nicu pîrîu
241 aprobate
nicu.piriu@gmail.com
213.233.103.137
În spatele COVID-19 se ascunde o primejdie și mai mare: China
Pandemia de coronavirus scoate la iveală toată slăbiciunile sistemului economic și de gândire occidental și modul în care s-a predat Europa s-a predat Chinei cu mâinile legate.
Un editorial de André Grjebinne, economist și fost director de cercetări la Centrul de Cercetări Internaționale al Science-Po, pentru Le Figaro.
Îngrijorarea provocată de epidemia de coronavirus ar putea fi ocazia unei conștientizări a efectelor perverse ale unei globalizări scăpate de sub control.
Cum spunea Emmanuel Macron în discursul său din 16 martie:
„Ceea ce dezvăluie această pandemie este faptul că anumite bunuri și servicii trebuie puse mai presus de legile pieței. A delega altora alimentația noastră, protecția noastră, capacitatea noastră de a ne îngriji, modul nostru de viață, este în fond o nebunie.”
Dependența noastră, în primul rând față de China, în sectoarele cheie constituie efectiv o primejdie pe care a sosit momentul să o înțelegem.
Ea este cu atât mai dificil de combătut cu cât, la prima vedere, se înfățișează sub forma unor progrese purtătoare de avantaje pentru consumatori (medicamente și echipamente electronice mai ieftine, instalarea 5G etc.).
Descoperim acum că schimburile comerciale cu țările nedemocratice au aspecte politice și strategice foarte îngrijorătoare.
Până acum, globalizarea a fost percepută de țările occcidentale într-o mod esențialmente economic. China o privește însă în funcție de obiective mult mai diversificate.
Un raport al Senatului (francez), intitulat „Penurii de medicamente și de vaccinuri: Reașezarea eticii sănătății publice în centrul lanțului medicamentului”, dat publicității în octombrie 2018, punea accentul pe externalizarea crescută a capacităților de producție a medicamentelor și pe vulnerabilitatea franceză și europeană care decurgea.
Penurii de medicamente au apărut chiar și înainte de actuala epidemie.
Aceasta a dezvăluit mai ales lipsurile strigătoare la cer de materiale și echipamente medicale (gel hidroalcoolic, măști, kituri de testare, ventilatoare artificiale, respiratoare de reanimare etc.).
Majoritatea acestor produse nu mai sunt fabricate în Franța, ci importate mai ales din China.
Pandemia fiind una mondială, țările care le produc nu sunt în general dispuse să le exporte decât cu țârâita.
Însă, dincolo de asemenea episoade, este de temut că, în ipoteza unor tensiuni puternice cu Uniunea Europeană, China ar putea într-o zi să amenințe securitatea aprovizionărilor noastre cu medicamente indispensabile, precum paracetamol sau anumite remedii anti-cancer.
Într-un alt domeniu, dacă europenii vor decide să încredințeze Huawei echipamentele pentru instalarea rețelei de date fără fir 5G în țările lor, nu vor risca ei să deschidă Chinei posibilitatea de a le spiona companiile și cetățenii?
Ipoteză îngrijorătoare dar deloc imposibilă, dată fiind apetența liderilor chinezi de a organiza o supraveghere strictă a populației.
Nu a promulgat China în 2018 o lege care „dă dispoziție tuturor organizațiilor și cetățenilor de a sprijini, ajuta și participa la efortul național de informații”? Și nu prevede ea generalizarea, din acest an, a unui sistem de supraveghere totală a populației?
Serviciile de informații americane suspectează Huawei, pe care o acuză că este finanțată de serviciile de securitate chineze, că dorește să instaleze aparatură de supraveghere electronică în interiorul infrastructurilor 5G.
În mai 2019, Statele Unite au interzis companiilor sale să colaboreze cu grupul chinez, iar Google a decis să nu îi mai furnizeze sistemul său de exploatare Android.
În Uniunea Europene, comisarul european pentru Industrie, Thierry Breton, declara în ianuarie:
„Noi, în Europa, acceptăm pe toată lumea, dar avem reguli, iar acestea sunt clare, severe.”
În realitate, setul de instrumente elaborat de toate statele membre în colaborare cu Comisia Europeană conține anumite recomandări privind ceea ce trebuie făcut pentru eliminarea riscurilor specifice desfășurării unor infrastructuri ale rețele 5G, dar reglementările nu sunt obligatorii nici pentru țări, nici pentru operatori.
Ne putem de asemenea întreba în legătură cu oportunitatea transferului de informații științifice către China, ținând cont de întrepătrunderea dintre sectorul civil și cel militar.
Chestiunea se punea și în legătură cu oamenii de știință sovietici, care reușeau să obțină de la cercetătorii civili francezi, mândri să-și prezinte descoperirile, frânturi de informații care, puse cap la cap, permiteau accesul la realizări de vârf considerate secrete.
Acest transfer de date se practică la scară mare în favoarea Chinei, din cauza numărului mare de companii occidentale care cooperează cu companiile sale, a numărului mare de studenți în domenii științifice din Statele Unite și Europa, a organismelor precum asociațiile franco-chineze, fără a mai vorbi de Ministerul Securității Statului (MSSS), identificat ca fiind însărcinat cu spionajul economic și industrial.
La prima vedere, statele autoritare precum China par mai bine înarmate decât democrațiile liberale, atât pentru a face față unei crize grave, ca actuala pandemie, cât și pentru a-și asigura autonomia în sectoarele cheie.
El pot impune cu mai mare ușurință sacrificii populațiilor lor și stabili proiecte costisitoare și obiective strategice pe termen lung.
Comentatorii își reiau deja elogiile față de conducătorii chinezi pentru modul în care au acționat împotriva pandemiei.
Chiar dacă virusul a fost inițial detectat cu rapiditate la Wuhan, ne putem totuși gândi că reacțiile din China și din lume ar fi fost mai rapide și epidemia mai puțin gravă dacă liderii chinezi nu i-ar fi sancționat și redus la tăcere pe primii medici care au încercat să dea alarma, dezvăluind apariția simptomelor.
Ce încredere se poate acorda unei țări a cărei primă grijă este să ascundă adevărul poporului său și restului lumii, pentru ca apoi să rescrie istoria epidemiei, așa cum conducătorii chinezi au început deja să o facă?
Este timpul ca Uniunea Europeană să renunțe la o viziune prea teoretică a diviziunii internaționale a muncii.
În general, mai puțină naivitate, o viziune a nevoilor și intereselor noastre pe termen lung, o mai bună conștientizare a considerentelor strategice privind comerțul nostru cu țările ne-democratice, sunt cele care ar trebui să dicteze conduita liderilor europeni.
Mulţumim traducătorului:
https://evz.ro/in-spatele-covid-19-se-ascunde-o-primejdie-si-mai-mare-china.html
Autor: Adrian Pătrușcă 30 martie 2020
Chinofobia se dovedeste indubitabil a fi o marca a oligofreniei.
In general xenofobiile sunt o consecinta a ignorantei sau tembelismului.
Cat despre Comunism, asta-i alta tampenie, banii n-au miros.
Daca tranzactia este corecta, echitabila si reciproc ajantajoasa, ce importanta
are sursa banilor ca ideologie, religie sau chiar sex?
Si se mai pretind cretinii de #progresisti ca ei sunt pentru „diversitate”!
Citim pe blog articole din ex/zilei?
Cine a inceput propaganda cu Corona virus 19?
Bill Gates si Co. au facut un exercitiu tactic in octombrie 2019 sa vada ce fecte catastrofale poate avea acest virus si le-a placut, drept care armata americana l-a transportat la Wuhan.
Cine are o asemenea traditie sa foloseasca arme biologice(peste 200 de ani), cine i’a infestat letal pe indienii din America?
Se sare iute la propaganda fara a se cunoaste adevaratele circumstante, idiotii care se uita pe gaura cheii la istoria curenta nu au cum sa inteleaga pe ce lume traiesc.
Chinofobia este puternic cultivata la noi, ca nu cumva sa putem fi salvati de chinezi sdau de altii din ghearele Globalismului kosher.
Daca Romania o sa ramana printre putinele state din lume in ghearele Globalizarii va fi si din vina acestor fobisti cat si din vina celorlati care nu’i combat.
„Cum iti asterni asa dormi.”
Propaganda COVID-19: Cum a ajuns China, din focar de infecție, Salvatoarea Omenirii
Autor: Adrian Pătrușcă
21 martie 2020
Regimul comunist de la Beijing a lansat o halucinantă operațiune propragandistică, de răsturnare a realității și de rescriere a istoriei.
Un editorial senzațional de Jean-Yves Heurtebise în Causeur.
COVID-19 este un virus teribil de modern. Ca tot ce este modern:
1. Este „Made in China”;
2. Nu iubește „bătrânii”;
3. Se mișcă cu mare viteză;
4. Îi face pe oameni să stea acasă și să se uite în ecrane;
5. Justifică extinderea măsurilor de control la toți, oriunde și tot timpul.
Pentru că ne seamănă atât de mult, ne inspiră atâta teamă. Al dracului de modern, el devine un diavol modern.
Xi Jinping, marele conjurator care a salvat omenirea prin modul curajos și exemplar în care a gestionat epidemia (dixit Global Times și People’s Daily) și prin „metodele sale în stil vechi”) (dixit OMS), nu evoca el oare în legătură cu acest subiect o luptă împotriva „demonului”?
(Într-o discuție cu directorul OMS, Xi declara: „Epidemia este un demon. Nu vom permite demonului să rămână ascuns.”)
Asta pică bine: evoluționistul Richard Dawkins, într-un eseu celebru, intitulat „Viruses of the Mind”, compara religia cun virus.
Potrivit lui Dawkins, neavând nici un fundament rațional și deci nici un conținut semantic valid, Religia își datorează puterea sa doar capacității de transmitere de la purtător la purtător.
Așadar, religia și studiul său țin de „memetică”: știința propagării virale a „memeurilor”.
Semioticieni serioși au criticat ideea de meme, afirmând că acesta nu este decât un semn sărăcit, fără altă conținut decât replicarea sa.
Critică, oare? Mai degrabă definiția perfectă… Căci ce este fără conținut propriu, fără viață și există doar prin difuzarea sa? Da, un virus… Un virus și, evident, o falsă informație.
Motivul pentru care virusul se pretează atât de bine la propagandă, este că propaganda însăși este virală.
Or, cine este cel mai mare maestru în propagandă din era modernă decât Partidul-Imperiu post-maoist chinez?
Dacă este adevărat că „China este religia chinezilor” (Simon Leys) și că religia este un virus (Dawkins), atunci: China este „virusul” chinezilor.
Altfel zis: propaganda nu este la început decât un prozelitism de uz intern; dar, odată ce a „convins” pe toată lumea (sau aproape) în interior, produsul trebuie testat la export.
Diplomația publică chineză a COVID-19 este așadar un caz școală: cum să transformi un dezastru sanitar în propagandă politică elogiind modelul… care a permis răspândirea sa.
Dacă virusul nu va decima omenirea în următoarele luni, el va fi studiat în curând la cursurile de marketing.
După ce a fost atacat în mod nedrept (prin definiție, orice critică la adresa Chinei este nedreaptă – nedreaptă și neinformată), pentru metodele sale („în stil vechi”?), incluzând drone, Big Data, recunoaștere-facială-în-ciuda-măștilor-de-protecție și răpiri manu militari urmate de transport la cel mai apropiat centru de izolare, era previzibil ca Imperiul să contraatace!
Acest contraatac poate fi împărțit în mai multe etape savant elaborate.
Mai întâi, trebuie „schimbate numele” (Confucius): este interzis să spui „pneumonie de Wuhan”. Pentru a deturna originea, se aruncă îndoieli asupra datelor științifice stabilite: pe 27 februarie, principalul expert în virologie, Zhong Nanshan, declară că virusul ar putea să nu fie originar din China.
Pe 12 martie, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe sugerează, pe Twitter (rețea interzisă în China), că virusul a fost adus în China de către armata americană (să amintim că medicul care a anunțat apariția virusului a fost arestat pentru „zvonuri false).
În consecință, Trump, care a vorbit la început de un „virus străin”, evocă acum un „virus chinezesc”.
Deplasat? Cu siguranță. Rasist? Vorbim totuși de „Gripa Spaniolă” (care, de altfel, a venit tot din China) sau de virusul „West Nile”, fără ca Spania sau Egiptul să se simtă ofuscate.
China, totuși, prin ambasadorii săi în Japonia și Iran, le-a transmis cetățenilor ei un mesaj în care îi sfătuia să se protejeze, care de „virusul japonez”, care de „virusul iranian”.
TVB (canal TB din Hong Kong, afiliat regimului comunist de la Beijing) vorbește despre „noul coronavirus american”.
Apoi, se rescrie istoria: China nu mai este focarul virusului pe care l-a ascuns poporului său și lumii timp de trei săptămâni, este bastionul rezistenței în fața oricărui rău, avanpostul eroic al îmblânzirii sale prin controlul total asupra populației sale.
În fine, se dă verde pe Intranetul chinez la satirizarea „erorilor” celorlalți. Fotomontaje care îl arată pe Xi în cămașă alături de Trump la Casa Albă, sau spitalul construit în două săptămâni de China alături de corturile din centrele spitalicești americane.
Caricaturi care înțeapă toate celelalte țări: Conte prezentat refuzând să-și pună mască, Abe prezentat ca un imbecil care nu știe ce să facă etc.
Amenință Statele Unite cu limitarea exporturilor de medicamente, în timp ce își arată generozitatea donând măști Italiei (recompensând astfel angajarea Romei în proiectul „Drumul mătăsii”).
Deși alte guverne au fost criticate pentru că i-au controlat pe chinezii care intrau în țările lor, Beijingul îi plasează pe străini în carantină.
Coreea de Sud, care a păstrat granițele deschise pentru chinezi, s-a trezit că cetățenilor săi China le închide granițele.
Totul este pregătit pentru marea inversiune discursivă: nu doar că virusul nu este din Wuhan, nu doar că a fost oprit de Partidul Comunist, ci și țările din Occident sunt contaminate, nu din exces de deschidere față de „sino-globalizare”, ci din cauza lipsei de încredere în modelul chinez.
Pe 12 martie, Zhong Nanshan afirma că virusul poate fi pus sub control până în iunie… cu condiția ca toată lumea să facă la fel cum a făcut China.
Ideea lui Dawkins trebuie răsturnată: nu Religia este un virus, ci virusul este o religie. Dacă este adevărat că China este religia chinezilor, COVID-19 este profetul său?
Sursa:
https://evz.ro/propaganda-covid-19-cum-a-ajuns-china-din-focar-de-infectie-salvatoarea-omenirii.html