mai ales a Germaniei de Federația Rusă, pe multiple planuri. Pentru a evita apropierea dintre Rusia și Germania, SUA au desfășurat unități militare americane între cele două state, de la nord la sud, din Polonia până în România. Aceste forțe militare au darul să fie un zid între Germania și Rusia, mai ales acum, când Germania trece la reînarmare. De altfel, cu câțiva ani în urmă, doamna Marine Le Pen a declarat foarte plastic că SUA au pus zidul Berlinului pe roți și l-au mutat tot mai aproape de Rusia.

De curând, Germania a anunțat că investește 100 de miliarde de euro în înarmare. Este pentru prima oară după al doilea război mondial când Germania deschide un program de înarmare de asemenea dimensiuni. Oportunitatea i-a fost deschisă de războiul din Ucraina, respectiv de tensiunile dintre SUA, pe de o parte și Rusia + China, pe de altă parte. SUA, Marea Britanie și Rusia erau înțelese încă din 1945 ca Germania să nu aibă voie să cumpere, să dețină, sau să producă arme nucleare și nici să aibă acces în Cosmos, pentru că cine stăpânește Cerul, stăpânește și Pământul. Acum, Germania încearcă să profite de conflictul actual și trece la înarmare. Nu știm încă până la ce nivel de înarmare va ajunge. Indirect, pericolul înarmării Germaniei, va trebui să determine SUA să se înțeleagă cu Rusia, Marea Britanie, China și Franța, învingătoarele în al doilea război mondial, legate între ele prin tratate, să stopeze înarmarea Germaniei. Precedentul Germaniei, poate da idei și cataliza aceleași dorințe și din partea Japoniei, putere supusă și ea, ca și Germania, acelorași restricții.

De asemenea, propaganda anti-rusă urmărește și desprinderea UE de BRICS și ruperea legăturilor economice dintre cele două mari entități economice. În acest fel, s-ar realiza și captivitatea totală a UE față de economia SUA, din toate punctele importante de vedere: al achiziționării de resurse minerale, energetice și comercial. Schimburile comerciale uriașe dintre UE și Rusia, generatoare de mari profituri, se doresc la Washington a fi făcute în viitor între SUA și UE, așa cum se întâmpla și după al doilea război mondial. Vedeți cum „roata istoriei” ne conduce la o permanentă reîntoarcere a fenomenelor.

Dar tot ce se va importa din SUA, ca să nu se mai importe din Rusia și de la aliatele ei, Bielorusia, China, Kazahstan, Iran, India, Vietnam etc. (petrol, gaz, cereale, carne, fier, cărbune superior, neferoase, mercur, uraniu, metale rare s.a.m.d.) se va importa mult mai scump din SUA. În anumite cazuri, de trei ori mai scump. Transportul peste Atlantic scumpește toate produsele, mai ales gazul, care trebuie supus și operațiunilor de gazificare, în SUA și degazificare, în Europa. Pentru gaz trebuie și mari investiții în fabrici de gazificare și degazificare și noi conducte care să lege aceste fabrici de consumatorii finali. Această scumpire generală a produselor europene conduce inevitabil la o pierdere a competiției produselor din UE pe piața comercială mondială. Este de urmărit cât timp vor suporta statele puternice din UE această situație economică evident neconvenabilă. Eu cred că această nouă ordine economică internațională a UE, dacă va fi implementată, va crea mari nemulțumiri, care se vor îndrepta împotriva SUA, cea care a impus sancțiunile și a forțat Germania și UE să „o rupă” cu Rusia și aliatele acesteia. Acum se adeverește teoria generalului Charles De Gaulle, care spunea că Europa va fi puternică doar dacă se va întinde până la Urali. Dar cine să vrea o Uniune Europeană puternică? SUA? Rusia? China? India? Marea Britanie? Cred că nici una dintre cele mai mari puteri economice și militare ale lumii nu vrea o Uniune Europeană puternică.

Prin această nouă ordine economică din UE, preconizată de Casa Albă, SUA își vede cu ochii un vis măreț: își ia Europa înapoi! Europa nu mai era ascultătoare, prefera relațiile economice cu China, Rusia și celelalte state din BRICS, dorea armată proprie, alta decât NATO, critica președinții SUA etc. Astăzi, brusc, mulți lideri din UE, până ieri lăudăroși și încărcați de aere de mari decidenți mondiali, s-au aliniat disciplinați în spatele lui Joe Biden, de fapt a lui Rothschild, despre care, înainte vreme, mulți politicieni, inclusiv români, șopteau pe la ureche că este „o fosilă”, în cel mai îngăduitor caz, zâmbeau cu subînțeles.

Europa pare supusă și, cu toate că nu-i convine situația, nu prea are curaj să protesteze, cu excepția prim-ministrului Ungariei, Viktor Orban, cel mai demn dintre toți liderii europeni. A mai fost și președintele Croației, care a spus că nu va trimite nici un soldat la NATO ca să se implice în conflict, a mai fost și Bulgaria, care a refuzat militari americani în țară și alte mici poziții mai suverane. Totuși, Germania, Italia, Austria și Ungaria au anunțat că nu pot să renunțe la gazul rusesc, deci, nu vor respecta sancțiunile impuse europenilor de către SUA.

În aceste condiții economice impuse, regresul UE ar fi o certitudine. Principalul profitor al războiului din Ucraina este SUA. De altfel, de câte ori Europa a fost în mare criză, cel mai mult după fiecare din cele două războaie mondiale, SUA s-au dezvoltat exploziv. Acum SUA sunt în criză economică și vor să iasă din ea pe spatele UE. Germania și UE în ansamblu își taie singure craca de sub picioare cu sancțiunile împotriva Rusiei, agravându-și situația economică și intrând într-o criză colosală, de lungă durată. Ce îi încălzește pe români, sau pe alți europeni, că aceste sancțiuni este posibil să afecteze și Rusia? Pe români și pe ceilalți europeni îi interesează soarta lor, nu soarta Rusiei.

Soarta Rusiei îi interesează pe Rothschild și pe uneltele lui de la Casa Albă, în frunte cu Joe Biden, care speră să slăbească Rusia și să-și mențină întâietatea mondială, în ciuda faptului că, de mai mulți ani de zile, chiar de peste un deceniu, SUA regresează continuu, economic și social-politic. În același timp, de peste două decenii, China și Rusia progresează continuu, ca și unele din aliatele lor importante. În acest timp, UE scârțâie din toate încheieturile, iar acum este absolut cert că intră într-o criză care o va afecta mult, pe termen lung.

În SUA, actualmente, s-a pierdut într-o măsură foarte mare punctul forte al țării, din toată istoria ei modernă și contemporană. Este vorba de atașamentul cetățenilor americani față de statul american. Acest atașament a fost principalul factor de asigurare a securității naționale, a stabilității interne și a progresului general al societății americane. Acest atașament popular față de guvernanți a stat la baza dezvoltării uriașe a SUA. Sunt mulți ani de când atașamentul cetățenilor americani față de stat scade continuu. Guvernul SUA este prizonierul bancherilor khazaro-evrei de pe Wall Street, cei care dețin 100% Trezoreria SUA (Federal Reserve) și sug anual din bugetul poporului american sumele exorbitante reprezentate de dobânzile pentru cele peste 30.000 de miliarde de dolari (30 de trilioane de dolari) datorie a statului american către băncile evreiești și față de China. Cea mai mare parte a datoriei este față de băncile evreiești din SUA.

De altfel, fostul președinte Donald Trump, un adversar al globalizării și al bancherilor evrei, cei care conduc politica SUA din umbră, în frunte cu Rothschild, proprietar unic al activelor statului ucrainean, prin intermediul fondului de investiții Franklin Templeton, a spus că nici o țară care nu-și stăpânește banca centrală, nu este o țară liberă. Or, Federal Reserve este o bancă centrală 100% privată!! Donald Trump a avut în proiectul său pentru un preconizat al doilea mandat prezidențial NAȚIONALIZAREA Federal Reserve! Ar fi fost cea mai mare realizare a poporului american, aceea de a se elibera de sub stăpânirea marilor bancheri khazaro-evrei ai lumii, în frunte cu Rothschild. Dar, adversarii poporului american, cei care-l țin prizonier, s-au mobilizat, au indus pandemia noii boli inventate și, ca urmare a pandemiei, au introdus votul prin corespondență și au trecut la înfăptuirea celei mai mari fraude electorale din istoria lumii. Republicanii au declarat că s-au falsificat 40 de milioane de voturi în favoarea democraților, atât prin voturi obținute prin scrisori fictive, cât și prin fraude informatice, respectiv prin fraudarea softului. În acest fel, „pericolul” Donald Trump a trecut, cel puțin pentru câțiva  ani.

Aceeași situație este cu Banca Națională a României, condusă de asasinul economic Mugur Isărescu. Domnule Tudor Urse, încă din anul 2001, fostul ministru al Securității, Ion Stănescu (nume real Szilagy) și cu fostul șef al Direcției de Contraspionaj a Securității, generalul Neagu Cosma, l-au deconspirat pe Mugur Isărescu ca fiind ofițer de securitate, care a depus jurământul în anul 1969, împreună cu alte „personalități” de după 1989, care au contribuit și ele, din plin, la lichidarea sistemului bancar românesc și a economiei naționale a României, la jefuirea ei și la transformarea României în colonie. Cartea scrisă de cei doi securiști se numește „De la iscoadă la agentul modern în spionajul și contraspionajul românesc”, apărută la Editura PACO, din București. Este editura fostului colonel de securitate Achim, de la Direcția a I-a, între timp decedat, cel care i-a coordonat pe Mircea Dinescu și Ion Caramitru, ca și informatori ai Securității, care, la rândul lor, au fost deconspirați de colonelul de securitate, fost șef al Direcției a I-a a DSS și fost șef al SIPA, Marian Ureche. Toți aceștia, după 1990, se derobau de vreo legătură cu Securitatea și o înfierau cu mânie capitalistă, euro-atlantică. Problema societății românești este că nu citește, de aceea nu înțelege și tolerează totul, negăsind căile de a se debarasa de stâlpii „sistemului ticăloșit”, cum l-a numit Traian Băsescu, la rândul său stâlp al acestui sistem nenorocit, sistem care acuma nu știe cum să se mai debaraseze de Băsescu, pentru a demonstra poporului că sistemul este curat și îi „pune la colț” pe  alde Băsescu…

Dar ne-am îndepărtat de la subiectul nostru. Revenind la războiul Occidentului contra Rusiei, care se desfășoară în Ucraina, el are menirea să scoată SUA din criza în care se găsește țara de mai mulți ani. Eu, personal, fără să am în acest moment vreo informație, aș fi fost tentat să cred că SUA sunt înțelese cu Rusia. Dacă nu sunt înțelese, ar fi prima oară după anul 1945 când are loc un conflict major al uneia din cele două supraputeri militare ale lumii și ele nu ar fi înțelese.

Tudor Urse: După ce în prima parte a discuției noastre v-ați referit la manipularea opiniei publice din zona euro-atlantică privitor la războiul din Ucraina, la alte războaie declanșate de NATO sau de alianțe militare conduse de SUA, aș dori să continuăm discuția noastră și încep prin a spune că în sfera noastră de influență se induce ideea că Rusia nu ar fi prea arătat că ar fi o supraputere militară…

Corvin Lupu: În acest război, până la ora discuției noastre, Rusia a folosit armament și proiectile foarte vechi. Majoritatea proiectilelor cu care s-a tras sunt de după al doilea război mondial. Am citit undeva că unele nici n-au explodat. Doar în puține cazuri, unde trebuiau distruse obiective din buncăre subterane sau alte obiective militare mai importante, s-au folosit rachete ceva mai moderne. Din multe mii de proiectile, doar mai puțin de 200 au fost proiectile mai moderne, dar nici acestea de mare capacitate și nici de ultimă generație. Rusia nu a acționat cu armamentul cu mare putere de distrugere și nici n-a aplicat tactica „covorului” de bombe. Pentru distrugerea unităților militare, depozitelor militare, a infrastructurii critice, a podurilor etc., este folosit armament vechi, tancuri și transportoare blindate vechi. Este tehnica anilor ’50-’60-’70 ai secolului trecut, care trebuie consumată și pe care fac astăzi școală tinerii militari ruși în condiții concrete de război. Din 1988, când URSS s-a retras din Afganistan, armata rusă n-a mai operat în condiții de război real decât în Siria și acolo cu efective mici. În rest, armata rusă a operat doar virtual, în lecții teoretice, în săli tactice și în poligoane unde s-au simulat conflictele. Așa au făcut și americanii prin numeroasele lor războaie. Și armamentul vechi trebuie consumat. Este cert că astăzi Rusia deține bombe de asemenea tărie încât, una singură, poate distruge întreg Kievul, să-l radă de pe fața pământului, dar până acum nu s-a dat ordin să fie folosite asemenea arme. Nu trebuie folosite doar arme atomice. Sunt și alte bombe de mare putere, dar astea se folosesc doar dacă nu se ating obiectivele pe care le au comandanții militari cu armele cu care acționează în acest moment al războiului. Oricum, Rusia nu-și poate permite să cedeze, să piardă războiul. Ea va folosi arme de distrugere din ce în ce mai mari, până câștigă. Rusia va merge până la capăt, iar dacă va fi nevoie, până la arma atomică. Lupta se prelungește și odată cu prelungirea luptei cresc mult pierderile de vieți omenești și de bunuri materiale pentru că Ucraina are în spate întregul NATO.

Apoi, domnule Tudor Urse, așa zisul „eșec” al armatei Rusiei, cum este el prezentat cu maximă insistență în mass-media sistemului euro-atlantic, este în cea mai mare parte un clișeu de presă. Este mare nevoie să se proiecteze o imagine a unei Rusii slabe, cu o armată slabă, cu un președinte bolnav de cancer (?!), fricos, odată ce stă închis într-un buncăr, tremurând tot, lipsit de vlagă, imoral (divorțat și cu concubină), un președinte care ar deține averi uriașe, o Rusie în pragul răscoalei, cu o conducere care ar dori să-l răstoarne pe Putin de la putere etc. etc. Minciuni după minciuni, însăilate cu grijă, ca să ne prostească pe noi, cum ne-au prostit întreaga istorie contemporană, când ne spuneau că Ceaușescu omora copii și le folosea sângele pentru a-și face transfuzii cu acel sânge, că ar fi furat miliarde de dolari și le-ar fi scos din țară, că ar fi sabotat industria țării și ar fi pus detonatori ca s-o arunce în aer, că a ucis 64.000 de oameni la Timișoara etc. etc. Manipulatorii de astăzi sunt aceieași cu cei care ne mințeau ieri. Eu regret mult, domnule Tudor Urse, că sunt încă români care îi cred pe acești manipulatori. Acum presa noastră ticăloșită ne spune că cel mai teribil palat din Rusia pe care ni-l arată ei la televizor, aparținând protocolului de stat al guvernului rus, ar fi al lui Putin. Așa ne-au mințit și cu Dragnea, când ne arătau un palat luxos din Brazilia, filmat din elicopter și spuneau că este a lui Dragnea. Nici vorbă! Nu i-au găsit nici o faptă de corupție lui Dragnea și l-au băgat la pușcărie pe nimic, condamnându-l prima oară cu suspendare că a trimis niște mailuri prin care invita românii la vot, iar a doua oară pentru că două funcționare în loc să lucreze la Consiliul Județean Teleorman, unde erau angajate, lucrau la partidul de guvernământ, faptă de care nici măcar nu se făcea el vinovat, ci niște slujbași mai mărunți. De ce? Simplu: Dragnea încercase să ia măsuri bune pentru români și neconvenabile pentru străini (să impună redevențe de 50% pentru toate resursele minerale pe care le jefuiesc străinii în România, dorea legea răspunderii magistraților, dorea desecretizarea protocoalelor ilegale ale SRI cu Justiția și alte instituții și prin asta desființarea poliției politice represive din România, dorea să elimine asimilarea „suspiciunilor rezonabile” cu probele în Codul penal, dorea să fiscalizeze companiile străine care nu-și achită obligațiile fiscale față de stat și multe altele. Dacă n-a avut fapte de corupție pentru care să-l condamne pe Dragnea, binomul l-a condamnat pentru niște fapte total nerelevante. Eu invit cititorii noștri, domnule Tudor Urse, să fie convinși că în momentul în care presa regimului ticăloșit se prăvălește nebunește asupra cuiva, cum face acum cu președintele Putin, acela este un personaj cu multe valențe pozitive, chiar dacă are și păcate, căci nimeni nu este fără de păcat, în afară de Dumnezeu.

După ce s-au anunțat tot felul de sancțiuni împotriva Rusiei, guvernul de la Moscova a anunțat că își onorează contractele de livrări de petrol și gaz către statele din UE, dar, întrucât prin sancțiuni a fost deconectată de la băncile occidentale, iar activele ei în dolari și în euro au fost blocate, cere plata energiei în ruble. Europenii au protestat și au spus că sunt șantajați, ignorând faptul că SUA alături de ei au început cu impunerea de sancțiuni, crezând că Rusia nu mai poate trăi fără banii lor. Slovacii, cu îndrăzneală, chiar cu tupeu, au spus că modificarea contractelor este ilegală, dar că n-au ce face și vor plăti în ruble. Tu pui sancțiuni, după care tot tu spui că dacă adversarul răspunde „este ilegal”. Modelul promovat de acest regim politic este inacceptabil. Dacă va trebui să plătească în ruble, UE va fi afectată tare, adică noi.

În același timp, s-au redus livrările rusești de petrol și de gaz. O conductă importantă a fost deja închisă complet, lovind tare Polonia și o parte din livrările către Germania. Acum se simte mai puțin, pentru că a venit primăvara, dar timpul trece repede și va veni din nou iarna. Pe de altă parte însă, s-a produs un fapt pe care Occidentul, foarte încrezut, cel puțin la vedere, nu l-a intuit: valoarea rublei, care scăzuse mult după izbucnirea războiului, s-a ridicat până la nivelul de dinaintea războiului, tinzând chiar să-l depășească. Acest fapt anulează speranțele Occidentului de a declanșa o criză financiară în Rusia.

Occidentul euro-atlantic nu știe decât să promoveze colonialismul. Asta face de peste cinci secole și asta știe el cel mai bine. Speranța Occidentului este să distrugă Rusia și să intre în posesia uriașelor bogății ale acestei țări. E vechiul vis al rechinilor occidentali, conduși de khazaro-evrei, în frunte cu familia Rothschild, cea care sacrifică astăzi poporul ucrainean, pentru ca acesta să se opună cât mai mult Rusiei, în speranța ca după război, Rothschild să-și recupereze activele statului ucrainean și să-l oblige să i le refacă. Eu sunt curios, cât timp mai sacrifică khazaro-evreii de la Kiev poporul ucrainean. Cu tot sprijinul militar, informativ și logistic pe care NATO îl dă Ucrainei, aceasta nu poate opri bombardamentele și acestea, inevitabil provoacă tot mai multe victime.

Eu sper și cred că după ce vor distruge obiectivele militare, industriale și de infrastructură care s-au ordonat armatei să le distrugă, după ce posibil/probabil Rusia va ocupa estul și sudul Ucrainei, rușii se vor opri și poporul ucrainean va putea să înceapă „să-și lingă rănile” și să vadă din ce va mai putea trăi, pentru că într-o zi și ajutoarele se vor termina, căci Occidentul are propriile sale probleme. Probleme grele! Dar, mă întreb, dacă rușii nu se vor opri din bombardamente decât când se predă Ucraina, iar aceasta nu va fi lăsată să se predea? Câți ucraineni vor mai fi condamnați să moară, pentru ca Ucraina să nu se predea? Oare khazaro-evreilor care conduc astăzi Ucraina, ca și americanilor, nu le este deloc milă de ucraineni, ca să le ceară să se predea, dacă nu pot să oprească bombardamentele? Și asta ar fi o alternativă pentru a salva vieți și bunuri materiale. Rușii au milioane de bombe și aruncă într-una cu ele. Întrebarea este: până când?

Nimeni nu știe ce plan au rușii. Americanii și britanicii se fac că ar ști ce planuri au rușii. Dacă americanii sunt înțeleși cu rușii, cum a fost în trecut de fiecare dată, poate știu câte ceva, dar nu știu totul. Până și SRI-ul lui Hellwig se lăuda prin martie că ei au știut ziua și ora atacului Rusiei asupra Ucrainei. Dacă au știut-o, n-au știut-o de la Kremlin, n-au penetrat ei serviciile rusești, au știut-o de la americani și dacă într-adevăr au știut-o de la americani, înseamnă că rușii au comunicat cu americanii asupra atacului (că prea a fost plănuit.. – nota redacției). De altfel și când a venit însuși secretarul de stat al SUA la București ca să-i ceară lui Johannis să-l numească pe Ciucă prim-ministru, președintele Johannis le-a spus liberalilor să nu fie supărați că li se ia funcția de prim-ministru și se dă unui general, că va începe războiul și trebuie un militar la conducerea guvernului.

Și dacă americanii cu rușii au fost înțeleși, propaganda anti-rusă tot nu este fără acoperire. Ea este de mare utilitate. Ea urmărește vânzarea masivă de armament american tuturor supușilor și atragerea lor în siajul economic american. Ce stat din NATO sau din arealul geopolitic legat de Occident ar refuza să cumpere armament din SUA, în acest moment istoric, când pericolul rusesc este atât de mare? Foarte puțini, doar prin excepție. Poate doar Turcia, Serbia, eventual Ungaria.

(Va urma!)

Adevărul incomod privind țara de la margine (U-craina) – interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a treia)

Incorect Politic
Mai 4, 2022

 

Adevărul incomod privind țara de la margine (U-craina) – interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a treia)

Via CulturaRomână:

Speranța Occidentului este să distrugă Rusia și să intre în posesia uriașelor bogății ale acestei țări”, declară profesorul Corvin Lupu

Tudor Urse: Practic, dacă Putin distruge averea personală a familiei Rothschild din Ucraina, înseamnă că Rusia luptă contra khazaro-evreilor de pe Wall Street!

Corvin Lupu: Da, domnule Urse. Este pentru prima oară când proprietăți personale din Ucraina ale familiei Rothschild, cea mai bogată și mai puternică familie de pe glob, respectiv activele statului ucrainean sunt atacate și bombardate, bucată cu bucată. Este un război cu totul deosebit, din acest punct de vedere. Într-adevăr este și un război al Rusiei cu khazaro-evreii din SUA și cu întregul NATO, cel care a dotat, înarmat și alimentat Ucraina cu mercenari și armament modern și mult.

Pentru mine, în acest moment, este încă neclară poziția Israelului, stat care nu a impus sancțiuni împotriva Rusiei și nu-l face criminal pe Putin, așa cum l-a făcut Biden. Din contră, liderii Israelului se află în dialog cu Rusia. Nu știu încă să explic cauza acestei poziționări importante. Cert este că în Israel sunt mari nemulțumiri populare și la nivelul clasei politice față de faptul că, acum doi ani, de pe Wall Street s-a cerut la Tel Aviv să fie vaccinată populația Israelului.

S-au vaccinat aproape toți evreii, iar astăzi rata de îmbolnăviri și mortalitate la cei vaccinați este cea mai mare de pe glob! Este cert că unii evrei nu prea sunt de acord cu politica promovată de elitele khazaro-evreiești din SUA și Marea Britanie, care doresc să creeze un imperiu mondial sub conducerea lor. Asta este de fapt globalizarea și pentru asta se încearcă globaliștii promovarea Marii Resetări. În frământările acestea mari, din spatele cortinei din Israel, în aprilie 2021, a fost înlocuit la conducerea guvernului evreu Benjamin Netanyahu, una din cele mai importante personalități în viață ale evreilor, cel care a impus în Israel linia medicală a khazarilor care conduc Big Pharma. Khazarii nu sunt evrei. Ei sunt o populație turcică, originară din Asia Centrală, seminomadă, stabilită la nordul Mării Negre, în Ucraina de astăzi, cea cumpărată de Rothschild și al cărei drapel național poartă culorile familiei Rothschild, galben-albastru. Kazarii au adoptat religia mozaică, fără să aibă nimic în comun cu evreii, asimilându-se singuri evreilor. Ei sunt rude de sânge cu turcii. Ulterior, ei au fost integrați în comunitatea evreiască internațională, chiar dacă mulți evrei autentici încearcă să se delimiteze de ei, în mod firesc, pentru că acești khazari, repet, nu sunt evrei. Dar fiindcă am menționat culorile familiei Rothschild, galben albastru, mă întreb de ce, cu vreo doi ani în urmă, din senin, mașinile Poliției Române au fost vopsite în galben-albastru, renunțându-se la tricolorul românesc? De ce? Nu era bun tricolorul?(!)

Războiul va continua și evoluția lui este încărcată de multe necunoscute. Pentru mine, un lucru este cel mai probabil, chiar cert. După acest război, lumea va fi una bipolară, așa cum a fost ea construită de comun acord de învingătorii în al doilea război mondial. Această lume bipolară va avea un pol euro-asiatic, în frunte cu Rusia și China, bazat din punct de vedere militar pe Organizația de Cooperare de la Shanghai și din punct de vedere economic pe BRICS și aliatele acestora și un alt pol, în frunte cu SUA, pol bazat în principal pe alianța SUA cu Marea Britanie, Canada și Australia și, în al doilea rând, bazat pe alianța SUA cu NATO și cu UE. Polul euro-asiatic nu va mai folosi ca monede principale dolarul și euro. Acesta va fi modul de desfășurare a competiției mondiale viitoare, care nu este mult diferit de cel din perioada Războiului rece. Fiecare tabără își va baza motivația politicilor interne din fiecare stat pe necesitatea implementării unor măsuri de prevenire a pericolului pe care îl reprezintă celălalt pol de putere. Întreaga propagandă se va baza pe obositoarea retorică mincinoasă despre ticăloșia celuilalt. În numele acestui pericol „al celuilalt”, în ambele zone de influență, se va practica supravegherea strictă a populației și poliția politică represivă. Așa văd eu, în acest moment, viitorul relațiilor internaționale, pe termen mediu.

Tudor Urse: Știm că sunt folosite tehnici de manipulare în teren asupra cetățenilor. Recent, cunosc un caz cu o manipulare CNN în Ucraina în zona unui hotel de lângă Mariupol, unde se aranja un scenariu de război folosind un tanc ucrainean vopsit în unul rus. Când cel care a filmat tot montajul de la una din camerele de hotel cu vedere spre operațiune a mers peste grupul CNN să le pună întrebări, au fugit mâncând pământul. Ce puteți să ne spuneți despre aceste scenarii?

Corvin Lupu: CNN fiind „tutorele” Antenei-3 din România… Văd și eu diverse secvențe prezentate de televiziunile sistemului euro-atlantic. Bineînțeles, nu ai cum să ai încredere în imaginile care ni se proiectează și în textele care le însoțesc. De exemplu, când au vorbit despre „masacrele” făcută de armata rusă, au prezentat clădiri distruse complet, cratere de la proiectilele căzute, câțiva saci negri care aveau în ei ceva ce semăna pe dinafară cu cadavre și, printre ele, se aflau 4-5 cărucioare de copii, intacte, fără copii în ele, încercând să se sugereze că proiectilele ar fi surprins pe acolo și copii mici în cărucior. Este evident că acele cărucioare au fost puse intenționat, în scop de inducere în eroare a telespectatorilor și pentru a crea stări emoționale artificiale. Nu este nevoie de așa ceva. Oricum, toate războaiele, inclusiv acesta, sunt lucruri oribile. Toate războaiele produc morți. În Ucraina, tactica conducerii țării a fost una care a condus la multe victime printre civili.

Și acest exemplu mărunt de manipulare, pe care l-am menționat mai sus, ca și multe altele de același fel, este o dovadă a faptului că suntem mințiți, cu un scop bine definit. Se urmărește promovarea comentariilor/analizelor cu impact emoțional cât mai accentuat, pentru a crea climatul internațional de acceptare a eforturilor de ajutorare a Ucrainei în acest război și de a elimina posibile opoziții populare față de masivele livrări de armament, inclusiv ofensiv și alte produse, pe care le fac statele NATO, sub impuls american/rothschildian.

Rothschild nu vrea să renunțe la Ucraina, nu atât pentru suta de miliarde de euro pe care a investit-o prin fondul său de investiții financiare Franklin Templeton, cât pentru miile de miliarde de euro pe care le valorau activele statului ucrainean. Chiar dacă rușii i le distrug în cursul acestui război, Rothschild știe că are puterea să-i pună pe ucraineni să i le refacă și să dispună și altor state supuse să se implice în reconstrucția Ucrainei, ca să-i ajute pe ucraineni să le refacă averea. Decât să ajungă Ucraina sub influență rusească și el să-și piardă averile de acolo, mai bine sacrifică Ucraina și poporul ei, chiar fără milă. Cu atât mai mult cu cât vă mai spun ceva foarte important. Când, la începutul lunii aprilie, locotenentul lui Rothschild, președintele khazaro-evreu al Ucrainei, Volodymyr Zelensky, a fost în Israel să ceară ajutor, el a promis că va transforma Ucraina într-un Israel Mare„Ucraina va deveni Marele Israel”, a spus Zelenski în Cneset. Zelensky a mai promis că noul Israel-Ucraina, cu siguranță, nu va fi un stat de model liberal european, regim politic care nu este promovat în Israel. Pentru cei interesați de detaliile afirmațiilor lui Volodymyr Zelensky, le recomand cotidianul israelit „Haaretz”, din 05.04.2022. Acest proiect, al unui leagăn est-european al kazaro-evreilor este vechi. Totuși, vizita lui Zelensky la Tel-Aviv nu știu dacă a convins foarte mult pe liderii evrei. Mai degrabă nu i-a convins să îl susțină. În fața parlamentului de la Tel Aviv, Zelensky a fost și admonestat. Am mai spus că Israelul a pus Federației Ruse doar două sancțiuni minore, inofensive, care, practic, nu produc efecte, refuzând să adere la sancțiunile impuse de SUA „partenerilor”/supușilor lor.

Sunt de acord cu afirmațiile dumneavoastră din preambulul acestei întrebări. Punctul forte al khazaro-evreimii internaționale a fost totdeauna manipularea și propaganda, dublată permanent cu acuzații de propagandă și manipulare formulate împotriva celor asupra cărora s-au prăvălit. La acest capitol, al controlului asupra mass-mediei internaționale, din sfera de influență occidentală, ei nu au avut și nu au rival. Este arma lor cea mai puternică, fără de care, puterea lor s-ar prăbuși.

Tudor Urse: Lumea și-a pierdut foarte mult capacitatea de analiză și investigație. Când am citit despre invitația făcută actorului Sean Penn de a crea un documentar despre invazia rusă din Ucraina, aceasta având loc chiar la începutul operațiunii, am observat că nimeni nu și-a pus întrebarea ce caută un actor de Hollywood vizitând alt actor devenit președinte de stat, pe timp de război? Cum de a fost timp pentru așa ceva? Are Hollywood-ul oameni bine infiltrați pentru aceste regizări în teren? Mai cunoașteți și alte cazuri asemănătoare?

Corvin Lupu: Aservirea studiourilor de la Hollywood intereselor politice ale puterii americane a început doar după al doilea război mondial. Atunci, guvernul american a început să finanțeze studiourile pentru ca acestea să susțină politica americană și să promoveze imaginile care să inducă liniile politice și culturale pe care dorea să le promoveze în scop de dominație internațională puterea americană, atât cea ocultă, a bancherilor de pe Wall Street, cât și cea de fațadă, de la Casa Albă. Concomitent au început mari epurări politice la Hollywood.

Cu timpul, filmele Hollywood-ului au devenit o armă de cucerire prin imagini și proiecte culturale, în mare parte false, a popoarelor-țintă a politicii Casei Albe. Hollywood-ul a devenit gazeta de perete a lumii americane, cea care a consolidat „visul american” și a reușit să submineze cu multă măiestrie regimurile politice adverse, mai ales pe cele din zona de influență adversă, promovând necesitatea și importanța drepturilor individului, care au fost absolutizate, în dauna drepturilor colective, cele care consolidau statele, culturile și civilizațiile tradiționale, economiile naționale și care erau garanții ale dezvoltării suverane a statelor. Hollywood-ul este una din principalele arme ale globalismului, întreținut cu finanțări colosale, iar angajații de acolo sunt recompensați la cel mai înalt nivel.

După al doilea război mondial, Hollywood-ul făcea filme cu războiul mondial de un subiectivism și o stupizenie rară. Filmele cu războiul mondial au captat piața câteva decenii. Toți ofițerii și soldații germani și japonezi erau prezentați ca oameni fără suflet, ticăloși, criminali, torționari etc., iar americani erau frumoși și la înfățișare și la suflet, corecți, umani etc. Acest model a fost împrumutat imediat și de sovietici. În filmele sovietice, soldații sovietici erau prezentați ca fiind instruiți perfect și ca întruchipări ale eroismului. Alioșa, cu țigara aprinsă în colțul gurii, trecea Volga înot, cu arma ținută într-o mână, deasupra apei, ca să nu se ude. Românii au început și ei să facă filme stupide, cu nemți criminali și ticăloși și români extraordinari, bineînțeles, comuniști. Copil fiind, am învățat într-o școală generală mixtă, română și germană. După fiecare film sovietic sau românesc cu război, a doua zi, la școală, în pauze izbucneau bătăi între români și sași. Sașii erau frustrați de modul în care era etnia germană batjocorită de aceste filme. Toată lumea se uita la televizor. De multe ori, începeau românii bătaia, dar de alte ori începeau sașii. Când a venit Ceaușescu la conducere, aceste filme stupide s-au împuținat și nuanțat, iar germanii nu mai erau prezentați ca proști și ticăloși. Ceaușescu a înțeles că bunele relații cu Germania nu se puteau promova în paralel cu aceste mesaje transmise marelui public.

Apoi, după ce lumea s-a plictisit de filmele cu războiul cu nemții, Hollywood-ul a început să facă filme cu războiul din Vietnam, concepute pe același calapod. Mai ales după înfrângerea și retragerea americanilor din Vietnam, filmele aveau misiunea să salveze onoarea armatei americane și a guvernului american. Toate aceste filme sunt propagandă în stare pură.

Referindu-mă la ceea ce spuneți dumneavoastră, este posibil ca în perioada următoare să se vândă bine filmele referitoare la războiul din Ucraina, care să elogieze conducerea „eroică” khazaro-evreiască a Ucrainei, în frunte cu președintele „erou” Zelensky și vitejia apărătorilor în fața „bandiților” ruși, mai ales a „nebunului”/„criminalului”/„bolnavului de cancer”/„șocatului din copilărie” etc., Vladimir Putin.

Din acest punct de vedere, însă, al manipulării prin filme și prin „analize politice”/comentarii făcute pe bază de informații manipulatoare venite de la o singură parte aflată în conflict, nu cred că vor mai putea prosti multă lume. Opinia publică se trezește tot mai mult. Ați văzut și în Ungaria și în Serbia, unde Occidentul a finanțat insistent campaniile mediatice împotriva lui Viktor Orban și a lui Aleksandr Vučić, aceștia au câștigat cu scoruri mai mari decât când nu au fost sabotați din Occident.

Lupta între globalism și național-suveranism continuă. După acest război, indiferent de ce se întâmplă în Ukraina, o mare parte a Lumii se va deglobaliza aproape complet, iar în zona de influență euro-atlantică, mai multe state vor pune propriile interese peste interesele comunitare sau ale organizației militare. În zona euro-atlantică, deglobalizarea a fost accelerată de brexit și de guvernarea americană a lui Donald Trump, cel care ne-a spus că globalizarea este „gogorița băgată forțat pe gâtul popoarelor”.

Indiferent de voința bancherilor de pe Wall Street, în frunte cu Rothschild și locotenenții săi, deglobalizarea merge înainte. Tipărirea de bani fără acoperire în aur și în muncă și datoriile statelor față de marii cămătari ai lumii nu cred că vor opri deglobalizarea și modificarea radicală a modului în care va evolua omenirea. Cred, cel puțin pentru o vreme, că schimbările care vor veni, în ciuda crizei mari a sistemului „ticăloșit” în care ne găsim sunt spre bine. Pentru noi, pentru români, mai ales pentru etnia română, mult mai mult decât pentru minoritățile naționale, regimul globalist euro-atlantic a dat faliment și, cum am mai spus, este doar o chestiune de timp ca această realitate să fie recunoscută public, inclusiv oficial.

Tudor Urse: A fost foarte interesant. Vă mulțumesc mult.

Adevărul privind țara de la margine (U-craina) – interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a cincea)

Incorect Politic
Iunie 29, 2022

 

Adevărul privind țara de la margine (U-craina) – interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a cincea)

Via CulturaRomana:

Raporturile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană trebuie să fie abordate ținând cont de experiența României, căreia Occidentul i-a luat toată economia, resursele naturale și umane și întreaga suveranitate de stat”, declară profesorul Corvin Lupu (partea a V-a a interviului despre războiul din Ucraina)

Tudor Urse: Domnule profesor, în articolele anterioare ați abordat o gamă foarte largă de aspecte privitoare la războiul Rusiei împotriva Ucrainei, aceasta din urmă susținută de 40 de state aliate ale SUA, inclusiv întregul NATO. Ați vorbit despre manipularea extraordinară a evenimentelor în întreaga zonă euro-atlantică, despre importante aspecte ce țin de istoria relațiilor internaționale, legate de conflictul din Ucraina, despre modul în care este condusă actualmente Federația Rusă, despre promovarea național-suveranismului rus, despre lupta actuală a rușilor împotriva globaliștilor occidentali, conduși de marii bancheri evrei din SUA, despre modul în care se deglobalizează Eurasia, despre deposedarea de putere a oligarhilor evrei din Rusia, despre criza Uniunii Europene pe care a generat-o războiul din Ucraina și despre multe alte aspecte.

În continuarea interviului nostru, v-aș ruga să ne mai spuneți câteva lucruri.

Cum vedeți dumneavoastră discursul de la Forumul Economic Mondial de la Davos al faimosului fost secretar de stat al SUA, Henry Kissinger, ale cărui critici la adresa politicii SUA și a Occidentului, în general, au stârnit mari nemulțumiri în rândul elitelor oligarhice occidentale?

Corvin Lupu: Da, este importantă poziția lui Kissinger. De aceea ea a fost trecută cu vederea de presa sistemului din cea mai mare parte a spațiului euro-atlantic, bineînțeles și din România. Ce i-a deranjat pe mai marii zonei de influență în care am ajuns și noi după 1992 este faptul că Henry Kissinger este un membru de vază al comunității mondiale evreiești, membru al Bilderberg și al Comisiei Trilaterale.

Kissinger este autorul Doctrinei Diplomației Triangulare. Această doctrină recomandă ca Washingtonul să facă tot ce poate pentru a împiedica o apropiere a Moscovei de Beijing. China este văzută ca fiind principalul inamic al SUA și acest lucru a fost consemnat și în Strategia Națională de Securitate a Statelor Unite. Ca urmare, în viziunea lui Henry Kissinger, Statele Unite trebuie să acționeze diplomatic în așa fel încât să fie în relații mai bune atât cu Rusia cât și cu China, decât sunt relațiile directe dintre Rusia și China.

Kissinger a spus că SUA și aliații/supușii lor „s-au înșelat” când au acționat de așa manieră încât să provoace Rusia să atace și când nu au mai ținut cont de Doctrina Diplomației Triangulare. El a declarat că războiul purtat de SUA împotriva Federației Ruse prin interpuși face China mai puternică, obligând Rusia să strângă relația cu China. Kissinger a spus că cu cât se va strânge relația Chinei cu Rusia, puterea Americii va scădea, Zona Non-Dolar se va extinde și ea, iar dominația comercială mondială a SUA va fi înlocuită de comerțul mondial al Rusiei și Chinei, bineînțeles alături de numeroasele state aliate ale lor.

Kissinger nu a făcut doar o critică a politicii administrației Biden, ci a lansat și avertismente sumbre, legate de viitorul Lumii Occidentale. El a numit războiul din Ucraina ca fiind „păgubos”. El a spus că strategia SUA trebuie schimbată, în caz contrar SUA și aliatele ei vor avea de suferit pierderi mari pe termen lung.

Eu fac însă o remarcă la adresa doctrinei diplomatice a lui Kissinger. Această doctrină de relații internaționale făurită de Kissinger a fost gândită într-o perioadă în care la Moscova oligarhii evrei erau foarte puternici și influențau deciziile diplomației ruse și altor instituții ale statului. În timp, naționaliștii ruși au eliminat tot mai mult din influența evreiască. Nu știu dacă astăzi lucrurile mai pot sta cum le-a gândit Kissinger, în momentul în care conducerea naționalistă a Rusiei face război deschis împotriva khazaro-evreimii americane și a eliminat de la puterea economică și influența politică pe oligarhii evrei din Rusia. Cred că unii actuali decidenți americani nu mai contează deloc nici pe Rusia și nici pe China. Este posibil ca la Casa Albă să se fi gândit că războiul va fi inevitabil și cu cât trece mai mult timp, cu atât Rusia plus China și aliatele lor se întăresc mai mult, iar Occidentul pierde putere și influență pe plan internațional, restrângându-și controlul asupra unui areal tot mai puțin întins.

Oricum, discursul lui Kissinger a descumpănit Lumea Occidentală. Indirect el a dat clar de înțeles că de vină pentru războiul din Ucraina este administrația de la Washington. Către ea arăta marele om politic evreu cu degetul. Poate nimeni altul nu ar fi fost capabil să clarifice erorile Occidentului mai bine decât el. În același timp, toți l-au ascultat și nimeni nu-l poate contesta pe el de a fi un stâlp al Lumii Occidentale, pe care a slujit-o o viață întreagă cu un foarte mare devotament. Asta nu l-a scutit însă de criticile mai marilor Lumii Occidentale care se cred infailibili, iar discursul lui Kissinger a pus sare pe rănile destul de adânci ale Occidentului. Cel mai supărător pentru mai marii Lumii Occidentale este faptul că discursul lui Henry Kissinger a năruit toată propaganda prin care s-a încercat să se inducă ideea vinovăției exclusive a Federației Ruse pentru războiul din Ucraina. Kissinger le-a spus drept în față planificatorilor americani ai războiului că „s-au înșelat”.

Tudor Urse: În SUA s-a spus explicit că trebuie purtat un război de durată împotriva Rusiei, până la înfrângerea ei totală, dezmembrarea ei și desființarea ei ca stat. Va accepta Rusia să dispară fără să tragă după ea întregul Glob pământesc, întreaga omenire?

Corvin Lupu: Întrebarea dumneavoastră o mai completez și eu cu niște întrebări: Ce mare putere a Lumii ar accepta așa ceva? Este acest proiect de distrugere a Rusiei unul înțelept? Este acest proiect unul viabil/posibil? Este dorința marilor bancheri khazaro-evrei din SUA de a distruge Rusia un proiect democratic, pus în slujba păcii?

Sunt convins că cititorii noștri cunosc răspunsurile firești la aceste întrebări și de aceea voi spune doar că eu cred că Rusia se va lăsa distrusă și desființată ca stat doar „de gât” cu întreaga lume. China și ceilalți aliați militari importanți ai Rusiei din Organizația de Cooperare de la Shanghai vor susține Rusia „trup și suflet”. Toți știu că dacă Rusia va pierde războiul, le va veni și lor rândul la a fi distruși și transformați în colonii ale Occidentului. China a mai trecut prin aceasta și uriașele suferințe ale poporului chinez din acea perioadă sunt vii în conștiința publică. Faptul că la începutul războiului unii „analiști politici” au spus că China nu va fi de partea Rusiei, ci de cea a Occidentului, i-a descalificat în bloc.

Apoi, războiul acesta mai are o miză: dacă Rusia pierde, suveranismul național ar intra în agonie, iar globalismul colonial khazaro-evreiesc s-ar consolida, ceea ce cea mai mare parte a lumii nu dorește.

Tudor Urse: Cum vedeți viitorul relațiilor Rusiei cu Uniunea Europeană?

Corvin Lupu: Din momentul în care statele Uniunii Europene au intervenit în conflict de partea Ucrainei, sprijinind-o cu arme, bani, echipament militar, luptători voluntari, instructori militari, ofițeri, informații etc., Europa s-a transformat dintr-un client prioritar al Rusiei într-un dușman. Uniunea Europeană s-a dovedit o amenințare la adresa Rusiei, iar urmarea imediată este că Rusia va continua să își reorienteze relațiile economice către Asia, America Latină și Africa. În același timp, treptat, Rusia va îngrădi accesul statelor Uniunii Europene la materiile prime și sursele de energie ale sale, iar ceea ce va mai vinde în UE se va vinde mai scump decât prețurile oferite de Rusia oricărei alte țări din lume. În timp, Uniunea Europeană va suferi foarte mult din această cauză. Ea va trebui să producă mai scump, va concura mai greu cu produsele pe piața mondială și va fi nevoită să-și restrângă numeroase activități productive. Nivelul de trai în UE va scădea continuu. Europa a intrat într-o recesiune de lungă durată.

Putin a declarat deja că Federația Rusă nu se va mai pune într-o poziție în care să devină din nou dependentă de Uniunea Europeană. Acele zile au trecut. Aceasta a fost alegerea Uniunii Europene, făcută la cererea/ordinul SUA, în dauna Europei. Rusia redirecționează fluxurile energetice și de materii prime importante către China, India și mai departe.

Aceste urmări ale războiului vor crea în timp mari nemulțumiri în rândul popoarelor europene, ceea ce va fi o încercare pentru regimul politic euro-atlantic, deja aflat în criză. Statele din UE și din NATO care nu vor achiesa la promovarea unei politici anti-ruse, cum sunt de exemplu Ungaria, Serbia, Turcia, Austria, vor avea de câștigat în raporturile economice și de altă natură cu Rusia și vor fi susținute cu materii prime și energie, ieftine și înalt calitative, ceea ce le va susține mult economia. În timp, acest exemplu poate fi contagios și pentru alte state…

Este posibil ca Rusia să trateze diferit statele din vestul Europei, față de cele care sunt în fosta sa zonă de influență din centrul și estul Europei, acestora din urmă fiindu-le oferite contracte economice mai bune.

Tudor Urse: Cum vedeți situația din Republica Moldova? Credeți în posibilitatea reunirii ei cu România, prin orice formă, adică fie prin unire directă, fie prin unire în cadrul UE?

Corvin Lupu: Republica Moldova este în mod eronat asimilată provinciei românești Basarabia, cea care s-a unit cu România la 27 martie 1918. O porțiune din nordul Basarabiei și întregul sud, Bugeacul, au fost arondate Ucrainei, la cererea acesteia. Transnistria, n-a fost a Basarabiei. Transnistria este industrializată și deține surse de electricitate pentru întreaga țară. De economia Transnistriei depinde toată Republica Moldova. În Transnistria trăiesc peste 220.000 de etnici ruși. Alți ruși, numeroși ucraineni și găgăuzi trăiesc de asemenea în Republica Moldova. Există și un număr apreciabil de evrei, care dețin pârghii economico-sociale și politice importante. Toți aceștia se împotrivesc unirii Republicii Moldova cu România. Etnicii români, numiți „moldoveni”, s-au împuținat foarte mult. Când au primit dreptul la cetățenia română, s-au înghesuit toți s-o obțină și au fugit la muncă în Occident cu sutele de mii… Rusofonii nu părăsesc Basarabia.

Din sondajele făcute de către institute din siajul UE, 65% din populația Republicii Moldova se opune unirii cu România. În aceste condiții, nu văd rostul discursurilor politice românești de unire a celor două țări, chiar dacă Basarabia este pământ românesc. Cele peste două secole de stăpânire rusească și ucraineană au afectat tare românismul din teritoriile românești ocupate de slavi.

Grupările unioniste românești din Republica Moldova au elaborat toate proiectele lor de țară în adversitate cu Federația Rusă. Românii din Basarabia nu au căutat niciodată să elaboreze un proiect de țară de conivență cu Rusia, nu s-au oprit niciodată din a arunca vorbe grele împotriva Rusiei. Rusia i-a identificat pe acești unioniști români cu inamicii ei. Românii unioniști nu au putut gândi niciodată în mod superior, cu gândul la viitor, deasupra diferendelor moștenite din istorie dintre basarabeni și Rusia țaristă/URSS/Federația Rusă. Unioniștii din Moldova de peste Prut s-au bazat totdeauna pe himera americană, sperând că influența SUA va fi decisivă și proiectul unionist va învinge. Românii noștri, altfel de bună credință, sperau că americanii se vor preocupa de libertatea și de aspirațiile poporului din Basarabia. S-au înșelat amarnic. În 2016, ambasadorul SUA la Chișinău, James Petit, a făcut o declarație publică prin care a subliniat că unirea Moldovei cu România nu este ceva care va face lucrurile mai bune în Moldova, că unirea nu se recomandă, că Moldova trebuie să aibă propriul ei drum, altul decât cel al României. Eu am văzut în această declarație eșecul total al proiectului unionist basarabean în forma în care a fost el promovat de moldoveni până atunci.

În perioada următoare, convingându-se că Republica Moldova nu va fi lăsată să se unească cu România, mișcarea unionistă s-a aruncat cu arme și bagaje, necondiționat, în brațele Uniunii Europene, acceptând ca vârf de lance al ei pe globalista soroșistă Maia Sandu. La începutul războiului din Ucraina, pe care Rusia nu-l recunoaște a fi război, Maia Sandu a făcut publică neutralitatea Republicii Moldova, care a fost o măsură înțeleaptă. Ulterior, poziția Republicii Moldova s-a modificat. Uniunea Europeană s-a implicat în acest război. Statele care compun UE livrează arme, voluntari, informații și oferă numeroase alte ajutoare Ucrainei. Din această cauză, cererea adresată în acest moment istoric de Republica Moldova de aderare la Uniunea Europeană, nu a fost un gest politic de neutralitate, ci este văzut la Moscova ca un gest politic de adversitate, ceea ce nu este deloc de bun augur pentru conducerea de la Chișinău și pentru securitatea Republicii Moldova.

Ca să continui răspunsul la această întrebare, repet faptul că prin propria Constituție, Federația Rusă se consideră a fi continuatoarea fostei Uniuni Sovietice, deci consideră că Moldova este a Rusiei și este foarte posibilă, unii specialiști apreciază că este chiar probabilă, o operațiune militară specială și în Moldova. Acțiunile militare pe spațiul pe care Rusia îl consideră a fi în sfera ei de influență nu sunt numite războaie, ci operațiuni speciale. Se gândește faptul că nu faci război împotriva teritoriilor care îți aparțin sau care sunt în zona de influență obținută/negociată.

Din alt punct de vedere, eu am spus și la Chișinău, în cadrul unor simpozioane, că raporturile Moldovei cu UE trebuie să fie abordate ținând cont de experiența României, căreia Occidentul i-a luat toată economia, resursele naturale și umane și întreaga suveranitate de stat. Negocierile guvernanților de la Chișinău cu UE, în această perioadă de pre-aderare, trebuie să fie unele prin care să se protejeze interesele fundamentale ale țării. Altfel, li se va lua absolut totul.

Pe de altă parte, eu nu cred că Moldova va ajunge în UE și nici în NATO, iar personal cred cu tărie că aceasta nu este nici un fel de pagubă. Fac această afirmație, ținând cont de experiența României și situația generală din UE. N-am nici un motiv să cred că Republica Moldova ar fi respectată mai mult decât România la Bruxelles. Bineînțeles că în perioada în care UE și companiile multinaționale occidentale ar dori să le ia moldovenilor pământurile roditoare, cramele (cele mai mari din lume) și întreprinderile, „de la butoane” se va ridica pentru scurt timp nivelul de trai al poporului, fapt care va fi derutant pentru opinia publică, așa cum a fost și în România. Despăgubirile pentru presupusul holocaust, pensiile pentru evreii trimiși în Transnistria, legile anti-moldovenești etc, acestea vor veni mai târziu, în cazul Moldova va ajunge membru al UE sau, mai grav, al NATO. Dar acestei împrejurări eu îi dau șanse minime.

România și Republica Moldova nu au nici un proiect de țară pentru recuperarea teritoriilor Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ținutului Herța, eventual a Maramureșului istoric. Polonia a acționat în acest sens al recuperării teritoriilor care i-au fost smulse de URSS și date Ucrainei. Prin posibila uniune statală dintre Polonia și Ucraina, posibil învinsă, cu ce teritorii îi vor rămâne acesteia din urmă, Polonia dorește să-și recupereze aceste teritorii. Desigur, acestea sunt doar proiecte în fază incipientă. Nu știm cum va evolua războiul și cum se vor face aranjamentele la sfârșitul său, știm doar că va mai dura și că Rusia vrea înapoi ceea ce consideră că îi aparține de drept.

Republica Moldova a vrut totdeauna să păstreze în interiorul granițelor sale Transnistria, cu a sa Armată a XIV-a rusă și, în același timp să se rupă de Rusia să se unească cu România sau să adere la UE, eventual la NATO. Nici una, nici alta nu sunt posibile. Cred că proiectul de țară al Republicii Moldova va trebui modificat în viitorul apropiat și pus în acord cu calcule mult mai realiste. Oricum, la sfârșitul războiului actual, pe care Papa de la Roma, Francisc I, l-a numit „al treilea război mondial”, situația Republicii Moldova va fi stabilită de învingători. Pe moldoveni, ca totdeauna în istorie, nu-i va întreba nimeni dacă sunt sau nu sunt de acord cu soarta care li se va impune.

Tudor Urse: Vă mulțumesc!

(Va urma!)

Adevărul privind țara de la margine (U-craina) – interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a șasea)

Via CulturaRomână:

Liderii puterilor europene sunt niște prizonieri ai grupului de multi-miliardari khazaro-evrei de pe Wall Street care conduc lumea occidentală,  declară prof. univ. dr. Corvin Lupu

Tudor Urse: Domnule profesor, vă mai întreb ceva. Războiul din Ucraina continuă și mulți analiști din întreaga lume, inclusiv dumneavoastră, spun că ei cred că el va mai continua. Distrugerile sunt mari. Mor mulți oameni, se distrug fabricile, unitățile militare, infrastructură, clădiri publice și private, în număr foarte mare, ard câmpurile de cereale. Se fac cheltuieli exorbitante și Ucraina continuă să se îndatoreze mult, dar nu mai are economia capabilă să producă banii necesari dobânzilor și ratelor de restituire a creditelor. Mii de soldați ucraineni sunt luați prizonieri și, probabil, vor fi duși la muncă în Rusia, sau în teritoriile pe care Rusia le anexează în estul și sudul Ucrainei.

Suferința poporului ucrainean este mare. Ucraina este susținută foarte puternic de SUA și de încă 40 de state, inclusiv întregul NATO, dar nu poate opri bombardamentele. Distrugerile și pierderile, inclusiv teritoriale, continuă. În acest caz, apare întrebarea: de ce nu se predă? De ce nu vrea să facă nici o concesie și să încheie pacea? Nu cumva, Ucraina se sinucide?

Corvin Lupu: Eu aș reformula ultima dumneavoastră întrebare și aș spune: „Nu cumva conducătorii khazaro-evrei ai Ucrainei, slugile familiei khazaro-evreiești Rothschild, proprietara activelor statului Ucraina, și-au propus să distrugă poporul ucrainean, mai ales pe naționaliștii ucraineni, cei care mor în prima linie”?

Și mai pun și eu încă o întrebare, cu preambul. Cu câțiva ani în urmă, prim-ministrul israelian Netanyahu a fost invitat la Kremlin și i s-a predat o întreagă arhivă a fostului NKVD referitoare la crimele naționaliștilor ucraineni împotriva khazaro-evreilor din Ucraina, din perioada celui de al doilea război mondial. Atunci au fost omorâți 900.000 de khazaro-evrei. Este o cifră mare. Ulterior, actuala conducere a Ucrainei, alcătuită 80% din evrei, s-a insinuat pe direcția politică naționalistă, conducând această mișcare politică din Ucraina către (auto-)distrugere. Și acum întrebarea: Nu cumva, în subsidiarul cauzelor conflictului din Ucraina nu se află și dorința evreimii internaționale de a-i pedepsi pe urmașii biologici și de familie politică ai asasinilor celor 900.000 de evrei, în al doilea război mondial?

Această întrebare și răspunsul la ea generează o serie de alte întrebări. Nu cumva familia Rothschild, dacă va mai putea stăpâni ceva în Ucraina, dorește o Ucraină cu mișcarea naționalistă distrusă și compromisă? Nu cumva proiectul judeo-globalist de distrugere a naționalismului internațional se desfășoară în Ucraina prin implicarea evreimii în conducerea mișcării naționaliste?

Președintele Zelensky, prezentat în lumea euro-atlantică drept un erou, pare a fi altceva. Pare a fi chiar groparul Ucrainei. Așa va fi el receptat de istorie. În luna mai, sau iunie, la o adunare populară din Ungaria, când prim-ministrul Viktor Orban l-a pomenit în discursul său pe președintele Zelensky, mulțimea formată din mii de oameni, în bloc, a râs, ca de un clovn. În România, mulți români naivi îl consideră chiar un erou pe Zelensky. Asta este deosebirea dintre un popor mai bine informat de conducătorii săi și unul manipulat, cum sunt mulți dintre români.

Prin continuarea războiului cu Rusia, Ucraina se va depopula mult. Deja au părăsit țara șase-șapte milioane de oameni. Conducătorii khazaro-evrei ai Ucrainei nu-i iubesc pe etnicii ucraineni. Desigur, Occidentul, în mare criză de forță de muncă, se bucură să-i absoarbă. Ucrainenii sunt bine școliți. Sistemul de învățământ de tip sovietic, superior celui occidental, nu a fost grav afectat, cum s-a întâmplat în România și a produs specialiști de tot felul și muncitori bine calificați.

Invadarea Europei, inclusiv a României cu ucraineni este o nouă migrație, desigur mult mai puțin nocivă decât cea afro-asiatică, produsă în anii trecuți. Pentru România și pentru românism însă, după părerea mea, zecile sau, poate, sutele de mii de ucraineni care vin la noi nu sunt de bun augur. Vin cu privilegii ordonate din Occident pe care conducătorii României le aplică disciplinat, în dauna majorității românești. Ei presupun și cheltuieli mari ale statului și afectează majoritatea românească, mărind ponderea și așa prea mare de minoritari de toate felurile. Niciodată în istorie, minoritățile etnice nu au făcut bine majorității (încă) românești.

Dumneavoastră ați întrebat și de ce nu încheie Ucraina pacea. Pe lângă posibilele motive evreiești la care ne-am referit, mai sunt și altele. Conducătorii ucraineni sunt supuși familiei Rothschild. Când familia Rothschild va dori pacea, va cere acest lucru președintelui Biden, care, sunt sigur, se va conforma. Aceasta cu atât mai mult cu cât cu sprijinul sistemului condus de familia Rothschild s-a răspândit pandemia, care a făcut posibilă introducerea votului prin corespondență și acea uriașă fraudă care l-a adus la putere pe actualul președinte al SUA.

Dar faptul că Rothschild, SUA și conducătorii Ucrainei nu vor pace nu este cauza continuării războiului. În primul rând, Rusia nu vrea pace. Ea are niște obiective de atins, legate de sfera de influență pe care o consideră ca fiind a ei „de drept” și pe care SUA și Marea Britanie i-au recunoscut-o în trecut pentru eternitate.  Aceste obiective sunt în curs de înfăptuire. Este o cursă de lungă durată. Nu s-a terminat și, din punctul de vedere al conducătorilor Rusiei, cursa nu se poate termina fără atingerea obiectivelor. Să nu uităm că președintele Putin a spus că operațiunea militară specială din Ucraina este „doar o etapă dintr-un proiect mult mai mare”. Degeaba ar dori (dar nu vor) Ucraina și SUA să facă pace, Rusia încă nu se oprește. Poporul ucrainean ar dori pacea, dar nu el hotărăște în Ucraina, ci familia Rothschild.

Pe de altă parte, războiul îi priește. Rusia își antrenează tot mai bine armata, neinstruită în condiții de războaie de la terminarea războiului din Afganistan, în 1988. În războiul din Siria, Rusia a participat doar cu aviația și cu artileria, mai ales navală. Trupele terestre care au luptat alături de aviația și artileria rusă au fost asigurate de Iran, în număr de 100.000 militari.

Apoi, cu ocazia operațiunilor militare din Ucraina, Rusia scapă (a scăpat deja) de cea mai mare parte din influența economico-politico-socială a oligarhilor. Rusia beneficiază din plin de scumpirea petrolului și gazelor. În luna mai 2022, a încasat cu 16 miliarde de euro mai mult decât în lunile precedente războiului, chiar dacă a vândut mai puțin în UE și a mărit exporturile în alte state din Asia. În mai 2022, exporturile Rusiei în China au crescut cu 55%!! După decizia Rusiei de a vinde materii prime și surse de energie doar în ruble, cu excepția unor state prietene, cum este Ungaria, valoarea rublei a crescut peste nivelul dinaintea războiului. Statele europene și SUA umblă cu limba scoasă să cumpere ruble. Pe lângă cheltuieli și pierderi pe care le-a suferit și le suferă asumat Rusia, războiul îi aduce și beneficii. Când ai aliați bogați și puternici, nu te lovește criza, cum au sperat în van occidentalii.

Dovada că nici SUA nu dorește pace, în acest moment, este faptul că la întrunirea G-20 din Indonezia secretarul de stat Antony Blinken a refuzat să se întâlnească cu ministrul rus de externe.

Rusia se deglobalizează. Când au început expulzările de diplomați ruși din statele supuse SUA și Rusia a început și ea să expulzeze diplomați din acele țări, ministrul de externe rus Lavrov, referindu-se la americani și supușii lor, a spus că, în viitor, „ne vom privi prin vizorul armei” și că, prin reducerea reciprocă drastică a diplomaților aflați la posturi, „va fi mai ieftin pentru toată lumea”. Într-adevăr, rețelele diplomatice și de spionaj internațional sunt scumpe pentru toată lumea.

Tudor Urse: Cum vedeți raporturile dintre Rusia și Occident, ca urmare a sancțiunilor împotriva Rusiei?

Corvin Lupu: Cum am mai spus și în alte rânduri publicate de revista dumneavoastră, din punctul de vedere energetic, sancțiunile aplicate Rusiei afectează cel mai mult Uniunea Europeană și cel mai puțin Rusia. Aceste sancțiuni sunt „autogoluri”! Ca urmare a crizei energetice, dar și de materii prime ieftine și bune din Rusia și din regiunile foste ale Ucrainei care sunt deținute de noile republici autonome care au cerut unirea cu Rusia, prețul petrolului și gazului, ca și a celorlalte produse ale economiei Uniunii Europene, va crește mult, foarte mult. Urmarea este că produsele economiei europene vor concura foarte greu cu produsele similare ale altor economii mondiale. Europa nu mai are tehnologii care să lipsească Rusiei + Chinei și aliatelor lor. Tehnologiile europene erau cumpărate în ultimii ani în număr mare din UE nu pentru că Rusia + China nu le-ar putea produce, ci pentru că erau ieftine și de bună calitate. Într-un discurs pe teme economice, președintele Putin a și spus că ruperea legăturilor economice cu Occidentul va avea printre urmările pozitive faptul că Rusia își va produce singură o serie întreagă de tehnologii pe care le importa în trecut. El a făcut și o comparație cu perioada blocadei economice a Occidentului împotriva Rusiei Sovietice, de după revoluția bolșevică, când economia Rusiei a fost obligată să se autarhizeze și s-a dezvoltat foarte mult. Din punct de vedere al informațiilor tehnologice de vârf, Occidentul nu mai are secrete pe care China + Rusia să nu le dețină. Repet, Rusia și China trebuie tratate „la pachet”.

Privitor la faptul că UE acceptă să fie grav afectată de sancțiunile impuse Rusiei, este o dovadă a realității faptului că liderii puterilor europene sunt niște prizonieri ai grupului de multi-miliardari khazaro-evrei de pe Wall Street care conduc lumea occidentală.

Occidentul continuă să facă o propagandă prin care să inducă în eroare opinia publică internațională cu ideea că el ar fi deținătorul unor tehnologii fără de care China + Rusia și numeroșii lor aliați ar fi „morți”. Nu este adevărat. În același mod, se induce ideea că Occidentul este indispensabil țărilor din Asia, Africa și America Latină, care s-au aliat și se aliază în continuare cu adversarii Occidentului colonialist, atât de decăzut moral și care dorește să supună popoarele unor experiențe cumplite.

Pandemiile care se induc din Occident, începând cu virusul HIV și până la virozele noi din zilele noastre, lupta împotriva civilizației tradiționale a popoarelor, distrugerea culturilor naționale în folosul unei culturi potrivnice spiritului național, legislațiile discriminator-pozitive față de minorități în general, în dauna majorităților, legislațiile care impun cu forța raporturilor sexuale nefirești, respectiv legi favorabile homosexualilor, lesbienelor, căsătoriilor homosexuale, drepturile acestora de a înfia copii, legislațiile care condamnă negarea unor idei și impun cu forța anumite interpretări istorice, cum ar fi de exemplu problematica suferinței evreilor în timpul celui de al doilea război mondial, numită impropriu „holocaust”, menținută forțat în actualitate, impunerea cu forța a unor materii de învățământ care să promoveze toate aceste linii directoare judeo-globalisto-neomarxiste, promovarea unor forme culturale cu impact educațional negativ, promovarea intereselor minorităților în dauna intereselor majorităților, care sunt împinse către fundalul social, toate acestea creează mari nemulțumiri în rândul popoarelor din sfera occidentală de influență.

Pentru a înfrânge spiritul național moștenit genetic de majoritățile popoarelor, un grup de scelerați de la vârful lumii occidentale iau măsuri distructive pentru popoare întregi. Acum intenționează să inducă o criză alimentară mondială, care se presupune că va debuta în Orientul Mijlociu și Apropiat, și în Africa, criză care va genera foamete și valuri de milioane de noi emigranți care să se reverse peste popoarele europene și să le distrugă unitatea etnică și culturală, să le creeze probleme sociale importante, să afecteze forța naționalistă a popoarelor europene, cu scopul evident de a submina suveranismul național din statele europene. În paralel, se acționează pentru reducerea populației globului, prin măsuri variate.

 

În general, în mass-media se vorbește mult despre acest „grup de scelerați” neo-marxiști care impun soluțiile de dominare a popoarelor din sfera americană de influență într-un mod distructiv, dar foarte puțini îi nominalizează. Probabil că de teamă. Este vorba de marii bancheri de pe Wall Street și deținători prin interpuși ai marilor averi ale lumii, ai celor mai mari corporații din zona americană de influență, care dețin o mare parte din bănci, din Big Pharma, din industria militară etc. Da, este vorba de marile familii, întâmplător toate evreiești, Rothschild, Morgan, Rockefeller, Warburg etc., care apar rar în public, dar care au o serie de supuși ai lor foarte activi, care le promovează liniile, cum ar fi George Soros sau Bill Gates, ca să-i numesc doar pe cei mai cunoscuți. În ochii suveraniștilor din întreaga lume, aceștia sunt cei numiți „scelerați”, capii principalelor răutăți din lumea euro-atlantică. Toți aceștia sunt astăzi în război cu Rusia, iar Papa de la Roma a numit acest război început în Ucraina ca fiind Al Treilea Război Mondial.

Tudor Urse: Vă mulțumesc. Interviul nostru întins pe șase dialoguri a abordat o gamă largă de probleme de actualitate care cred că îi interesează pe cititorii noștri.