Scrisoare adresată Dlui Profesor Alexandru Florian, 11.08.2020

Citesc cu interes cite-ul ambasadei Române în Israel, deoarece după o absență de 3 ani și 4 luni a unui ambasador român în Israel, numirea unuia ale cărui cărți istorice le-am apreciat era plin de speranțe. Eram convins că interviul va da un raport al Institutului Wiesel despre deciziile curții de justiție legate de Ordonanța 31/2002, dar m-am aflat în fața unui studiu statistic neefectuat, despre minimalizări și maximalizări ale holocaustului de către președinții de Academii din Europa. Continuând să-l citesc am realizat că președintele Academiei a fost ales pentru un atac la persoană. Am avut multe ocazii, de-a lungul a 18 ani să-l întâlnesc, și în special să discut în plen academic în aula academiei și în biroul său, în întâlniri pe sălile academiei sau la universitatea din Cluj, cu profesorul Ion Aurel Pop, care nu mi-a minimalizat niciodată tragedia holocaustului din România. Este deseori etichetat ca naționalist român, așa cum eu sunt naționalist israelian sau mai precis sionist în Israel. Academicianul Alexandru Zub a plătit cu 6 ani de închisoare în regimul de tristă amintire, naționalismul său, iar eu cu 12 ani de refuz de a-mi vedea părinții care erau în Israel.

Nu cu expresii vulgare de genul ”nu înseamnă că dacă ești coordonator strângi cu fărașul orice și nu ești responsabil”, vei sluji problema desființării antisemitismului. Dle Profesor Alexandru Florian este nevoie să întreprinzi acțiuni pozitive, ca cel de a purta un dialog la o masă rotundă cu Academia Română în frunte cu Președintele ei, cu cei 5 profesori israelieni membrii de onoare ai Academiei Române: Joshua Jortner, Aharon Oren, Izu Weisman, Michael Sela și eu. Decernându-i un premiu Dlui ambasador Mihnea Constantinescu pentru reușita de a convinge peste 30 de țări să preia definiția de lucru a antisemitismului vei avea de zece ori mai mult succes decât atacând un neantisemit de antisemitism.

Scrisoarea dintre Institutul Wiesel și rectoratul Universității Babeș Bolyai, în care au fost semnalate erori istorice grave într-un volum de istorie, este o acțiune perfect justificată. Profesorul Alexandru Florian a primit răspunsul la care nu a reacționat. La apariția unei a doua ediții, în locul continuării dialogului stabilit de critică/răspuns, s-a procedat în mod greșit la atac public. Dle Alexandru Florian pentru scandaluri este totdeauna timp, nu trebuia să te grăbești. Atacul la persoană a Președintelui Ion Aurel Pop este o greșeală.

Dvoastră spuneți răspicat că Academia este : a) un minister public care promovează o serie de politici culturale, oficiale; b) un medic care pune diagnostice ce devin contextualizări. Greșiți total și categoric! Academia Română este un for de intelectualitate care se luptă din răsputeri să îmbunătățească acțiunile întreprinse în patria ei, fără să reușească. Academia este forul pe care Dle Alexandru Florian dacă vrei să schimbi boala antisemită, te poate ajuta. Nu prin ambasada României la Tel-Aviv, atacându-l pe un neantisemit vei schimba antisemitismul în România, NU! Ci prin colaborare cu Academia Română. De multe ori aud oameni ca Râzvan Teodorescu, Andrei Marga, Monsegniorul Ion Robu și Wilhelm Dancă vorbind în Academie despre filosofi și savanți evrei, despre admirația lor sinceră. Nu scuipa Dle Alexandru Florian în ce ea ce este de stimat. Nu scuipa în casa care l-a găzduit cu respect pe ilustrul Solomon Marcus, pe Maya Simionescu și mulți alții. Nu pleca pe un drum greșit. Alătură-te eforturilor academiei de a îndrepta răul, nu-l amplifica, căci faci rău României nu lui Ion Aurel Pop. Antisemitismul nu se rezolvă numai cu bâta Ordonanței 32/2002, NU! Numai prin dialog, a spus-o Platon și de la el încă câteva mii de creiere luminate. Toți greșim, dar îndreptându-ne slujim adevărul, care rămâne totdeauna undeva unde nu-l putem atinge.

Jean Askenasy cetățean israelian din Herzlya Israel, Ben Yehuda 79.