ILIE IOSUB – in memoriam

 

Întristată adunare, întristată familie, prea cucernici părinți preoți, țin să depun mărturie în fața dumneavoastră despre omul de omenie și de mare caracter care a fost domnul Iosub sau nenea Iosub, cum îi mai ziceau unii colegi din Vatra Românească!… Acolo ne-am cunoscut, imediat după decembrie 1989, când s-a înființat și la București Vatra Românească… Un om discret a fost nenea Iosub, dar când deschidea gura rostea numai cuvinte cu miez, cu adâncă înțelepciune sau cu mult haz! Îi plăcea să glumească și eu mai întâi așa l-am prețuit, pentru umorul său mucalit…

Apoi mi-a povestit lucruri de dînsul trăite la Iași sau știute din sursă directă! A fost un atent observator a ceea ce se întâmpla în jurul său, și punea un diagnostic atent și exact asupra evenimentelor și mai ales asupra oamenilor!…

Mie personal mi-a fost de mare folos oridecâte ori am stat de vorbă împreună, deseori îndelung, căci avea multe de povestit.

În viața sa a existat un moment în care neica Iosub, Ilie Iosub, s-a ridicat la înălțimea eroului național! Eu așa consider, faptă de erou național tot ce a făcut ILIE IOSUB și familia sa pentru românul Gavrilă Cofariu, cel care a căzut victimă barbariei lașe și iresponsabile.

Nu s-au grăbit prea mulți să-l ajute pe Cofariu să se ridice pe picioarele lui!… Nici autoritățile nu s-au ostenit din cale afară! Iar doctorii au făcut și ei ce le îngăduia rutina meseriei! Insuficient pentru recuperarea și salvarea „marelui mutilat de război”, cum ar suna cea mai corectă încadrare a românului din Ibănești: mutilat de război!… Într-un război în care Ilie Iosub s-a simțit întotdeauna angajat: războiul de apărare a ființei noastre naționale românești!

Dacă Cofariu Gavrilă mai este în viață, dacă s-a salvat din moarte și din neputință într-o proporție de nimeni sperată, asta i se datorează lui nenea Ilie Iosub și familiei sale. Știu cât de mult s-a dăruit Ilie Iosub ca să-l ajute pe bietul Cofariu! Am avut sentimentul că prin sacrificiul său – căci sacrificu a fost, Ilie Iosub spală obrazul Neamului! Plătește din buzunarul său datoria de recunoștință pe care mai nimeni nu se grăbea s-o asume față de Cofariu!… Neica Iosub ne-a salvat onoarea!

Acum, l-a despărțirea de Ilie Iosub, constat că n-am știut niciodată ce meseria, ce profesie a avut nenea Iosub!… Dar dacă iau aminte la ce cunosc eu despre răposatul Ilie Iosub, pot spune că nenea Iosub  a fost de meserie român!… Iar mai presus de toate pot zice că a fost un om pâinea lui Dumnezeu!

Dumnezeu să-l odihnească, iar pe ai săi, familie și prieteni, să ne ajute să înțelegem că am avut un mare noroc: norocul că l-am cunoscut și iubit pe robul Neamului nostru Românesc, ILIE IOSUB!

Să-i fie țărâna ușoară!

 

 

Ion Coja, 3 mai 2014