« Mirela Roznoveanu– Unâ Epopeii a Vlahiloru: Thanas Medi. Apridutsearea tu limba armâneascâ di Nicu CaramihaleMirela Roznoveanu: O Epopee a Vlahilor »

O frauda diplomatica de 115 ani si Recomandarea 1333 din 1997 a Consiliului Europei in problema Aromână/Armână
December 15, 2020 by Mirela Roznoveanu

In ziua de 22 mai 1905 Sultanul Abdulhamid (Abdul Hamid) II a promulgat faimoasa IRADE/ Decret care acorda in Imperiul Otoman statutul de natiune Vlahilor – numiti in decret Ulahlar/ Ulah.

Cum nu am gasit pe nimeni care sa fi vazut sau citit originalul acestui Decret/Irade, am apelat la colegii de la o universitate din Istanbul, departamentul de istorie, in decembrie 2020. Ei mi-au trimis fotografia textului original semnat de Sultan, au transcris manuscrisul original, scris cu alfabetul turc arab, in cel cu litere latine si apoi tot ei l-au tradus in engleza. In plus, ei au adaugat corespondenta ministrului afacerilor externe al Imperiului Otoman cu ambasadorul Germaniei la Istanbul. Precizez aici că, daca turcii îi numesc in turcă Ulah, natiunile din sudul Dunării îi numesc pe Vlahi ca atare, în timp ce Vlahii se numesc între ei Armâni. Lingvisti și politicieni români i-au numit Aromâni.
Din documente reiese că, într-adevar, Regatul României i-a ajutat pe Vlahi sa obtina recunoasterea ca națiune in Imperiul Otoman. De subliniat că toate natiunile oprimate din Imperiul Otoman isi cautau atunci protectori. Vlahii i-au gasit pe români – regat independent de Imperiul Otoman .
Ambasada Germaniei la Istanbul – ca broker – a luat parte la negocierile care ar fi trebuit sa ii includa si pe Vlahi, dar nu au participat la negocieri decat Germania, Imperiul Otoman, România. Vezi corespondenta lui Tevfik Pasha cu ambasadorul Germaniei la acest link. Ambasadorul român care a participat la aceste tratative a fost Alexandru Em. Lahovary.
Am facut rost in cele din urma nu doar de documentul original al Irade, deasemenea transcris cu literele alfabetului latin si apoi tradus in engleza gratie colegilor de la departamentul de istorie al unei universitati din Istanbul, dar si de traducerea Irade/Decret făcută de diplomatii Ministerului Român de Externe in 1905 si publicata in documentele diplomatice ale timpului.
Toate se afla la sfarsitul acestui post: traducerea româneasca, textul original semnat de Sultan, si traducerea lui in engleza, etc. Nicaieri in decretul Sultanului nu se vorbeste de vreo recunoastere a românilor in imperiul turc! Nu există decât recunoasterea națiunii Ulah/Vlahe care se numeste pe sine Armână.
Irade/ Decret din 22 mai 1905 tradus de diplomatii români in româneste constituie o măsluire de proportii care se perpetueaza de 115 ani. Ei au tradus Ulah cu Valah, adica român. Ulah din turca inseamna Vlah. Asa i-au numit popoarele barbare care au sosit in Imperiul Bizantin dupa sec. 6 pe cei din teritoriul de la sud de Dunare—Vlahi. Oare Armenii sunt si ei Armâni pentru că cele două nume se aseamană? Sau sa fie celtii si ei români? Sa ne amintim ca Gaul si Gaulish vin din francezul Gaule/Gaulois, un imprumut din *Walholant, “pamânt roman” cu radacina proto-germanica *walha-, care insemna strain iar cuvantul din Welsh wælisċ < *walhiska-, in Germania de sud insemna welsch, adica “vorbitor de limba Celtica”. Germanii medievali obișnuiau să numească popoarele celtice vecine cu numele de Walha. Sa nu vina oare de la Walahia? Deci sa nu fie cumva toti acesti walha/valha celti valahi adica români? Nu cumva intra si teritoriile celtice din nordul Angliei, Spania, Italia sub egida românilor de pretutindeni? Nu vreau sa continui parodia extinsa tragic de diplomatia României in ultimii 120 de ani. Pentru a face diferența dintre tipul de populație din nordul și sudul Dunării, populatii care vorbeau pentru urechile barbare limbi asemanatoare cu latina, migratorii au folosit Wlach pentru cei din sud și Wallach pentru cei din nord. În timp, Wallah / Wlach a luat diferite forme precum valah, vlach, vlahos, vlas, voloh, wloh, olah, valacchi, velaci, valaques, valacos, ualahar. Cu toate acestea, populația originară din nordul Dunării s-a numit pe sine Daci, atestat pana tarziu in evul mediu, în timp ce cea din sudul Dunării s-a autointitulat în propria limbă Armâni, Rumëri, Rumâri, derivat din Rōmaíōn / Romaioi, care însemna în greacă „cetățeni ai imperiului roman de rasarit.” Greaca, inlocuind latina, a devenit limba oficiala a Imperiului Roman de Rasarit. In ce priveste limbile, îi invit pe colegii români să citească această traducere a unui text al meu în Armână și să îmi spuna ce cred — https://vetiver2.wordpress.com/2020/12/13/thanas-medi-zborlu-dit-soni-alu-socrat-buba-apridutsearea-tu-limba-armaneasca-di-nicu-caramihale/ Ati inteles ceva? Este acesta un dialect al limbii române sau o limba romanica de sine statatoare? O națiune, un popor, este un pământ condus de un guvern unic. Acea națiune sau popor face parte din o aceeași formă statală, are o istorie comună, un limbaj comun, tradiții comune. Sudul Dunării și nordul Dunării nu au avut niciodata o istorie comună, nu au constituit niciodată un stat cu o istorie comuna, și nu au avut o limbă comună sau tradiții identice. Acrobațiile lingviștilor și istoricilor români din ultima sută de ani care vor să dovedească contrariul, sunt practic contrazise de arheologia și lingvistica secolului 21. Ulahlar Rum din decretul imperial in turceste inseamna Vlahii din Rumelia. Dar diplomatii români l-au tradus prin Valahi si atat. Rumelia, ca eyalet sau provincie imperiala nici nu exista in traducere. Cuvintele Roman/Rumen/ Romanyalı însemnând cetățeni ai țării România în limba turcă otomană diplomatică a timpului nu apar în textul Decretului/Irade. Traducerea diplomatilor români constituie o dezinformare pe care sper ca Ministerul Afacerilor Externe al României de azi o va corecta, republicând in Monitorul Oficial traducerea corecta a Irade din 22 mai 1905. Cu alte cuvinte, Decretul Sultanului Abdulhamid al II-lea recunoaște Vlahii ca națiune separată în Imperiul Otoman la 22 mai 1905. Decretul (Irade) a declarat că „Ullah millet” (națiunea Vlahă) poate avea biserici și școli în limba proprie. Recunoașterea oficială a vlahilor ca națiune distinctă (Ullah millet/Vlach nation) în Imperiul Otoman a fost primită cu antipatie și resentiment. Grecii, bulgarii, sârbii au considerat-o un complot orchestrat de Regatul României (care a sprijinit acest decret împreună cu Germania; de precizat că fiecare etnie din Macedonia otomană avea o țară care o sponsora în relațiile cu administrația imperială) pentru a prelua Macedonia. Oficialii români nu au vrut de fapt să accepte (chiar și astăzi!) că Irade i-a recunoscut pe vlahi/armâni ca națiune de sine stătătoare și nu pe vlahi/armâni drept români. Cum spuneam mai sus, cuvintele Roman/Rumen/ Romanyalı însemnând cetățeni ai țării România în limba turcă otomană diplomatică a timpului nu apar în textul Decretului/Irade. Sultanul Abdulhamid al II-lea s-a adresat supușilor săi vlahi (ullah millet /națiunea vlahă), cărora le-a acordat drepturi culturale și politice. Dar aceste drepturi s-au pierdut în curând. La sfârșitul războaielor balcanice, are loc dezmembrarea Macedoniei prin Pacea de la București din 10 august 1913. Atunci au fost împărțite pământurile Macedoniei și populația ei în patru state vecine: Grecia, Muntenegru, Serbia și Bulgaria. De la această dată, vlahii /armânii – neinvitați la masa tratativelor – au intrat într-un proces inexorabil de deznaționalizare și asimilare de către populațiile în mijlocul cărora au ajuns să trăiască. Iata Tratatul de Pace de la București din 1913 in limba română la paginile 260-269 ale pdf-ului, cu toate Protocoalele adiacente https://vetiver2.files.wordpress.com/2020/12/cartea_verde_tratatpacebucuresti1913.pdf și in limba engleza https://vetiver2.files.wordpress.com/2020/12/treaty_bucharest1913ajiljanuary-1914-pp.-13-27.pdf Nicaieri in acest tratat nu se vorbeste de Vlahi, Aromâni/ Armâni etc, ei sunt inexistenți. Mă întreb si azi de ce. Din datele independente, otomane si britanice reiese ca Vlahii erau in jur de 100.000, a patra populatie ca numar in Macedonia la timpul impartirii din 1913. La Pacea de la Bucuresti, Romania i-a folosit pe Vlahi ca pe o forma de santaj politic fata de celelalte puteri: luam Cadrilaterul drept compensatie a pamanturilor locuite de Vlahi in Macedonia. De aceea Vlahii nu au avut parte de o bucata de pamant si tara. Aceasta minciună diplomatica, falsificarea in traducerea in romaneste a Irade/Decret i-a convins pe români ca Vlahii din Macedonia Imperiului Otoman sunt români si, si mai rau, pe unii Vlahi/Armâni si descendentii lor din fostele provincii imperiale otomane, ca sunt români. Bunicul meu a cazut si el in aceasta capcana tragica sub propaganda românească din Grecia anilor 1920 de dupa impartirea Macedoniei in urma razboaielor balcanice. Imigratia in Cadrilaterul românesc a insemnat distrugerea familiei. Negustorii si pastorii deveniti agricultori, iar apoi transmutati in Dobrogea unde au fost deposedati de tot ce aveau de ocupantii sovietici si colaboratorii lor români comunisti a dus la decimarea Armânilor. Precizez ca singurul care nu foloseste termenul de ‘valah’ ci pe cel de Aromân – care reflecta cel mai bine termenul de Ulah – in toate comentariile diplomatice la Irade in limba româna este ambasadorul Alexandru Em. Lahovary (Alexandru Em. Lahovary, Memorialistica diplomatica. Vol I Amintiri diplomatice: Constantinopol (1902-1906), Viena (1906-1908). 2009, Institutul Diplomatic Român. Pe firul acestei recunoasteri, vine Recomandarea 1333 din 1997 a Consiliului Europei care a recunoscut o dată în plus, a reîntărit cu alte cuvinte faptul că Vlahii/Aromâni/Armâni sunt o națiune dispersată in țările din Sudul Dunarii. Această recomandare a fost emisa pentru că Vlahii/ Armâni din tările din Sudul Dunării, ca și cei din România au dorit această recunoastere legitimă: http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-XML2HTML-en.asp?fileid=15367 Deoarece România a continuat politica de ‘românizare’ fortata a Armânilor/Aromânilor/Vlahilor in special in România (este vorba de imigrantii Armâni/Vlahi care au ajuns in Cadrilater in 1925) prin Legea 299 din 2007 care ii consideră abuziv pe Aromâni/ Armâni drept Români, limba străveche Aromână/Armână e pe cale de disparitie (vezi UNESCO). IN LOC DE CONCLUZIE: Istoria se alcatuieste pe baza documentelor care atestă forme statale, corpusuri administrative, legi, cazuri in litigiu etc. Până în prezent nu s-a descoperit – cu alte cuvinte NU EXISTA atestat in ultimii 2000 de ani absolut nici un document istoric, statal sau de natura administrativa care sa confere sudului si nordului Dunarii statutul de formatiune statal-administrativa cu un singur popor, limbă și legi comune. Toate teoriile lingvistice si istorice, tot ceea ce s-a construit pana in prezent vizavi de vlahii din sud ca români – s-a bazat pe interpretarile unor istorici si lingvisti care au luat drept litera de lege impresiile unor carturari greci care nu auziseră in viata lor cum suna italiana sau spaniola sau portugheza. Wallachia/Dacia fiind aproape, auzind limba Dacă vorbită probabil de călugării de la Athos, grecii care scriau o istorie dupa ureche au apropiat Vlaha/Armâna de limba Dacilor, alta comparatie la indemna nu aveau. Mai mult, in Patrologiae greacae, grecescul Vlahos tradus in latina apare transcris drept Blachia. De ce nu îi numim Blachi deci? Romanii i-au numit pe cei din nordul Dunarii Daci. Administratia romană nu i-a numit niciodata Daci pe cei ce traiau in sudul Dunarii. Dupa cum stim, Dacia Traiana, or Dacia Felix a fost o provincie a Imperiului Roman de la nord de Dunare din 106 pana la 271-275 AD.