Textul de mai jos a fost trimis ca un comentariu la articolul Evrei asasinați sau evrei executați?

Autorul textului este domnul Florin Șerban. Îi mulțumim pentru strădania sa în apărarea adevărului. Mulțumim și autorului articolului mincinos despre VALERIU CARP. Are și minciuna rolul său în economia lumii! • 12 hours ago

Coane Nicule, ai greşit poza, dacă citeai mai încetişor pe saitul revistei sorosiste antiromâneşti 22 a grupului de diaree a sceleraţilor, ai fi observat că fotografia era pusă la prima secţiune, cea cu Constantin Ciocan, deci nu este poza eroului maior Valeriu Carp.
Carp este un nume moldovenesc destul de folosit ca nume de familie, cred că toată lumea a auzit de Petre P. Carp. O mare concentrare ce CARPI era odată la Botoşani, în zilele noastre găseşti mulţi CARPI şi in Bucureşti, peste cinci sute. Să mai pomenim şi de Mircea Carp(să auzim numai de bine), fiul colonelului Constantin Carp (originar din Iaşi) şi al Ecaterinei Carp (născută Catargi), nepot al generalului de brigada Corneliu Carp (unul dintre fraţii tatălui), cavaler al Ordinului Mihai Viteazul pentru bravură în Rasboiul din Răsărit. Pare un nume boieresc nu evreiesc ! sau poate erau şi evreii vechi şi noi indoeuropeni şi eu n-am aflat. Petre P Carp a avut cinci copii, o fata, Elsa, si patru baieti: Ion, Grigore, Petre si Nicu (locotenentul Petre Carp cazut pe frontul din Transilvania in localitatea Magherus la varsta de 29 de ani). Familia Carp este o veche familie boierească din Moldova pomenită de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei.
Pentru eroul maior Valeriu Carp din păcate nu există poze. Va mulţumesc că aţi greşit fotografia, fiindcă de doi ani de când am citit şi eu în revista 22 articolul „Eroi contrafăcuţi” (http://revista22.ro/22471/.htm… am rămas cu impresia greşită că poza ar fi a lui Valeriu Carp din tinereţe pe cănd era locotenent, mare fiindu-mi mirarea să constat că punând cursorul mausului pe imagine numele fisierului este „constantin-ciocan.jpg”.
Din câte cunosc maiorul Valeriu Carp nu a fost condamnat de nici o instanţă pentru presupuse crime împotriva umanităţii. Articolul este o idioţenie cap în coadă, momentul istoric în care se petrec faptele povestite se plasează în timp în cursul retragerii trupelor române din Basarabia şi Bucovina de Nord. Cineva ne ia de proşti, mă întreb dacă în debandada retragerii îi ardea vreunui militar român să strîngă evrei, să-i totureze, să-i mutileze, să-i omoare prin împuşcare şi să-i îngroape laolaltă morţii şi cu vii. Elucubraţii de felul acesta doar în Matatias Carp, „Cartea Neagră” găseşti.
Citez din articol: „Documentele istorice arată că toţi au fost torturaţi îngrozitor”, mai departe ni se arată care-s acele „documente istorice” cronica acelor vremuri, realizată de Matatias Carp, „Cartea Neagră”. La un evreu tortura are şi grade, ea poate fi îngrozitoare şi ni se şi explică cam ce îmseamnă:„Unora li s-au tăiat urechile, limba sau degetele”. Efectul este contrar intenţiilor nedisimulate ale autorului, în loc de milă şi compasiune faţă de victime, de sentimente de vinovăţie că am avut conaţionali care au făcut aşa ceva, se naşte un sentiment de silă şi de indignare faţă de abjecţia gândirii celui ce poate să scrie asemenea dejecţii.
Dar poate n-am dreptate, le-or fi ieşit bieţii evrei înarmaţi în cale, şi ce să vezi , un batalion e un batalion totuşi, şi le-or mai fi fluturat şi steaguri roşii, steagul duşmanului cotropitor, şi bieţii copii de ţărani luaţi în armată din 38, au făcut precum taurii spanioli răniţi de toreadori. Da erau evrei victimele ?, că iată ce spune un raport oficial, al Corpului 10 Armată, semnat de generalul de divizie Constantinescu : „maiorul Carp ocupă poziţie de apărare şi a oprit înaintarea trupelor sovietice şi bandele teroriste. Capii bandelor sunt capturaţi de români şi împuşcaţi pe loc”.
Este clar, după descrierea oficială a faptelor din perioada 1 – 3 iulie, că batalionul maiorului Valeriu Carp nu putea să captureze inamici decât prin luptă. Pentru faptele sale, maiorul Carp a fost citat ulterior, prin Ordin de zi, pe întreg Corpul 10 Armată.
Faptele de arme ale maiorului Valeriu Carp sunt consemnate şi de colonelul Ioan Ambrosa, care în anul 1999 şi-a publicat memoriile de front, într-o carte intitulată „Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul”. Autorul acelor rânduri descrie, între alte pagini de eroism ale ostaşilor români din Al Doilea Război Mondial, şi modul în care maiorul Carp decide, pe propria răspundere, în 1940, să înceteze retragerea din faţa inamicului şi să reziste, conştient că la mică distanţă în spatele său se afla Manastirea Putna. „De aici nu ne mai retragem, peste Putna nu se trece. Mergeti la unităti şi organizaţi-vă poziţii de apărare, şi dacă rusii mai înaintează un pas, din ordinul meu şi pe a mea răspundere, deschideţi focul!”, a ordonat maiorul Carp, potrivit celor relatate de colonelul Ambrosa.
Valeriu Carp este un erou de legendă în Bucovina, şi merită fiindcă datorită lui nu mergem cu paşaport la mormântul lui Ştefan cel Mare.
Interesant este că şi în ziua de azi în satele bucovinene oamenii ştiu de un anumit moment, deşi nu se mai cunoaşte exact clipa istoriei, când românii s-au bătut cu ruşii, pe graniţa de nord. Oamenii tresar mai ales când aud numele Carp, făcând imediat legătura cu acele fapte glorioase. Un om de-al locului, din oraşul Suceava, pasionat de istorie, deşi e inginer electronist, Lucian Spetcu pe numele său, spune că, străbătând satele din apropierea graniţei de nord, i-a auzit pe bătrani povestind despre zilele teribile din 1940. Tinerii ştiu şi ei povestea, pentru că au învăţat-o de la
părinţii şi bunicii lor. „Lumea ştie de Valeriu Carp, chiar dacă amintirile s-au estompat. Se ştie că românii s-au luptat cu ruşii. Iar românii i-au oprit pe ruşi, care veneau spre Putna. Este o poveste care s-a transmis din generaţie în generaţie”, spune Lucian. Aici, în dulcea Bucovină, Valeriu Carp a devenit erou de legenda. Din păcate, un erou de la care nu ne-a ramas nici măcar o fotografie, prin arhive, cel puţin. E şi acesta un indiciu al modului în care faptele de excepţie se „topesc” în România. Sau cum remarca, în motto-ul cărţii sale, colonelul Ambrosa – „celor ce şi-au servit cu credinţă patria, dar au fost lipsiti de recunostinta ei”…
Dar să revin la articolul cu care ne zgîndară domnul profesor.(că destul am citat din http://povestidangheorghe.blog….
Astfel aflam ca iniţiativa ridicării monumentului din satul Zăhăreşti a aparţinut primarului comunei Stroieşti, Ion Băiţan, iar la ceremonia de dezvelire au participat şi câţiva localnici, printre care şi doi bătrâni de peste 80 de ani,Vladimir Fărtăieş şi Ilie Băiţan, martori oculari la împuşcarea evreilor. Ilie Băiţan şi-a amintit că cele două fiice ale maiorului Carp, de 15-16 ani, se jucau în apropierea locului execuţiei cu un pui de căprioară şi au venit şi ele să privească uciderea evreilor. Probabil că bătrînul Băiţan nu-şi mai aduce bine aminte ce a citit în Cartea Neagră, altfel şi-ar fi adus aminte că „la măcel a asistat şi fiica a maiorului şi că aceasta ar fi cerut să împuşte cu mâna ei un evreu”. Am auzit eu că la aceea vârstă (nu putea sa fie mai mare de opt anişori ), copiii nu au formată percepţia asupra binelui şi răului şi că sunt nişte monştrii, dar nu am crezut nici în ruptul capului asemenea baznă. Probabil ca mai bine şi-ar fi adus aminte tînărul Băiţan, adică primarul, asta dacă a citit cartea sau dacă i-a făcut careva instructajul. Cartea Neagră este aceea carte în care se scrie negru pe alb că „evrei erau vînduţi din mijlocul convoaielor pentru a fi tăiaţi bucăţi pentru ca cu sângele lor să se ungă osiile căruţelor ş.a.m.d. ” Pagina din editia de dupa 1989 se poate afla din articolul domnului profesor „Aţi minţit! Aţi minţit! Aţi minţit!” (https://ioncoja.ro/ati-mintit-a….
Pâmgărirea memoriei eroului Valeriu Carp se trage de la un articol de răspuns la un articol publicat în 2013 în România liberă (Dan Gheor­ghe, Cum a fost evitată ocuparea Mănăstirii Putna de către sovietici, din 14 ianuarie 2013). Mai întâi a reacţionat institutul vesel, pe urma institutul a publicat un articol in revista 22, autorii fiind:
Adriana Radu, consilier asistent în cadrul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), licenţiată în Administraţie Publică la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), studii masterale cu specializarea Guvernare Modernă şi Integrare Europeană la SNSPA.
şi
Adrian Cioflâncă, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” şi membru al Colegiului CNSAS. Membru în Comisia Wiesel şi expert în Comisia Tismăneanu, coautor al Rapoartelor Finale redactate de cele două comisii. Lector asociat la „Al. I. Cuza”, la masteratele de „Istoria comunismului” şi „Istoria evreilor”. Membru în delegaţia României la Holocaust Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research.
sau pe scurt Demolatorii „Aciofara” (http://www.art-emis.ro/editori… ). Articolul Eroi contrafăcuţi a fost preluat imediat şi de oficina infect ţionistă acum.tv unde putem citi următorul comentariu al domnului Munteanu Corneliu:
Să le luăm în ordine. Să precizăm că în ceea ce priveşte crimele de razboi presupuse să fi fost comise de către maiorul Valeriu Carp, autorii menţionează în primul rând Raportul Final, în care nu apare nimic menţionat în acest sens. Este totuşi menţionat (pag.66) un anume maior Vasile Carp, în legatură cu nişte execuţii ce ar fi avut loc în satul Ciudei. Vasile în raport, şi nu Valeriu, dovadă a seriozităţii cu care comisia de istorici a abordat subiectul. NB. Pe banii contribuabilului roman, să nu uităm. În continuare sunt citaţi dnii Jean Ancel şi Radu Ioanid, care în legătură cu acest subiect îl citează pe dl. Matatias Carp (Cartea Neagră, vol.3, 1947, pag.26, 27, 29), şi Marius Mircu, Pogromurile din Bucovina şi Dorohoi, 1945, pag.23, 24. Deci, sursele pentru faptele menţionate sunt aceste două cărti, între relatările cu privire la presupusele fapte ale maiorului Carp existând contradicţii flagrante. Să menţionăm că la data la care aceste presupuse atrocităţi au avut loc, dnii Marius Mircu şi Matatias Carp se găseau în Bucureşti. De asemenea, să observăm că toate anchetele privind atrocităţile petrecute atunci s-au derulat după apariţia cărtii dlui Mircu.
Ceea ce este mai important însă, este că maiorul Valeriu Carp nu a fost condamnat niciodată de vreo instanţă judecatorească pentru aceste presupuse atrocităţi. Ca atare, protestul INSHR este ne-fondat, cu atât mai mult cu cât se bazeazâ pe cele scrise în cele două cărţi. De altfel, nu cred că autorii articolului au citit din scoarţă în scoarţă vreuna din cele trei cărţi ale dlui Marius Mircu, ca şi cele trei volume ale Cărţii Negre, scrisă de către Matatias Carp, cărţi ce evocă acele evenimente, pentru că nici un istoric serios nu poate cita aşa ceva fără a se descalifica în mod iremediabil. Citez şi eu ca exemplu în completarea celor din articol, la pag.74, în Pogromurile din Basarabia : s-au găsit note şi socoteli stabilind valoarea în monedă germană a fiecărui cadavru. Cadavru, adică materialele diferite cuprinse într-un corp, din care savanţii germani scoteau 900 de creioane, 2000 de chibrituri, un cui de fier, var pentru spoit un coteţ, etc… Edificator, nu ?
În ceea ce priveste ultimul caz, Valeriu Gafencu, nu voi insista prea mult, pentru ca faptele sunt extrem de cunoscute şi mediatizate. De acord cu autorii că se incearca a se confisca figura acestuia pentru a fi folosită în scopuri propagandistice de către diverse organizaţii, dar reacţia disproportionată la aceste fapte riscă să împingă totul în cealaltă extremă. Atâta vreme cât Valeriu Gafencu nu a fost condamnat nici prima, nici a doua oară pentru faptele menţionate în lege, iar viaţa şi personalitatea sa nu pot fi în niciun caz asimilate unui simbol fascist, nici acest protest nu are baza legală.
Exact ce spuneam la început, totul a eşuat în momentul în care enumerarea unor fapte a devenit rechizitoriu, iar analiza lor, proces de intenţie tipic stalinist. Nu există vină colectivă de aderare la o formaţiune politică, mişcarea legionară în cazul de faţă, ci doar vina individuală pentru fapte concrete condamnate de codul penal. Iar Valeriu Gafencu nu a fost niciodată condamnat pentru fapte sub incidenţa OU31(L107/2006). De altfel, dânşii aveau la îndemână legea, aşa că puteau atăca în instanţă decizia primăriei oraşului Tg. Ocna. Este singura soluţie democratică care poate lămuri definitiv aceste aspecte, şi nu pe cale abuzivă prin reclamaţii, scandaluri şi alte asemenea.
Problema e că pentru un proces serios trebuie probe. Dar nu citate din dl. Marius Mircu sau Matatias Carp, ci acte oficiale, decizii judecătoresti, etc… Personal, nu cred că ar risca dânsii să se aventureze într-un proces. Pentru că s-ar putea ca rezultatul scontat să fie tocmai invers. Sunt tare curios ce-ar hotari instanţa în cazul celor cinci eleve de la Lic. Iulia Hasdeu, condamnate in 1942 de către Curtea Marţială la pedepse între 10 şi 25 de ani de muncă silnică, deşi erau minore, pe motiv că strânseseră ajutoare pentru legionarii întemniţaţi (DANIC, Fond DGP, dosar nr.199/1942,f.87) Sau cum a fost cazul Mariannei Kardos din Cluj, doctoriţa evreică deportată la Auschwitz, care a salvat sute de femei de la moarte cu riscul propriei vieţi, condamnată la ani grei de ocnă in 1950, pentru crime contra umanităţii, mai mult ca sigur victima unor rafuieli personale, sentinţă pentru care recursul în anulare a fost pronunţat abia în 1997, după aproape 50 de ani.
În fine, părerea mea este că toate aceste scandaluri şi proteste nu fac decât să sporească numărul de antisemiţi într-o ţară aproape fără evrei.

În concluzie maiorul Valeriu Carp este un erou,fie veşnica lui pomenire indiferent cât ar urla haita. Şi fiindcă a fost vorba de Putna nu întâmplător un moldovean s-a găsit să o salveze. Prima oară , căci lucrurile nu s-au terminat aici, mai avem un erou salvator, eliberatorul Ioan Tobă Hatmanul, iar pentru dânsul chiar avem fotografia! Dar iară o să sară veselul în sus că de, Armata Naţională, Waffen s s..
http://povestidangheorghe.blog…

less