Azi, cand internetul e „rege”, putini isi mai amintesc de rapoartele comisiilor parlamentare despre evenimentele tragice din 13-15 Iunie 1990. La fel de putini isi aduc aminte de amplele articole de presa care aratau fara chip de tagada cum, la vremea aceea, Traian Băsescu a fost implicat in aducerea minerilor la Bucureşti… Să ne readucem aminte evenimentele, prin prisma lui Miron Cozma:
Fostul lider al minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, crede că deplasarea ortacilor la Bucureşti în data de 14 iunie 1990 s-a făcut pentru ca această categorie socială să fie discreditată. El spune că acest lucru s-a făcut la ordinul lui Ion Iliescu. Mai mult, fostul lider al ortacilor din Vale declară că garniturile de tren au fost puse la dispoziţia minerilor din ordinul lui Traian Băsescu.

Se împlinesc 20 de ani de la evenimentele prin care forţele de ordine au intervenit, în 13 iunie, împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii din Bucureşti şi a populaţiei civile. A doua zi, în Capitală au sosit trei garnituri de tren cu mineri din Valea Jiului. Violenţa cu care s-au petrecut acele evenimente a făcut înconjurul lumii. O singură persoană a fost pedepsită pentru evenimentele din iunie 1990. Este vorba despre Denes Domokos, fost şef de schimb la Exploatarea Minieră Livezeni. Acesta a fost condamnat definitiv la zece ani de detenţie, pentru că a încercat să-i taie capul lui Marian Munteanu, fostul lider al studenţilor din Universitatea Bucureşti.

Minerii ajung în Capitală

Miron Cozma povesteşte că în data de 13 iunie, aşa-zisul „grup Aninoasa”, ce răspundea la comanda ministrul adjunct al Minelor, Cornel Burlec, şi format din Nicolae Cămărăşescu (fost inginer la EM Aninoasa, fost ofiţer de contrainformaţii în cadrul Direcţiei a 2-a şi apoi în SRI), Constantin Ilinescu (lider sindical), Ioan Danciu (lider sindical) şi Frederic Cârlig, a instigat lumea să plece la Bucureşti: „Ei erau nişte păduchi în calea elefanţilor Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu şi Traian Băsescu. Aceştia sunt, de fapt, marii vinovaţi de ceea ce s-a întâmplat în iunie 1990. Ei au pus totul la cale ca să îi discrediteze pe mineri. Ortacii nu au ajuns la Bucureşti ca să intervină în Piaţa Universităţii. Acest lucru se întâmplase deja în 13 iunie, când alţii au fost cei care au acţionat acolo. Împreună cu primarul de atunci, Wilhelm Kleibel am încercat să îi oprim pe oameni să meargă la Bucureşti. De altfel, dacă minerii ar fi dorit să plece ar fi decis imediat acest lucru. Gândiţi-vă că primul tren a ajuns în Capitală abia în jurul orei 5, în dimineaţa de 14 iunie, al doilea pe la 8 şi ceva, iar ultimul în jur de 19. Au fost în total 23 de vagoane, primul avea 11, al doilea 7, iar al treilea – 5. Nu cred că au fost mai mult de 2.000 de mineri. În Vale erau 45.000 de ortaci. Dacă aceştia ar fi plecat toţi la Buureşti, imaginaţi-vă ce ieşea! Mai mult, trenurile erau pregătite de la Simeria, din ordinul lui Traian Băsescu, încă din ziua de 13 iunie şi au ajuns pe la prânz la Petroşani. De ce nu spune nici azi Traian Băsescu cum l-a concediat pe inginerul Constantin Mănucu de la Regionala CFR Craiova pentru că acesta a întrerupt curentul electric pentru ca trenul să nu poată trece spre Bucureşti?! Eu am plecat cu ultimul dintre trenuri spre Capitală, după ce m-au luat pe sus. Eu eram îmbrăcat civil. Pe de altă parte, eu am trimis, în calitate de preşedinte al Ligii Sindicatelor Miniere din Valea Jiului, un comunicat ce a fost citit în Piaţa Universităţii, în luna mai, prin care spuneam că minerii sunt alături de studenţii care protestează. Documentul a şi fost citit de către Marian Munteanu în Piaţa Universităţii. Deţin şi o casetă audio în acest sens. Chiar am fost aplaudaţi de către protestatari”.

„Marian Munteanu mi-a mulţumit!”

Fostul lider al minerilor din Valea Jiului povesteşte şi cum l-a salvat pe Marian Munteanu şi pe alţi doi studenţi din mâinile celor care vroiau să îl omoare: „Când trupele speciale i-au scos pe Marian Munteanu (liderul studenţilor din Piaţa Universităţii) şi pe cei doi studenţi au intervenit. Am şi luat bătaie când i-am scos din mâinile lor. Câteva luni mai târziu, Marian Munteanu mi-a mulţumit public că i-am salvat viaţa. Se întâmpla la Braşov, pe scena teatrului din localitate. De altfel, eu fac parte dintre victimele mineriadei din iunie 1990 şi sunt parte a dosarului înaintat la CEDO”. Trei garnituri de tren au ajuns în Bucureşti în ziua de 14 iunie. Minerii au fost preluaţi de angajaţi ai serviciilor secrete şi conduşi în Piaţa Universităţii, la anumite sedii de partide şi ziare, dar şi la domiciliile unor fruntaşi ţărănişti şi liberali. În Piaţa Universităţii a început prigoana împotriva populaţiei civile. Mulţi tineri au fost loviţi şi „arestaţi”. Liderul studenţilor, Marian Munteanu, a fost bătut crunt. Denes Domokos, fost şef de schimb la Exploatarea Minieră Livezeni, a încercat să-i taie capul. Pentru aceasta, Domokos a fost condamnat definitiv la zece ani de detenţie. Pe de altă parte, Miron Cozma spune că un miner a fost cel care l-a salvat pe Ion Raţiu, când mai multe persoane au ajuns la domiciliul liderului ţărănist. „Pe unul dintre cei din Aninoasa, Ioan Danciu, l-am găsit cu bani de furaţi de la casa lui Raţiu. L-am predat la Parchet şi a fost şi arestat. Acei bani fuseseră sustraşi de către colonelul Nicolae Ion, care dăduse ordin să fie tăiat seiful din casa lui Raţiu. I-a dat şi lui Ioan Danciu bani ca să tacă, să nu spună ce a văzut. Şi colonelul acela a fost arestat. Deţin probe despre persoanele care au organizat devastarea sediilor partidelor istorice. Deocamdată nu spun cine a făcut-o. Poate voi scrie o carte!”. Apoi, minerii au fost urcaţi în autobuze şi duşi la complexul „Romexpo”. Acolo, Ion Iliescu le-a mulţumit chiar şi pentru faptul că „au plantat flori în Piaţa Universităţii”. Câteva ore mai târziu, ortacii au fost urcaţi în trenuri şi trimişi în Valea Jiului. Se vorbeşte despre şase morţi şi câteva sute de răniţi. Între timp, dosarul legat de evenimentele din iunie 1990 este pasat de la procurorii militari la cei civili, iar adevărul, deşi evident, nu a fost spus niciodată pe de-a întregul. Iniţial, în acest dosar au fost puse sub învinuire 25 de persoane între care şi fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, dar şi generalii Victor Athanasie Stănculescu, Corneliu Diamandescu şi Mihai Chiţac. Parchetul General a început urmărirea penală împotriva lui Ion Iliescu acum trei ani. Fostul şef al statului a fost acuzat de omor deosebit de grav. În decembrie 2007, procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi a infirmat rezoluţia de începere a urmăririi penale pe motiv că s-au comis erori de procedură. Mirn Cozma spune că nu este posibil ca regimul lui Traian Băsescu să îi dea neînceperea urmăririi penale lui Ion Iliescu pe motiv că acesta nu este militar: „Traian Băsescu se lupta în campania electorală cu mineriadele, dar regimul condus de el i-a dat neînceperea urmăririi penale lui Ion Iliescu, pe motiv că acesta nu este militar şi că a fost cercetat de către Parchetul Militar. Dar eu şi Constantin Creţan, Dorin Loiş, Vasile Lupu şi regretatul Ionel Ciontu eram militari când am fost cercetaţi de către acelaşi Parchet Militar?!”.