IN MEMORIAM – GHEORGHE BUZATU…

Peste câteva zile vom comemora doi ani de la imensa, irecuperabila pierdere pentru România şi pentru respectarea adevărului istoric, doi ani de când Omul, Profesorul şi Marele Istoric Gheorghe Buzatu „a căzut la datorie”, nefiind exclusă nici ipoteza reducerii la tăcere, pentru convingerile sale exprimate în mod public, în lucrările sale ştiinţifice, care au deranjat cercuri de interese de la cel mai înalt nivel. Astăzi, vă prezentăm impresiile unuia dintre cei pe care Profesorul i-a îndrumat şi care ştiu să-i aprecieze meritele, istoricul român din stânga Prutului Alexandru Valeriu Moraru. Rândurile sale şi ale doamnei Maria Botnaru (din care vă prezentăm câteva fragmente), scrise şi publicate în urmă cu doi ani pe blogul „Secretele istoriei cu Alexandru Moraru”

Printre oamenii cei mai importanţi din viaţa mea, regretatul profesor, Marele istoric, mentorul şi prietenul meu Gheorghe Buzatu a ocupat un loc de frunte. Despre istoricul Buzatu auzisem, apoi citisem destul de multe pentru acea vremea, am în vedere mijlocul anilor 80. Metoda Domniei sale de cercetare aprofundată, felul de a ajunge la concluzii întemeiate pe documente istorice de arhivă, lupta pentru triumful adevărului m-a făcut să înţeleg, că pentru a deveni un bun profesionist în cercetarea istoriei, mai bun model decat distinsul savant nici că se poate. Pentru a realiza acest lucru am inceput a aduna materiale, cărţi, articole publicate de doctorul în ştiinţe istorice, domnul Gheorghe Buzatu şi despre distinsul cărturar. Încetul cu încetul am început să înţeleg, că în istorie trebuie să fii sincer şi să nu te laşi dus de mrejele politicului, deoarece adevărul istoric, trecut prin filtrul politicului nu mai poate fi adevăr. Vestitul istoric şi patriot Gheorghe Buzatu a făcut cercetări ample în multe arhive ale lumii şi a publicat o sumedenie de monografii, culegeri de documente, enciclopedii, cercetări şi studii aproape la toate categoriile ştiinţei istorice. Lucrările Domniei sale au fost traduse în multe limbi ale lumii, fiind considerate pe bună dreptate lucrări de referinţă. Cărţile Domnului Buzatu au fost şi sunt studiate cu atenţie, deoarece sunt scrise într-o limbă accesibilă, ce oferă posibilitatea de a fi înţelese şi de publicul larg, nu numai de cel academic.

A fost un Om Deosebit, o Mare Enciclopedie a istoriei României (şi nu numai), o personalitate de calibru european şi mondial, un savant de o rară modestie şi cu un spirit al umorului bine conturat, care devenise pentru mulţi istorici, cercetători un model al profesionalismului, un model al Omului de ştiinţă contemporan, un Om interesant şi atat de harnic, că dacă numai vom cita lista cărţilor scrise de dumnealui, involuntar ne vom întreba, cât a dormit acest savant în viaţa sa? Prin intermediul domnului Anatol Petrencu, unul din cei mai importanţi istorici din Republica Moldova, la finele anului 2007 am avut fericirea sa-l cunosc personal pe Marele istoric Gheorghe Buzatu. Aveam emoţii mari, nu-mi venea a crede că am făcut cunoştinţă cu cel care devenise model pentru mine de ani de zile. Mi s-a părut atât de simplu şi prietenos, fără aere de mare academician, cum au oamenii de la noi, chiar dacă „opera” lor este mai subţire decât un caiet de elev. După o perioadă de cercetări îndelungate, adunasem un număr impunător de documente de arhivă inedite despre activitatea Mareşalului Ion Antonescu în Basarabia în perioada Războiului sfânt de eliberare naţională de sub jugul bolşevic 1941-1944 şi folosindu-mă de ocazie, i-am arătat distinsului specialist copiile xerox ale documentelor depistate de mine în arhivele de la Chişinău, solicitându-i susţinerea pentru a fi publicate. După ce a răsfoit materialele prezentate, mi-a spus că copiile documentelor de arhivă sunt excepţionale şi se va strădui să mă ajute. Mi-a dat cartea sa de vizită pentru a stabili un contact durabil. M-a sfătuit să alcătuiesc rezumatul fiecărui document şi să le aranjez în ordinea cronologică. După prima noastră întâlnire am urmat sfatul profesorului Buzatu şi în câteva săptămâni totul era gata. Titlul proiectului l-am ales următorul: „Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia. Documente şi materiale 1941-1944″. Trebuie să recunosc, că această muncă s-a dovedit a fi dificilă, la fel ca şi depistarea documentelor din dosarele Arhivei Naţionale a Republicii Moldova la tema propusă. În prima decadă a lunii ianuarie 2008 am finisat proiectul lucrării şi am comunicat acest fapt distinsului istoric. […] Toate vizitele mele la Consulatul României la Chişinău, comunicarea cu funcţionarii de la respectiva instituţie şi încercarea de a primi viză, pentru a merge la Iaşi la lansarea cărţii mele m-a convins că majoritatea acestora sunt duşmănos orientaţi faţă de basarabeni. Gurile rele spuneau, că funcţionarii de la Consulul român la Chişinău ar fi de origine maghiară şi, fiind autorul unei culegeri de documente de arhivă despre Mareşalul şi Marele Român Ion Antonescu am înţeles că şansele mele de a obţine o viză sunt minore. Sub diferite motive nu am mai primit viza. Lansarea cărţii mele s-a petrecut fără mine şi Anatol Petrencu. Mentorul meu, autorul prefaţei cărţii, a prezentat cartea în cadrul Târgului Naţional de Carte ediţia a XVI-a „Librex 2008″. În seara zilei de 23 februarie profesorul Gheorghe Buzatu a prezentat şi cartea domniei sale „Război şi pace 1940- 1944. Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu”, vol. I apărut tot la Editura Demiurg […].

Cunoaşterea acestui Om excepţional, schimbul permanent de mesaje, discuţiile telefonice, întâlnirile rare, dar cu o încărcătură informaţională şi profesională, au făcut să mă conving, că am alături o celebritate. De la dl. profesor Gheorghe Buzatu am învăţat mai multe decât în toţi anii de studenţie. În afară de mijloacele de informare devenisem ochii şi urechile savantului în problemele ce ţin de Republica Moldova. Îi desconsidera total, ca specialişti, pe istoricii de teapa lui Serghei Nazaria, Igor Caşu, Vasile Stati, Piotr Şornicov şi alţii. Savantul Gheorghe Buzatu purta un respect deosebit faţă de istoricii profesionişti cum sunt: Ion Ţurcanu, Ion Şişcanu, Anatol Petrencu, Gheorghe Cojocaru, Gheorghe Negru, publiciştii: Vlad Pohilă, Vasile Şoimaru, ş.a. Prin intermetului internetului, mentorul meu îmi trimitea tot felul de documente şi materiale inedite, pentru uz personal, cărţi electronice şi alte lucrări interesante pentru un specialist. Datorită acestui Mare Istoric am aflat şi cunoscut pe minunaţii: Alexandrina Ioniţă, Ioan Scurtu, Ion Măldărescu, Corneliu Ciucanu, Victor Roncea, Mihai Retegan şi alţii. […] Pentru volumul „ Basarabia Antisovietică” dedicat Domniei Sale, profesorul Gheorghe Buzatu a scris „Studiu întroductiv despre individ în faţa răului absolut, Gulag şi Holocaust”, în care a menţionat: „Profesorul Alexandru Moraru, specialist recunoscut şi apreciat în problemele de istorie contemporană şi arhivistică, harnic editor al surselor trecutului, s-a impus mai cu seamă în ultima vreme, graţie studiilor şi volumelor tipărite la Chişinău ori în Ţară, mai precis la Iaşi şi Bucureşti. În această privinţă, avem în vedere în chip aparte studiul „Basarabia sub ocupaţia Kremlinului. Canibalismul provocat de sovietici (Documente şocante) şi volumul, în colaborare cu profesorul universitar dr. Anatol Petrencu „Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941-1944. Culegere de documente […] Fără pretenţii exagerate, volumul colegului Alexandru Moraru este remarcabil prin dezvăluirile referitoare la tragedia sub zodia Răului absolut, altfel spus în Imperiul Gulagului, pe care Alexandru Soljeniţin, într-o creaţie literară de geniu, a impus-o difinitiv şi în parametri naturali oprobriului Umanităţii. În sfârşit, felicitându-l pe colegul Alexandru Moraru pentru realizarea prezentului volum, trebuie să-i mulţumim pentru efortul şi izbânda sa ştiinţifică deosebită.
Iaşi, 19 august 2009, Gheorghe Buzatu”

[…] Îmi amintesc, eram la Iaşi şi stăteam de vorbă cu Profesorul Buzatu, căruia m-am adresat: „Toate documentele din volumul « Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941-1944 Culegere de documente » confirmă faptul, că în Basarabia şi Transnistria n-a existat nici un fel de holocaust împotriva evreilor, ci erau arestaţi şi băgaţi în lagăre de muncă aceştea care făceau propagandă comunistă sovietică, cominternistă împotriva propriului stat, organizau tot felul de diversiuni, provocaţii sau se eschivau de la muncile publice în folosul statului pe timp de război… Se pedepsea infractorul indiferent de naţionalitate fie el român, rus, ucrainean, evreu sau ţigan! În respectivele lagăre de muncă din Basarabia şi Transnistria erau duşi reprezentanţi de toate aceste naţionalităţi, ocupaţia dăunătoare fiind principiul de pedeapsă: spioni sovietici, speculanţi, borfaşi, duşmani deschişi sau depistaţi de organele de resort, cei care se eschivau de la muncile publice…înseamnă că aşa numitul holocaust este o mare minciună!” Distinsul savant a zâmbit şi a comentat: „O minciună spusă sau mediatizată de mai multe ori începe să fie credibilă, iar când pe mâna lor se află toate finanţele lumii, toate mijloacele de informare, toate studiourile cinematografice şi televizate, este uşor să « dovedeşti » orice! Vorba poporului: cine plăteşte, acela comandă muzica!” […] În anii 40-60 ai secolului trecut nu era încă inventat „holocaustul”- această fabrică sionistă de stors bani din celelalte popoare… au murit evrei, dar parcă numai evrei au murit? Milioane de ruşi, nemţi, români, polonezi, ucraineni, bieloruşi au murit. Pe vreme de război se moare…şi nimănui nu i-a trecut prin cap să ceară bani pentru… morţi. Atunci l-am mai intrebat pe marele cărturar:
– Cum credeţi, Mareşalul Antonescu ştia despre existenţa protocolului secret, anexă a Pactului Molotov- Ribbentrop, semnat la 23 august 1939?
– Mareşalul intuia acest lucru, deoarece relaţiile sovieto-germane în ultimii ani în ajun de război erau deosebite, chiar speciale, ambele aveau acelaşi interes de a reîmpărţi globul pământesc, – a menţionat interlocutorul meu. Profesorul prezenta un pericol serios pentru noii cominternişti, pentru guvernul mondial şi mafia sionistă. Acest pericol consta în faptul, că distinsul savant în operele sale, (care în majoritate au devenit de referinţă şi cu siguranţă că vor fi nemuritoare) prezenta argumente documentare de o credibilitate sută la sută. În faţa lui Gheorghe Buzatu şi ale scrierilor sale nu putea fi credibilă nici o replică de negaţie. Unica „soluţie” pentru aceşti duşmani ai ţării era exterminarea fizică a profesorului. Nu-i omul – nu-i problema! Vestea tristă mi-a comunicat-o Anatol Petrencu şi tot Domnia sa a organizat un transport pentru o delegaţie a istoricilor din Republica Moldova de a merge la Iaşi la înmormântarea savantului. În afară de mine şi A. Petrencu au mai mers domnii Ion Negrei, Gheorghe Negru, alţi câţiva colegi. […] şi Gheorghe Cojocaru, de asemenea, prieten al regretatului savant. A plecat dintre noi cel mai bun Om pe care l-am cunoscut, dar cărţile lui vor face mereu lumină în lumea noastră plină de minciună. Cu tristeţe şi deznădejde, Dumnezeu să se îngrijească de sufletul lui.

Mareşalului Adevărului istoric

„Acerbă moarte, dintr-un gol venită, ca o boare/ În amiezi, când ochiul ostenit visa răgaz de-un ceas,/ Când creierul dorea un pic de miere-ntru ajutorare,/ Iar mâna obosită cerșea o pauză de-o oră, ca popas.// Alături cărți prea scumpe, dragi prieteni și colegi,/ Ce au sărit, ca lupii, cu moartea-ntr-un duiel aprins,/ Dar soarta pregătită, ne înrobește-n crudele ei legi,/ Căci funia vieții tale, la par, fără cruțări, s-a-ntins.// Și a învis netrebnica, e unică, a ta victorie ratată,/ E bătălia ce nu a cerut nici cunoștințe, nici curaj,/ Nici simțul patriotic, ce-a fost drapel în bună faptă,/ Nici zâmbet, nici speranță nu a primit, șireata, nici un gaj.// Ca Mareșalul Țării ai fost prezent la datorie,/ Și ploi torențiale, și fulgerele nopții te-au bătut,/ Dușmanii, iritați de a sufletului tău superbă bogăție,/ Săpau intrigi, în groapa cărora tot ei au și căzut.// Ce Om distins, cu o voință oțelită și mintea luminată,/ Cu argumentele feroce prin încercări bizare ai trecut,/ Îstoria a hărăzit, să o alegi ca pe-o iubire unică și blestemată,/ Și te-ai supus: din adevărul pur tocmit-ai trainicul ei scut.// În tomuri aranjate, cu șiruri de sudori scăldate,/ Zac cărțile, ce-au adunat a minții tale chin durut,/ Și-n seri târzii, tăcute, de podul palmei tale însetate,/ Deschid o filă cu Zelea Codreanu, martirul neamului răpus/ Și glasul tău, ca un tandem, din depărtări răsună în cadență:/ E datorie, tot firul de-adevăr, din neguri de trecut, să fie smuls/ Și în cenușa timpului să scotocim a lui incontestabilă esență…// Acolo sus, cu Mareșalul Țării, cu patrioții, care te-au crescut,/ Știu că visați a Patriei istorie să nu adoarmă-n praful din trecut/ Și nu aveți odihna meritată, căt Țara ferecată-n lanțuri e la Prut,/ Cât mafia masonică, cu dinți de mondială haită, ne-nghite în tumult. […]” (Maria Botnaru, 19 septembrie 2013 )