Surena

În răspuns la Ion Coja.

Nu e vorba de înjurat statul, e vorba de stabilit clar rolul statului și de importanța pe care fiecare funcționar, fiecare rotita, o are în mecanismul care formează statul.
În facultate am intrat într-o controversă cu privire la clișeul:
„statul cel mai slab administrator”.
Atunci, ca și azi, spun că statul este cel mai bun administrator dacă este bine guvernat. Nicio companie privată, oricât de bine ar fi condusă de un individ ori un C. A, nu poate să fie mai bună în administrare decât un stat cu funcționari onesti, cu legi clare și drepte. Când făceam această afirmație le dădeam profesorilor sceptici și câteva exemple: în timpul celui de-al Doilea razboi punic, Hannibal finanțat de Cartagina a ridicat o armată majoritar privată, cu soldații de elită devotați generalului până la moarte. Responsabil față de Cartargina era Hannibal și ofițerii cartaginezi. Cu această armată Hannibal a devastat Italia și totuși au fost decisiv învinși la Zama de Scipio și romani. Armata romana de la ofițeri la soldați erau responsabili față de Senat, adică de stat. În Bătălia de la Zama o armată a statului a învins cea mai bună armată privată. Pot să mai aduc argumente din Confucius și Lao Zi, dar vă pot da exemple de la noi: în 1983, nu sunt sigur, în București a fost mutat un bloc cu tot cu locatari în el, aceștia nu au fost debranșați de la utilități, una dintre cele mai profitabile și bine administrate companii este Antibiotice Iași, Oltchim în insolvență a avut anul trecut, lucrând la mai puțin de 1/3 din capacitate un profit de 10 milioane E. În primul exemplu am putut observa că numai prin conlucrarea unui număr important de specialiști s-a reușit o operațiune unică la nivel mondial. În celelalte exemple putem vedea că dacă am încredințat administrarea unei companii unor oameni onești și ținem departe politicul aceștia pot administra la fel de bine, poate chiar mai bine decât privații. În SUA și Rusia și Japonia, excludem China, programul spațial se realizează prin intermediul unor agenții ale statului. De ce nu vedem privații? Pentru că activitatea de cercetare dacă nu aduce profit imediat nu este interesată pentru ei. Cei câțiva privați în domeniul spațial se bazează tot pe banii veniți de la stat. Inclusiv școala austriacă recunoaște că cheltuielile de interes general ale societății este atributul statului și numai statul le poate face pentru că un privat dacă nu are niciun câștig nu este interesat.
Aș vrea să vă închipuiți cum ar putea funcționa o palmă dacă fiecare deget ar face ce vrea, bineînțeles activitatea lor este coordonată de creier. Dacă în anumite perioade creierul statului se identifica cu cel al conducătorului, astăzi avem o rețea care trebuie să se coordoneze și să fie pe aceeași lungime de undă. Asta înseamnă un stat bine guvernat, după cum ne spune și prof. Coja. Ce facem când ne confruntăm, cu ce spunea și prof. Coja, cu corupți, cu politicieni slab pregătiți, ticăloși care afectează instituțiile care în ansamblu formează statul? De regulă statul a fost construit, de înaintașii noștri, pe principiul echilibrului, adică să existe un anumit control intre puterile statului: legislativă (Parlament), executivă (Președinte și guvern) și judecătorească și popor, căruia ar trebui să-i dea socoteala. Poporul poate interveni prin demonstrații, referendum și răscoală/revoluție dacă „puterea” devine străină de el și opresoare (J. J Rousseau).
În cazul nostru în momentul în care, anul trecut, toată lumea a aflat de blatul PSD cu UDMR a treia putere a statului trebuia să intervină din respect față de cetățeni și lege și să înceapă demersurile pentru scoaterea PSD și a UDMR în afara legii. Nu s-a făcut acest lucru, puteau să o facă chiar dacă PSD sub presiune a cedat la inițiativa sărbătoririi generalilor maghiari care au masacrat români în 1848-1849. Asta înseamnă că anumiți funcționari au uitat, le-a fost frică, de faptul că aveau această datorie. Un alt exemplu, Senatul face numeroase comisii de ancheta care nu sunt finalizate, nu se urmărește cum celelalte puteri ale statului își fac treaba. Acestea își pierd puterea și știrbește autoritatea instituției. Corpul de control al Guvernului constată nereguli la instituții, companii și regii autonome fin subordinea lui și nu se iau măsuri. Acest lucru erodează autoritatea Guvernului. CSM nu ia măsuri împotriva judecătorilor ale căror sentințe sunt evident luate cu nerespectarea probelor și a legii, ceea ce duce la lipsa încrederii în actul de justiție.
Una din primele lupte a fost cea intre legislativ și executiv, se știe că legislativul dă legi iar executivul administrează și guvernează. În momentul în care legislativul își stabilește propriul buget iar executivul poate interveni în legislativ cu OUG, adoptate pe bandă rulantă, cu girul legislativului nu mai vorbim de echilibru. La fel cu puterea judecătorească unde judecătorii Curții Constituționale în loc să fie aleși prin vot direct sunt numiți politic nu putem vorbi de echilibru.
Acum toată lumea vorbește că DNA este stat în stat, nimeni nu analizează cum s-au dezechilibrat puterile statului. Nimeni nu vede că instituțiile controlate de Parlament, respectiv serviciile sunt stat în stat, care încheie alianțe, poartă războaie. Acum să ne gândim cum ar fi ca și DNA să fie „ștearsă”? Este evident că constatându-se eșuarea statului cei care ne-au luat în sfera lor au încurajat ca DNA să facă și să dreagă tot ce crede de cuviință pentru a lupta împotriva corupției. Nu s-ar fi ajuns în această situație dacă funcționarii care au depus jurământul de investire și-ar fi făcut treaba. Dacă, după cum spunea Confucius, fiecare funcționar ajunge prin examene anuale nivel de țară (chinezii au inventat examenele pentru birocrați și functionari), este examinat periodic și își face treaba atunci statul va funcționa chiar dacă conducătorii aleși prin „loteria” votului
nu sunt cei mai merituoși.