Citat din Povestea fluorizarii apei, de Kevin Mugur Dananae
„Un alt exemplu graitor despre ceea ce se intampla cu rata nasterilor si a fertilitatii intr-o tara care nu urmareste indeaproape politica de fluorizare este Romania. In 1960 sau cativa ani mai devreme, Romania a inceput sa fluorizeze apa si, la fel ca toate celelalte state comuniste, nici nu i-a informat pe cetateni, nici nu le-a cerut permisiunea pentru aceasta. Ca rezultat, indicele TFR (Total Fertility Rate – rata fertilitatii totale in engleza) a scazut de la 3 copii pe femeie, la 2,04, adica la nivelul de reproducere din 1965.
Dictatorul Nicolae Ceausescu a schimbat lucrurile si a oprit fluorizarea apei fie din motive patriotice, fie mai degraba pentru a folosi demografia in vederea obtinerii de avantaje, imprumuturi si conditii comerciale favorabile din Vest, si mai ales din Statele Unite. E foarte posibil ca el sa fi folosit amenintarea cu depopularea globala ca un fel de parghie. In 1966, el a stopat fluorizarea si a introdus o serie de masuri pro-nataliste, cum ar fi ingreunarea divorturilor si atribuirea de avantaje materiale cuplurilor care aveau trei sau mai multi copii. In cinci ani de stopare a fluorizarii apei si de incurajare a nasterilor, indicele TFR pentru Romania a ajuns din nou la 3 copii per femeie si a ramas la fel in ultima parte a anilor ’70 si in prima parte a anilor ’80. Efectul a fost atat de rapid si important incat numarul nasterilor a crescut de la 273.687 in 1966 la 524.764 in 1967, o crestere de 92,8%.
In anii ’80 tara a fost in recesiune economica puternica si mancarea nu ajungea, fiindca Romania se gasea in plin efort de a-si plati imprumuturile catre Vest. TFR a avut de suferit si a scazut in mod natural la 2,6 spre sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90. Regimul a cazut in 1989, Ceausescu a fost executat si fluorizarea apei a fost reintrodusa, probabil in decursul unui an sau doi (si, din nou, fara consultarea populatiei), ca parte a armonizarii Romaniei cu Vestul si fara indoiala ca preconditie la acceptarea in Uniunea Europeana. Ca o consecinta, indicele TFR din Romania a scazut de la 2,6 la 1,5 in 1995 si a atins pragul celei mai scazute fertilitati in 2005, cu valoarea de 1,28.
Nici o alta tara europeana nu mai are un astfel de indice, din cauza ca Romania a fost singura tara care a deviat de la agenda internationala a depopularii prin abandonarea iar apoi prin reintroducerea fluorizarii apei.
Este evident ca a creste in Romania condusa de cel mai temut dictator, asa cum am crescut eu, era un dar in termeni de sanatate intelectuala si reproductiva. Romanii, banuiesc, vor reevalua mostenirea lui Ceausescu si-i vor multumi pentru salvarea copiilor lor de la sterilizarea de masa prin intermediul fluorului, care are si alte efecte negative, din respect pentru inteligenta, integritatea ADN-ului si sanatate in general.
Tocmai pentru ca Romania a fost ferita de fluorizare, rata sa de crestere naturala de 6 la mie a fost considerabil mai mare decat ceea ce era in Republica Democrata Germana (Germania de Est), de 3 la mie, sau in Ungaria, de 2,4 la mie. In 1984, cu toate ca tara era infometata, Romania avea, comparativ, chiar o rata naturala de crestere mai mare, de 3,9 la mie, fata de 0,4 in Germania de Est sau 2 la mie in Ungaria. Populatia est-germana a fost controlata fara probleme cu ajutorul fluorizarii apei de catre Uniunea Sovietica si elita supusa a tarii, iar populatia Ungariei a suferit rusinea de a fi controlata cu ajutorul sarii fluorizate de catre Elvetia in anii ’60 si ’70, motiv pentru care indicele TFR al sau a cazut sub nivelul de reproducere in 1965, cel mai devreme dintre toate tarile europene, cam in acelasi timp cu Japonia, care, bineinteles, a fost fortata de SUA sa-si fluorizeze apa imediat ce al doilea razboi mondial s-a terminat.”
*
*
Nota redacției: Cifrele statistice sunt exacte, și asta contează. Legătura cu fluorizarea apei de băut nu ne pricepem s-o judecăm, ce efecte are. Un lucru e cert: mulți români s-au născut după 1965 fără voia părinților, dar cu voia lui… Să nu-i fim recunoscători pentru asta? Măcar acum!…