Îmi aduc aminte de o discuţie asupra visului unei noi capitale a ROMÂNIEI, în care întrebările pe care le punea tehnicienilor luminau problema cum nu ştiuseră ei să o facă.

Niciodată însă nu mi-am dat seama mai bine de ştiinţa înăscută a lui CODREANU, ca într-o întâlnire a lui cu SEXTIL PUŞCARIU şi cu LUCIAN BLAGA în casa mea.

Au stat să discute o după-amiază întreagă cele mai gingase probleme ale ființei, culturii şi spiritualităţii româneşti.

Cu cât înainta discuţia nivelul se ridica, nuanțele erau tot mai subtile, argumentele tot mai ascuţite.

De la o vreme eu n-am mai îndrăznit să mă amestec. Curând a tăcut şi PUŞCARIU.

CODREANU și cu BLAGA se urcau tot mai sus cu fiecare frază, cu fiecare întrebare, pe o spirală de gânduri ce părea de fiecare data că a atins culmea. Dar ei nu se opreau. Ca să-i urmăreşti, ţi se cerea o încordare totală, deşi gândirea amândoura era de o claritate cu care nu eram deprins la BLAGA şi de o precizie în formulare rară la amândoi.

De fapt nici nu mai era o disuţie, ci o întregire reciprocă, sprijinindu-se parcă unul pe celălalt, ca să urce tot mai sus.

Doar în muzică am mai întâlnit această neîncetată depăşire a ceea ce pare că nu mai poate fi depășit.

Şi PUŞCARIU şi BLAGA socoteau această după-amiază ca una din cele mai frumoase din viaţa lor.

Puşcariu, metodic, a redactat amănunţit cuprinsul convorbirilor în notele lui zilnice, azi desigur pierdute.

Blaga, deşi îl mai întâlnise pe Codreanu, părea că atunci l-a descoperit.

În cursul acestei convorbiri a formulat Codreanu, mai clar poate decât totdeauna, concepţia lui despre mântuirea neamurilor, care explica în mare parte întreaga lui ţinută sufletească şi mai ales caracterul creştinismului său.

Codreanu era un om profund religios, nu numai în adâncul sufletului, dar şi în viaţa de toate zilele. Ducea o viaţă de extremă sobrietate şi de o indiscutabilă moralitate. Cred că n-a lăsat să treacă o zi fără să facă lungi rugăciuni. Păzea cu severitate posturile. Multă vreme a postit negru in fiecare Vineri. Avea un mare respect pentru preoţi, chiar atunci când prin purtarea lor cu oamenii, nu-l meritau.

Orice hotărâre importantă o cerea printr-un triplu criteriu :

1 – Foloseşte Legiunii ?

2 – E spre binele neamului ?

3 – E plăcut lui Dumnezeu ?

Sinceritatea şi puterea credinţei sunt mai presus de orice îndoială.

‘’Însemnarile de la Jilava sînt un imn Creștin’’

———-

Notă :

Vezi amănunte în ˮ Corneliu Codreanu present ˮ, p. 99, Colecţia Dacoromânia

Extras dintr-un articol publicat în ˮ Carpaţi ˮ 1958 de Grigore Manoilescu

*

Nota redacției – Ar trebui căutat prin arhiva lui Sextil Pușcariu. Urmașii lui Alexandru Vulpe jr ar putea fi utili, dacă le-a rămas în păstrare ceva din arhiva marelui învățat. De căutat și la Academie. O stenogramă a discuției dintre cei doi români exponențiali ar fi ceva extraordinar.