Ioane Coja, Felicitări!

Manifestul lansat e, pe cât de patetic, tot pe de atât de corect în diagnosticarea acelei maladii ce ne poate fi fatală (şi care cu acest scop a fost creată în Wuhanul infernului, să ne fie fatală).
Fă cumva să fie citit de cât mai mulţi. Ai foarte mulţi fani. Am constatat recent când am postat ce ai spus despre Dacia Edenică, efectul fiind că o avalanşă de comentatori au reacţionat: Dacă asta spune Ion Coja nu mai există discuţie! Trebuie doar treziţi din letargie („somnul cel de moarte” vizat de Imnul Naţional).
Punerea în balanţă a antisemitismului şi antiromânismului mi-a evocat altă paralelă interesantă.
Romanii s-au comportat barbar cu evreii când i-au expulzat şi au interzis ca picior de evreu să mai calce în Ierusalim. Dar Providenţa îşi are logica ei care de multe ori e în răspăr cu a noastră. Evreii au ştiut să transforme dezastrul într-o forţă de aceeaşi tărie însă favorabilă lor. Dacă rămâneau în ţărişoara lor, nu că dispăreau ca Asiria, mult mai mare şi mai puternică, dar rămâneau în categoria Liban sau Siria, ţări existente şi azi dar de ordinul cincilea.
Or, împrăştierea (termenul neo-testamentar pentru diaspora) i-a făcut, dacă nu consucătorii lumii cum afirmă conspiraţioniştii, între conducătorii lumii unde vocea lor are cea mai mare greutate.
Acum!
Împrăştierea evreilor nu are corespondent în toată istoria decât împrăştierea de azi a românilor. Dintr-atâţia câţi sunt (că şi evreii erau şi mai puţini), românii se află azi risipiţi pe absolut tot globul în accepţia proprie a termenilor. Nu-ţi vine să crezi, nici mie nu mi-a venit până n-am văzut. Ştire: În insula…, una de care nu auzisem, am căutat-o pe Google, e în sudul Pacificului, are 1.318 locuitori, a avut loc un cutremur catastrofal. Ministerul nostru de interne s-a interesat şi există şi o victimă dintre românii stabiliţi acolo.
Această împrăştiere ne-ar fi şi nouă de bun augur dacă am avea înţelepciunea şi perseverenţa evreilor, să ne perpetuăm fiinţa etnică şi să lucrăm în folosul Patriei.

„Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.”

Te îmbrăţişez cu confrăţietate!
Miron Scorobete

*

Nota redacției – Și eu am aceeași părere: dacă ne mișcăm cum trebuie, putem transforma drama plecării a milioane de români în lumea largă într-un capitol glorios de istorie românească.Trebuie să ne gândim bine la ce este de făcut pentru a organiza diaspora românească să nu dispară înghițită de oceanul străinătății, ci să devină România de peste mări și Țări.