Israelul, kurzii. oculta globală şi înhăţarea termocentralei Mintia
Mesaje primite

Niculae Cornel
Ataşamente
08:59 (acum 14 ore)
către eu, ionzcoja@yahoo.com

Israelul, ordonator şi beneficiar din umbră al înstrăinării marii termocentrale româneşti Mintia!?

-~-

Kurzii, care au luat pe mai nimic termocentrala românească Mintia, o afacere de miliarde, sunt „aliaţii strategici“ ai americanilor şi ai Israelului în Orientul Apropiat

(- un articol de Cornel-Dan NICULAE -)

Promisiunile ministrului Virgil Popescu in Israel

Fiind în Israel în 10-13 aprilie 2022, într-o „vizită de lucru“, ministrul Virgil Popescu, s-a ocupat de „întărirea relaţiilor bilaterale dintre România şi Israel, în mod spe­cial în domeniul energiei“, luându-i cu el şi pe Aristotel Jude şi Răzvan Popescu, directori ai Romgaz. Cum reiese din declaraţiile lui V. Popescu, România va cumpăra gaze de la grupul Delek (Energy & Israel Fuel Corporation), care exploatează abuziv zăcămintele de gaz din teritoriile palestineine, ca şi, cu începere din 2020, şi zăcă­mintele offshore de gaz din Mediterana, zona levantină şi cipriotă,.

Israeliana Delek Group a vrut să ia în 2019 şi zăcământul din Marea Neagră, zona Neptun Deep, direct de la Exxon. Cum Neptun Deep a ajuns însă de la Exxon la Romgaz şi OMV, Delek ar vrea să intre prin români în zăcământul marin de 4 miliarde de euro.

La întâlnirea sa de la Tel Aviv cu ministra evreică a Energiei, Karine Elharrar, aceasta i-a spus lui Popescu că „Israelul este hotărât să sprijine Europa în efortul de a-şi reduce dependenţa de gazul rusesc“, iar el i-a transmis că asta vrea şi România („Virgil Popescu: i-am transmis ministrului Energiei din Israel că România e interesată de diver­si­fi­carea surselor şi a rutelor de aprovizionare a gazelor naturale“)[1].

Popescu a mai declarat atunci, în Israel, că România va elimina folosirea cărbu­nelui până în 2032 şi va folosi gazul în loc, ceea ce reprezintă şi „un mare potenţial de cooperare între România şi Israel“[2].

În acelaşi timp în care ministrul Popescu se afla în Israel, în România era închisă şi scoasă la vânzare a treia centrală electrică pe combustibil termic ca mărime, termo­cen­trala Mintia, cu condiţia ca noul proprietar să o transforme astfel încât să nu mai consume cărbune (care totuşi există din belşug în România, dar a cărui explo­atare a fost oprită de guvern), ci gazul metan, care în prezent este insuficient din producţia internă.

Mintia s-a dat kurzilor, parteneri ai americanilor şi israelienilor

S-a spus despre cei care au primit Mintia că sunt arabi irakieni, dar, indiferent cu ce cetăţenie s-au în­re­gistrat, sunt de fapt kurzi din provincia „Kurdistan Regional Govern­ment of Iraq“, un protectorat american şi israelian, în care a apărut şi s-a dezvoltat eco­no­mic, din 2006, kurdul Ahmad Ismail Saleh, patronul companiei care a primit Mintia.

Ultimul şef cunoscut al ultra secretei organizaţii Le Cercle, care reuneşte sub o cupolă conspirativă serviciile secrete occidentale şi afiliate acestora (România a fost integrată în 1995), este kurdul britanic Nadhim Zahawi, original tot din Irak, care până în februarie 2023 a fost şi preşe­din­tele Partidului Conservator din Marea Britanie.

La invadarea Irakului de către americani, în 2003, kurzii au fost aliaţii aces­­tora îm­potriva irakienilor fideli preşedintelui lor, Saddam Hussein, care a fost exe­cutat în 2006, iar primul nou preşedinte al Irakului de după ocupaţia directă americană a fost impus un kurd, Jalal Talabani, tot kurd fiind şi preşedintele Irakului la vremea înstrăinării Mintia, Barham Saleh (orto­grafiat şi Salih, în funcţie din octombrie 2018 până în 17 octombrie 2022), având un nume de familie identic cu al celui care a luat Mintia de la români, Ahmad Ismail Saleh, acesta din urmă fiind binecunoscut şi ca unul din „marii afacerişti kurzi“ („major kurdish businessman“).

Saleh asigură prin compania lui, în prezent, 95% din electricitatea pentru capitala irakiană Bagdad, dar şi-a început afacerea odată cu „reconstrucţia“ americană a Irakului, în 2006, construind, cu ajutorul unei finanţări externe, prima centrală electrică în chiar oraşul său natal, Erbilul, capitala Kurdistanului irakian. Înainte de a produce el ener­gie, Erbilul „trăia în întuneric total și nu avea energie electrică mai mult de o oră maxim două ore pe zi“, după cum zice pe site-ul companiei lui (Story of Success, la About Us, pe www.massgroupholding.com/English/)[3]

Oricum, ocupaţia americană a făcut ca 55% din toate investițiile din Irak să aibă loc în acest Kurdistan, o regiune foarte mică faţă de restul tării, dar foarte fidelă. „Noi am obținut finan­ţări prin îm­prumuturi de la bănci internaționale pentru a investi în țară“ spune dl. Saleh (noul patron din România) despre epoca de după 2006.

De opera­ţi­u­nile dezvol­tării regiu­nii s-a ocupat celebra USAID (United States Agency for Inter­na­ti­o­nal Develop­ment), agen­ţie a SUA parteneră a CIA. Mossadul şi Israelul (inclusiv prin IsrAID) erau deja acolo de zeci de ani, ca susţinători, îndrumători şi controlori, cum vom vedea.

În acelaşi timp, după ocupaţia americană a Irakului, kurzii au devenit, în mod ilogic şi nefiresc, minoritatea adusă să conducă ţara, şi în prezent fiind „ales“ prin „sufragii indirecte“, nu de către popor, tot un preşedinte kurd, Abdul Latif Rashid, care i-a urmat în funcţie lui Barham Saleh din octombrie 2022, fiind blocată de către sistemul instalat de SUA orice candidatură a unui etnic irakian (în 2022, Curtea Supremă i-a blocat candi­da­tura irakianului Hoshyar Zebari, astfel că pentru conducerea Irakului au putut „candida“ doar doi kurzi, Rashid şi Barham Saleh)[i].

Jocul ambasadei SUA

David Muniz, reprezentantul SUA în România din ianuarie 2021 până în februarie 2023, care s-a dus la nunta fiicei minis­trului Energiei Virgil Popescu imediat după în­străinarea Mintiei, a avut în răspundere în trecut la Casa Albă şi relaţia specială a SUA cu kurzii, pe care SUA îi foloseşte în lupta cu „tero­riştii“ Statul Islamic (ISIS, Daesh), iar Israelul îi foloseşte împotriva Siriei şi Iranului şi pentru a destabiliza ţările arabe din Orientul Apropiat. Virgil Popescu e cel care a înstră­inat de fapt Mintia, angajându-l pe lichidatorul Emil Gros, un personaj controversat apro­piat de PNL.

Prezenţa şefului ambasadei americane, David Muniz, la nunta fiicei minis­trului Energiei, Virgil Popescu, în 3 septembrie 2022 (într-o sâmbătă seara, pe malul lacului Cernica [[ii]]) , are o mare semnificaţie: „Hoţul“ de Popescu se bucura de protecţia sa, acţiu­­ni­l­e sale au acordul ambasadei SUA, iar DNA-ul nu ar trebui să le verifice. Muniz nu a mai fost niciodată în România la un asemenea eveniment, la nimeni, iar prietenia afişa­tă public dintre repre­zentantul SUA la Bucureşti şi ministrul Popescu, cel care a orchestrat predarea termo­cen­tralei electrice Mintia către un SRL deţinut de kurdul Saleh (nu de boga­ta sa com­panie), denotă că Muniz, respectiv ambasada SUA, îi acoperea, aproba şi foarte probabil îi şi comanda faptele lui Virgil Popescu.

David Muniz nu a fost străin nici el de promovarea intereselor kurzilor de către Casa Albă, căci lucrează de peste 20 de ani în Departamentul de Stat al SUA.

Înainte de sosirea în iulie 2020 la București, Muniz a fost adjunctul interimar al Asistentului Secretarului de Stat SUA pentru Afaceri Regionale și Multilaterale, în cadrul Biroului pentru contraterorism, unde a deținut și funcția de director al Oficiului de afa­ceri regionale pentru Asia Centrală, de Sud și Orientul Apropiat, adică David Munitz funcţiona în zona administrării alianţei SUA cu kurzii şi Kurdistanul irakian.

Ca şi Israelul, şi Kurdistanul e chiar în Orientul Apropiat, regiune fierbinte pe care o avea în răspunderea sa David Muniz în cabinetul de la Casa Albă, iar, sub orice ipostază, kurzii tot au de a face cu terorismul (cu care se ocupa Biroul în care a fost Muniz director), căci au fost mai întâi terorişti, prin PKK, apoi aliaţi ai SUA şi ai Israe­lu­lui, prin YPG, şi astfel ţinte ale noi­lor „terorişti“, organizaţia Statul Islamic (ISIS).

Statul român a lichidat Mintia, nu a privatizat-o

Lichidarea unei întreprinderi economice ocoleşte obligaţiile legale şi minimile pre­­vederi asiguratorii din Legea privatizării Legea Privatizării (OG 88/1997 actualizată), cum ar fi controlul controlul post-privatizare.

Complexul Energetic Hunedoara – în numele căruia Gros, lichidatorul liberarilor, a vândut activele termocentralei Mintia – a fost trecut în insolvență chiar de către cei care au produs acest dezastru, statul, cel mai mare creditor, prin Administrația Fondului pentru Mediu, cu o creanță în sumă de 3 miliarde lei vechi. La masa credală („masa vulturilor“) s-a înscris deci şi Ministerul Finanțelor (statul). „Și pentru că statul are în fruntea acestor instituții șefi proveniți din zona PNL, putem conchide că soarta Complexului Energetic Hunedoara este acum la mâna acestora. Că intențiile acestora nu sunt deloc bune și că prin insolvența Complexului Energetic Hunedoara nu se urmărește altceva decât falimen­tul, dezmebrarea și vinderea acestui combinat la fier vechi reiese și din numirea lichi­datorului Emil Gros în calitate de administrator judiciar, un practician de numele căruia se leagă foarte multe falimente cu dedicație“, se arăta într-un articol din mai 2021 al zia­rului local „Liga Dreptăţii“.

Dacă cumpărătorul kurd încalcă contractul de vânzare-cumparare a termocentralei ca activ (căci nu s-a vândut ca societate comercială), unde ar fi fost trecute unele obligaţii pentru cumpărătorul irakian de a reporni-o, zice Virgil Popescu (deşi nimeni nu a văzut contractul privat încheiat de lichidatorul Emil Gros cu kurzii), cine îl trage la răspundere? Statul român nu are nici o calitate în contract, deşi ministrul Virgil Popescu s-a întâlnit cu irakienii şi cu nişte sud-coreeni (prietenei şi ei cu americanii, dar care s-au retras foarte misterios după ce li s-a cerut ceva, probabil şpagă).

Ne bazăm că îl va trage lichidatorul Emil Gros la răspundere pe irakian? Acesta, Gros, nu are nici un interes să-şi mai piardă timpul, căci el, entitate particulară, nu de stat, are treabă cu lichidările non-stop, să-şi mai tragă alte zeci sau doar milioane de euro, cum scoate (legal) numai din vânzarea câte unei bucăţele din trupul Complexului Energetic Hunedoara, între care şi Mintia (din vânzarea Mintia câştigul oficial, legal, al lichida­to­rului Emil Gros ar fi de doar 2,7 mili­oa­ne de dolari, cum a declarat acesta).

Kurdul a cumpărat Mintia printr-un SRL înfiinţat în România, nu prin compania sa existentă din 2006, bine capitalizată şi dotată cu valoroase active. Cumpărătoarea Mintia este, astfel, socie­­tatea cu răspundere limitată, înfiinţată la 21 martie 2022 cu adre­sa de sediu social în Bucureşti, în ambasada Tunisiei (strada Clucerului nr.50), cu numele „Mass Global Energy Rom S.R.L.“ ( CUI 45832234), nume doar inspirat din cel al realei companii a lui Saleh, dar cu con­turi aproape goale iniţial (fără venituri reale / fără profit) și fără patrimoniu, altul decât, ulterior, chiar activele de la Mintia.

Între asociaţii-acţionari nu e şi „compania mamă“, ci doar nişte ştrăini persoane fizice, şi, oricum, fiind societate cu răspun­de­re penală, în caz de faliment sau acţionare în judecată nu atra­ge răspundere proprietarilor (decât, în anumite situaţii, dacă ar fi vorba de fapte penale, greu de dovedit, adesea).

Pe acest SRL fără valoare l-ar da în judecată Emil Gros, lichidatorul privat al minis­trului Virgil Popescu, sau chiar ministerul (dar e parte în contract?), dacă ar vinde mai departe utila­jele şi dotările de peste 150 milioane euro, fără să repornească pe gaze termo­­centrala Mintia?

Cel mai probabil românii nu ar mai câştiga sau recupera nimic.

Iar lichidatorul Emil Gros apare prin presă ca sforar, dar cu intrări la Minister şi la autorităţile liberale. Presa a mai sesizat public DNA, din aprilie 2021, privind „Gruparea Mafiotă Gros“, dar DNA nu a avut vreo reacţie („În atenţia DNA: gruparea mafiotă Gros loveşte şi la Olt“ [[iii]]).