Marian Ilie
Today at 2:10 PM

To

Ioan Rosca

CC

cezar avramuta Constantin Cojocaru afitiu@yahoo.com Virgil Balaceanu Viorel Boldis and 21 more…

Message body
Problema, Domnule Rosca, trebuie pusa altfel: de ce sa fim o colonie?
Cand poporul a acceptat tacit integrarea nu se vedea la orizont viitorul statut de colonie. Iar daca se putea intrezari romanii n-aveau cum sa-si dea seama – la cat de inversunata era batalia pe scena politica interna.

Adevarul de care ne e parca frica sa ne apropiem este ca ne-au tras-o in egala masura si Estul si Vestul – ambele dirijate de o Mana Tutelara, a carei prezenta era pe atunci foarte greu sesizabila. Ne e mai comod sa dam vina pe EST (FSN) si cu asta sa evitam a ne complica cugetul. Stiti bine ca nici liderii partidelor istorice n-au acceptat Varianta Cojocaru, pe o motivatie puerila: cum sa recunoastem ca socialismul a creat valori/avutie si dreptul de proprietate al tuturor romanilor asupra acelei avutii?! Mai mult, cand au ajuns la putere, in 1996 s-au pus e insisi pe privatizat, de s-a ales praful de o mandrete de industrie. Mai tineti minte ce batalii dadeau taranistii si liberalii in CPUN sa li se inapoieze taranilor pamantul – si li s-a inapoiat, tot asa, de s-a ales praful. Sa fi povestit si eu cum e cu fermele alea ocidentale, sa nu-i fi dat asa iute peste nas lui Iliescu cand ala spunea sa ne mai gandim cu desfiintarea CAP-urlor… nimic din toate astea, ei sa-si ia mosiile inapoi – dar cine sa priceapa dedesubtul, cand lumea era atat de infierbantata!

Stiti cumva de ce Occidentul ne-a lasat mai bine de doi ani (1990-1992) pe mana Estului imediat dupa razmerita? N-au facut nimic concret sa ne ajute sa slavam si sa reformam industria si agricultura socialiste, au facut in schimb gargara – multa gargara anticomunista, timp in care Isarescu si gasca de „emanati” distrugeau cu buna stinta economia nationala si temelia sociatatii – clasa aia muncitoare cu care am fi poutut rasturna Carpatii. Banuiesc ca stiti in ce scop. Putem nvinui oricat Estul fesenizat, dar va invit sa luati in considerare ca tocmai acest context ambiguu i-a determinat pe „emanati” sa se linguseasca pe langa Occident, sa-i intre in gratii – de unde si cedarile neconditionate care au jalonat intrarea noastra in NATO si UE.

Find printre putinii vorbitori de engleza si alte doua libi occvidenatale la nivelul conducerii Armatei inca de dinainte de Zavera, am participat direct la multe din demersurile din acei mai bine de doi ani de foc vizand castigarea „gratiilor” Occidentului. Am fost, pot spune, in prima linie a apropierii fata de NATO, pana la momentul incheierii acordurilor de Parteneriat pentru Pace. Va asigur ca pe atunci NATO era altceva (ca si UE), doar ca la putin timp dupa aceea a inceput sa se transforme. Asa se face ca in 1998, la numai 48 de ani, am ales sa parasesc Armata, la cerere, cu primul val de disponibilizari, scurtandu-mi cu un an inclusiv mandatul de atasat militar la Ankara. Ceea ce avea sa se intample, drumul ulterior al Romaniei, NATO si UE n-a facut decat sa-mi confirme presimtirile.

Mi-e greu sa decid daca se putea si altfel sau nu. Urmarind ceea ce s-a intamplat in Iugoslavia am suficiente argumente sa cred ca nu. Lovitura data sistemului comunist a fost perfect orchestrata, cum numai cei care au introdus comunismul in Europa o puteau face. Din pacate, si inceputul si sfarsitul epopeii comuniste au luat pe nepregatite popoarele victima. Propaganda, ah propaganda! Inflacarezi oamenii cu idei marete, ii pacalesti si tragi foloasele. Sa fi stiut romanii ca ei chiar aveau statutul de actionari in fabricile si uzinele acelea gigantice, sa fi stiut ce drepturi si oblgatii are un actionar, sa fi stiut cat de important este sa-ti asiguri tu insuti necesarul si sa ai de dat si altora… Cumva muncitorii aceia care ieseau in strada strigand :|”Noi muncim, nu gandim” banuiau ceva in sensul asta? Poate ca nu stiau si cei ce-i scoteau in strada le inoculasera ideea – cu certitudine, toti ar fi vrut sa fim capitalisti, dar altfel decat am ajuns sa fim. Cine sa fi-ncurcat in halul asta mintile romanilor?

Ca sa iesim din NATO si din UE nu e o problema, cata vreme sunt semnale clare in acest sens din Ungaria, Polonia si mai ales din insasi fiinta UE. Pentru noi insa un prim pas de facut ar fi ca inca prezenti in aceste doua structuri sa ne zbatem sa ni se dea ceea ce ni s-a promis in schimbul cedarilor noastre. In prima instanta ar fi de ajuns pana si o conduita cumpatata a conducatorilor nostri, o abtinere de la a mai lua ca dat ceresc orice idee nastrusnica emanata de prin cotloanele Bruxelles-ului. Sa fim adica mai indaratnici intr-o organizatie care oricum ne catalogheaza drept aditivi almentari in bucataria bazata totusi pe produsele noastre. Oricum, de iesit singuri e mai greu, dar sa stam cu mainile in san cand alti fac demersuri clare in acest sens este condamnabil. Cu atat mai mult cu cat sunt semne evidente ca sandramaua se clatina. Si nu neaparat iesitrea din NATO si UE ar trebui sa ne intereseze, cat rconsiderarea statutului de membru – daca asa ceva mai e posibil, in actuala conjunctura. NATO poate fi util, in sprijinul Armatei nationale, in cazul ca rusii sau altii chiar ne-ar ameninta, pe bune nu pe sloganuri propagandistice impotriva lor. Da este nevoie de o Armata a Tarii. Si UE poate juca un rol important pe plan economic. In mabele cazuri se impoune o singura conditie, de baza: ambele sa fie asocieri de state totalmente suverane, sa se (re)democratizeze.