dorel gergelyjanos@yahoo.com 62.231.103.227 |
Regret că m-am antrenat în această „dispută” fără nici un rost și sens și contraproductivă și departe de caracterul meu și pentru care cer iertare că am declanșat-o. Ține de slava deșartă. Deci : în 1999 (așa arată data), GU publică sub egida „Fundația Culturală Buna Vestire”, broșura : „CORNELIU ZELEA CODREANU – o sută de ani de la naștere – 13 Septembrie 1899 – 13 Septembrie 1999”, 61 pag. ISBN : 973-9950-0-1. În „cuvântul înainte”, semnat de dânsul, acesta precizează : … „tipărim, în broșură, intervențiile avute de domnii : Doru MIHAIL, Ion COJA, Zahu PANĂ, Nicolae Nicolau” etc. „dedicate Centenarului nașterii CĂPITANULUI” […] „a fost organizat de conducerile Fundațiilor BUNA VESTIRE și prof. George Manu”. Simpozionul s-a „desfășurat, duminică 12 septembrie 1999, la Sala „Ioan Dalles”etc. Mă rog, are loc incidentul cu „bomba”, povestit de GU și, concluzia dânsului : „Semnatarul acestor rânduri (din partea Fundației BUNA VESTIRE și dl Nicolae Nicolau (din partea Fundației prof. GEORGE MANU), am semnat procesul verbal prin care se constata inexistența… bombei la Sala Dalles”. (s. n.) Evident, semnau, aceasta, alături de ofițerul ce a condus operația. În calitate de ce semna GU „procesul verbal”? De portar? Nu! De responsabil cu organizarea simpozionului. Că ofițerul luase datele de la conducerea sălii. De ce n-a fost chemat dl cutare sau cutare, ci dl GU și NN. Faptul că în film era la tribună, în dreapta lui dl Mihail, aici s-ar putea să greșesc numele celui aflat lângă GU ; dacă era el, GU, pentru ce era acolo? „Cuvânt înainte” la broșură de ce o scria el și nu eu știu cine? Nea Kostikă, de pildă. Textul dvs are titlul : „Corneliu Zelea Codreanu – Model și Icoană”. Și este cu „Onorată asistență, doamnelor și domnilor”… Și precizați în preambul că „invitația (s. n.) de a lua cuvântul la această aniversare și în fața domniilor voastre constituie pentru mine cea mai mare onoare care mi s-a făcut vreodată…” Fără comentarii. GU a fost atât de nepoliticos că a publicat textul intervenției dvs fără a vă consulta și a vă da un exemplar de broșură? Așa ceva este imposibil. Cine s-a ocupat de afișaj? , s-au lipit zeci de afișaje în București, până și la Fac. de Drept, pe balustrada scărilor am văzut și era cu nl organizatorilor, cu nl ONG-urilor de mai sus și nl responsabililor : prof. GU și NN. De al doilea nume nu-s sigur. Dar de primul, da! Îl știu de pe când era student. Nu mă mai întind! Pe broșură, la contrapagină, scrie : „Redactor șef : George URSA, Redactor de carte : George URSA” etc. Cum n-a avut el „nici un rol” acolo? La „Centenar”, evident! Suficient, cred! Cu aceasta închei și sper a fi ultima de acest gen pe vreun sait. Doamne, ajută! |
*
Nota Redacției – Că George Ursa a scos o broșură în numele celor două fundații a fost un gest firesc. E posibil să-mi fi dat un exemplar sau mai multe din broșură, am uitat. Așa cum e posibil ca eu să fi achitat costul publicării broșurii. Sigur este că eu am plătit, ca de obicei, sala Dalles. Că GU a semnat procesul verbal nu înseamnă decât un lucru: că era printre organizatori. Dacă-mi aduc bine aminte, George Ursa nu a vorbit la Dalles. Textul meu „Corneliu Zelea Codreanu – Model și Icoană” a fost conceput pentru a fi citit la întrunire, un text festiv, sărbătoresc. Cu textul meu a început comemorarea. George Ursa a fost alături de mine în acei ani și nu-i pot aduce decât dovada recunoștinței mele. Nu am nimic să-i reproșez lui și nici el mie. Ne-am simțit camarazi. Insinuările dlui Dorel, dacă le-am înțeles bine, sunt complet nejustificate
OK. Centenarul fuse și se duse! Ce facem de acum înainte? Căpitanul merită comemorat în fiecare an cu același aplomb, ca de centenar. Pentru acest lucru merită să ne consumăm energiile și resursele, nu pe orgolii mărunte!