 CD800 aprobate denitsoc@gmail.com 75.57.36.95 |
CUM AJUTĂ MARII COMERCIANTI LA RĂZBOIUL RUSIEI De Alex Kimani • În ciuda multitudinii de sancțiuni și boicoturi, Rusia a reușit să exporte combustibili fosili în valoare de aproape un miliard de dolari pe zi de la invazia sa în Ucraina. În ciuda sancțiunilor ample și a interdicțiilor de import, vastul sector energetic al Rusiei continuă să prospere, țara reușind să exporte combustibili fosili în valoare DE APROAPE UN MILIARD DE DOLARI PE ZI în primele 100 de zile de la invazia sa în Ucraina. Într-adevăr, prețurile mai mari ale țițeiului și carburanților au permis ca veniturile din petrol și gaze rusești să crească chiar și după ce sancțiunile au forțat volumele exporturilor să scadă. În cele din urmă, nu există lipsă de cumpărători dispuși sa stea la coadă pentru Uralii rusești ieftini și nici de intermediari care să îi conecteze cu companiile energetice rusești. Vitol s-a angajat să nu mai cumpere țiței rusesc până la sfârșitul acestui an, dar asta este încă departe de astăzi. Trafigura a promis că va înceta să cumpere țiței de la Rosneft, administrată de stat din Rusia, până pe 15 mai, dar este liberă să cumpere mărfuri de țiței rusești de la alți furnizori. Glencore a promis că nu va intra în nicio „nouă” afacere comercială cu Rusia, dar este dispusă să mențină acordurile anterioare. Între timp, India și China au recuperat o mare parte din piețele pierdute pentru combustibilii rusești. Creșterea importurilor din Rusia Dar în luna mai, au apărut rapoarte despre o „creștere semnificativă” a livrărilor de petrol rusesc cu destinația India. Cu toate acestea, China rămâne cel mai mare cumpărător de produse energetice rusești, cheltuind 18,9 miliarde de dolari în cele trei luni până la sfârșitul lunii mai, aproape dublu față de suma cu un an mai devreme. Și, totul ține de bani. Experții spun că economia simplă este cel mai mare motiv pentru care presiunea Casei Albe de a reduce achizițiile de țiței din Rusia a căzut din atentia celor de la Delhi. Cu toate acestea, trebuie mentionat pentru mulți cititori că India a menținut o relație confortabilă cu Rusia de-a lungul anilor, Rusia furnizând națiunii asiatice până la 60% din echipamentele sale militare și legate de apărare. Rusia a fost, de asemenea, un aliat cheie în probleme cruciale, cum ar fi disputa Indiei cu China și Pakistanul din jurul teritoriului Kashmir. Firme comerciale mai mici Bloomberg a raportat că numeroase firme de comerț cu mărfuri și energie de nivel mediu, inclusiv Wellbred și Coral Energy din Dubai, precum și Montfort din Singapore și din S.U.A. Everest Energy, au intrat în cursa pentru a comercializa petrolul rusesc cumpărătorilor indieni. Și cumpărătorii indieni de petrol le place. Bloomberg spune că rafinăriile administrate de stat, cum ar fi Indian Oil Corp., acceptă ideea de a cumpăra de la comercianți mai puțin cunoscuți, în timp ce oficialii rafinăriilor spun că sunt mai ușor de lucrat cu ei din cauza birocrației mai puține care încetinește negocierile cu firme de energie precum Rosneft PJSC. . Casele de tranzacționare îndeplinesc de obicei funcția de intermediari prin eliminarea diferențelor dintre vânzători și cumpărători și chiar oferă condiții de plată diferite pentru a ajuta la mișcarea fondurilor. Vițelul de aur al Elveției Oliver Classen, ofițer media la ONG-ul elvețian Public Eye, spune că „acest sector reprezintă o parte mult mai mare a PIB-ului în Elveția decât turismul sau industria utilajelor”. Potrivit unui raport al guvernului elvețian din 2018, volumul tranzacționării cu mărfuri atinge aproape 1 trilion de dolari (903,8 miliarde de dolari). Înrudit: Capacitatea reală de producție a Arabiei Saudite: este posibilă 15 milioane de barili pe zi? Având în vedere că exporturile de gaze și petrol devin principala sursă de venit pentru Rusia, reprezentând 30 până la 40% din bugetul rus, rolul Elveției nu poate fi trecut cu vederea în această ecuație de timp de război. În 2021, corporațiile de stat rusești au câștigat aproximativ 180 de miliarde de dolari (163 de miliarde de euro) numai din exporturile de petrol. Potrivit DW, materiile prime sunt adesea comercializate direct între guverne și prin intermediul burselor de mărfuri. Cu toate acestea, pot fi tranzacționate și liber, iar companiile elvețiene s-au specializat în vânzări directe datorită abundenței de capital. Acesta este un prim exemplu de comerț de tranzit, în care doar banii circulă prin Elveția, dar materiile prime efective de obicei nu ating pământul elvețian. Astfel, nici-un detaliu despre amploarea tranzacției aterizează pe biroul autorităților vamale elvețiene, ceea ce duce la informații extrem de imprecise despre fluxurile de materii prime. Evident, lipsa de reglementare este foarte atrăgătoare pentru comercianții de mărfuri – în special pentru cei care se ocupă cu materii prime extrase în țări nedemocratice precum RDC. Dar nu vă așteptați ca lucrurile să se schimbe în curând. Sursa: https://oilprice.com/Energy/Energy-General/How-Commodity-Traders-Are-Helping-Fund-Russias-War.html Traducerea: CD |
4 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
DESPRE MIROSURI ȘI MIGRAȚIE
De Av. Silvia Uscov
„You are what you eat” (Ești ceea ce mănânci) e o vorbă. Da, mirosim și în funcție de ce mâncăm pentru că se produc niște reacții chimice, iar transpirația și căldura fac restul. Dacă mai stai și într-o capitală europeană fără apă caldă, la revedere.
Deci nu doar migranții de prin țările asiatice pot mirosi urât, ci și europenii. Diferența e că ei au condimente specifice, mai puternice, care dau un miros și noi, neobișnuiți cu ele, le percepem mai intens. Plus că în acea zona a Globului ar fi și o problemă cu apa. Spre deosebire de bucureșteni, inclusiv cu aia rece.
Îmi aminteam ieri cum era când călătoream cu avionul la începutul anilor ´90. Lume elegantă, miros de parfum, fără aglomerație. În zilele noastre pe Otopeni parcă e autobaza din comuna „Trei Chirpici”.
Ce vreți să spunem? Că miroase a Chanel No. 5 când miroase a ceapă prăjită, doar ca să nu rănesc sentimentele cuiva?
În problema migrației sunt de acord cu Viktor Orban tocmai pentru că este o problemă de echilibru. Nu poate un popor dintr-un spațiu delimitat numit stat să asimileze prea multe elemente străine cu o diferență de cultură. Și da, chiar și românii au creat perturbări în statele vestice, chiar și ucrainenii o creează inclusiv la noi, darămite oameni cu o mare diferență culturală, cum ar fi asiaticii sau arabii (să ne amintim de problema francezilor cu arabii?).
Nu e o problemă atunci când fenomenul migrației este în anumite limite, ba chiar poate este benefic un oarecare mix, dar atunci când este foarte intens, se strică echilibrul și devine o problemă națională. În plus, se mută presiunea existentă de pe guvernanții statului de origine pe guvernanții statului-gazdă și este normal ca și populația din acest ultim stat să aibă o reacție.
Legat de ucraineni, îmi povestea o prietenă că au venit doamnele de acolo și practică prețuri mult mai mici în zona esteticii decât multe dintre saloanele românilor. Deci există un efect economic, care nu știu dacă este benefic sau nu, dar el există și trebuie analizat.
Să te faci că nu vezi sau să nu sesizezi problema ca să nu strici „corola de minuni a lumii” a celor care doar se pretind a fi toleranți nu este o soluție. Un dialog, însă, pentru a vedea cât ne poate realmente afecta sau ne poate aduce un beneficiu ori care este limita de inserție în societate a unor migranți, este o soluție. Iar dialogul poate porni de la afirmația cuiva care își exprimă această îngrijorare.
Ce bine că nu-s influencer și pot să-mi păstrez dreptul la liberă exprimare!
Când mi-a spus un puști ca îmi da rating negativ pentru opiniile mele i-am răspuns că m-a confundat, sunt avocat, nu șofer de UBER.
Dar sistemul de social credits intra încet, încet în viețile noastre și noi nici nu ne dăm seama.
Sursa: https://www.art-emis.ro/jurnalistica/despre-mirosuri-si-migratie
TRAIASCA SINUCIDEREA NOASTRA DE DRAGUL IOROPEI LOR ! IOROPA LOR – NU A NOASTRA .
Evenimentul Zilei >
Trăiască și înflorească programul european „Suicid Altruist pentru Lumea Nouă”
Publicat la 29 iulie 2022, 08:27 de Octavian Hoandră
Cred că nu va mai trece mult timp, și după ”recomandările” și ”proiectele” Uniunii Europene legate de eliminare a umorului, de protejare a comunităților LGBTQ, și altele, pe care nici nu cred că le putem bănui, (registrul, după cum se știe, mergând până ”sexul forestier” efectuat cu o capră de tăiat lemne), se va simți tot mai pregnant necesitatea unui proiect cu tema ”Suicid Altruist pentru Lumea Nouă”.
Stiri calde
Înghețată retrasă de pe rafturile magazinelor din România. Conținea un nivel ridicat de substanță care provoacă cancer
Exclusiv! Marius Tucă, primarul Capitalei?! „S-au rugat de mine zile întregi!”.
Video
Scandalul provocat „Amnesty International” continuă. Zelenski acuză ONG-ul: „Raportul pune victima şi agresorul pe pi…
Codrin Ștefănescu a găsit vinovații pentru fake-news-ul cu batjocorirea lui Dragnea în pușcărie: „Zeci de fundații și…
Ca urmare necesară al un mod de susținere și încurajare a educației copiilor în spiritul onaniei, legiferării turnătoriei, a înlocuirii cărnii comestibile cu gândaci de Colorado, de bucătărie sau lăcuste, a renunțării la numele Ioan și Maria, întru uitarea lui Dumnezeu, e clar că e nevoie de o Directivă a Sinuciderii Altruiste Obligatorii – pentru crearea unui anumit ”echilibru” în populația ”Europei moderne”; o Directivă, sau o Recomandare, măcar, care să se ocupe cu creearea unui mediu uman liniștit, propice, pentru ”omul nou”. Nu sinuciderea oricui, ci a acelor gunoaie ”non-europene”, care nu înțeleg și nu vor să se conformeze și, care cu siguranță vor trebui ”ajutați”, printr-un astfel de Act, să părăsească de bună voie această Lume nouă, neomarxizată, pe care o încurcă.
Culmea e că nici măcar nu putem spune că n-au existat vizionari, care să ne avertizeze…
I.D. Sârbu ne povestește în minunatul său jurnal cum Sergiu Al. George, (filolog și orientalist român, care a dat numele Institutului de Studii Orientale din București, colaborator al revistei „Gândirea” împreună cu Nichifor Crainic, Valeriu Anania, Lucian Blaga, Radu Gyr, Sandu Tudor și Dumitru Stăniloae), i-a descris ceeace avea să urmeze. ”Noi vom muri pe viu. Vom muri cu ochii deschiși, lucizi, cu acea disperare pustie și absurdă a celor care nu mai știu de ce au trăit, în ce au crezut, ce lasă în urmă, și cui. Singura noastră anesteziere va consta în gândul că vom părăsi lumea asta fără nici un regret. Știu că scârba de această lume nu anulează frica de moarte – ușurează însă gheara semnelor de mirare și întrebare ce nu s-au înecatîncă în mâlul disperării.”
Sper doar că Directiva Europeană va avea, totuși, un caracter umanist, pe lângă cel umanitar, oferind celor care ”pleacă” o mai scurtă sau mai lungă anesteziere, – prin ștergerea memoriei -, cu care să înceapă fatala și penibila ”operație”, – ”marea trecere” și marea curățire a Europei globalist-neomarxiste de elementele vetust-incompatibile.
Toate astea ne fac să avem speranțe că pentru ”omul nou” lucrurile vor fi mai bune, viața lor va fi una extrem de fericită… Speranța în mai bine în Europa neomarxistă se profilează din ce în ce mai conturat. ”Specialiștii” – cum le place prompteristelor să spună, ne asigură că ”împărtășirea experiențelor personale legate de suferință și criză psihologică, gânduri și tentative suicidare, precum și poveștile despre viața de după decesul prin sinucidere al cuiva drag, pot inspira speranță. De ce? Pentru că aceste povești de viață conțin, împreună cu durerea, suferința, deznădejdea, mărturii vii ale modului în care oamenii trec prin suferință.
Sper ca această generație de politicieni și specialiști care a preluat de la ”decadenți” frâiele Eurpei să prindă în acest nou proiect pe care îl văd absolut necesar și o componentă de ”ștergere a memoriei”.
Este esențial că trebuie să dispară pentru totdeauna ceeace noi numeam ”bucuriile simple”. Ele trebuiesc șterse din memoria tuturor. Căci, pentru majoritatea viitorilor candidați la programul U.E. de suicid, copii fiind, vacanța la bunici era bucuria autentică totală.
Parfumul fânului, somnul în pături în podul șurii, gustul fagurelui abia luat din stup, mirosul de pâine caldă scoasă de bunică din cuptor, gustul inconfundabil al laptelui gros de bivol proaspăt muls, prinderea cu mâna, sub bolovani a unui păstrăv sclipitor, în apa rece a văii care străbătea satul, ochii mari și botul umed al vițeilor, jocul în iarba înmiresmată. Toate acestea nu numai că trebuie să nu mai valoreze nimic; sunt chiar nocive. Însă nici bucuriile simple de mai târziu nu mai au relevanță. Aceea de a găsi ”pe sub mână” cărțile lui Breban, Petru Popescu sau Buzura, o vodcă Wiborova, un pachet de cafea Wiener sau a unui pachet de țigări americane. Bașca a unei bucăți de parizer, a câtorva felii de salam ”Victoria”, sau a brânzei telemea mâncată cu slănină și roșii, pe o bancă în parc…
Cumva, toți aceștia care nu s-au bucurat niciodată plenar de vreun ”proiect”, de vreun ”parteneriat”, de ”multiculturalism”, de arta ”Queer”, cei care nu se pot bucura de friptura de lăcuste și viermi, de vinderea la bucată a industriei și resurselor țării, trebuiesc canalizați spre sinucidere. Cei care n-au pomenit până acum politicieni aculturali și bâlbâiți, care n-au trăit în orașe ”smart”, și n-au folosit ”aplicația care măsoară lungimea pasului și timpul de contact a tălpii cu pământul în timpul alergării”, trebuiesc a fi eliminați, fiindcă doar încurcă ”minunata lume nouă”
Și, chiar așa: ar trebui scoase din biblioteci chiar și cărțile unuia dintre ”părinții” Lumii Noi, Huxley. Iată ce blasfemie scria acesta în „Ends and Mean”:” Nici statele sau națiunile nu scapă de acest adevăr. Nu poți atinge scopuri înalte, luminoase, prin mijloace murdare, josnice sau criminale. La fiecare bilanț istoric pe care îl intreprindem, constatăm că nu am atins nici unul din scopurile fundamentale propuse. Nu facem decât numărătoarea mijloacelor greșite pe care le-am folosit”… O fi fost băut, când a scris așa ceva… Să fi uitat că scopul scuză mijloacele? Enfin. Passons! Revenons a nos moutons! – cum ne spunea nouă doamna de Franceză când începeam să punem întrebări inutile…
Emile Durkheim, sociologul care s-a preocupat cel mai mult de acest fenomen, al suicidului, identifică mai multe tipuri de sinucidere, din care cel puțin două ar trebui să stea la viitorului fundament al Proiectului U.E. de Sinucidere.
Anume, ”Sinuciderea altruistă” – „Când omul este detaşat de societate, el se omoară cu uşurinţă, dar tot la fel de uşor se omoară când este prea legat de ea.” Apoi, ar fi ”sinuciderea anomică” – „Societatea nu este numai ceva care absoarbe, cu intensitate egală, sentimentele şi energia individului, ea este şi puterea care le reglează.” Sinuciderea este provocată şi de modificarea echilibrului unei societăţi care sporesc ideea de eşec şi izolează indivizii care nu se adaptează schimbărilor în ritmul impus de ea.
Poate că vom avea, înainte de ne topi în neant, ca să nu-i mai deranjăm pe globaliști, cîteva zile de liniște. Precum cea descrisă de Rodrigo Garcia – fiul lui Gabriel Garcia Marquez, pe care a trăit-o autorul celor 100 de ani de singurătate, după pierderea memoriei. ”Trăiește strict în prezent, scăpat de povara trecutului, fără așteptări pentru viitor…„
După primele pagini ale cărții – ”Rămas bun, Gabo și Mercedes – amintirile unui fiu despre Gabriel Garcia Marquez și Mercedes Barcha” am avut un acces de furie, așa cum am avut și după cărțile care descriau ultimele zile ale lui Cioran și Monica Lovinescu. De ce ai scrie despre un om bolnav, aflat în fază terminală? Un om. Un uriaș scriitor.
Spital, piederea memoriei, descrierea fazelor în care un cancer suprimă viața… Trebuie să recunoaștem, așa cum și fiul lui Marquez recunoștea, că sub nevoia de a scrie despre moartea celor dragi, se poate ascunde, inevitabil, tentația de a-ți face să crească propria importanță într-o epocă a vulgarității. Dar cred că un Proiect, (neapărat un PROIECT!) al noii lumi civilizate, de anulare a memoriei celor care încurcă minunata Lume nouă neomarxistă, este extrem de necesar.
O ”recomandare” a Uniunii Europene, care să fie urgent votată ca Lege în Parlamentele statelor, va scuti întreaga populație de o tevatură inutilă, excluzând obligatoriu ca această ”acțiune” să aibă conotații emoționante sau tulburătoare. Nu vor exista, cu siguranță dramatisme ieftine și lumea va învăța să fie umilă și smerită în prezența unei selecții, atât de necesare Lumii moderne…
https://evz.ro/traiasca-si-infloreasca-programul-european-suicid-altruist-pentru-lumea-noua.html
Trăiască și înflorească programul european „Suicid Altruist pentru Lumea Nouă”
Publicat la 29 iulie 2022, 08:27 de Octavian Hoandră
Ultima modificare în 29 iulie 2022, 13:00
Doar Revelatia-Apokalipsa poate sa dezvaluie adevarata fata a Diavolului si sa-l faca de recunoscut maselor. Traim Revelatia acum si autorii lucizi occidentali remarca ca occidentalii au probleme sa recunoasca fata Diavolului si ca cei din Europa de est au déjà memoria mai proaspata si il pot recunoaste mai usor.
Remarca gresita pentru ca cel putin la noi in tara sunt destul de multi ce se cred occidentalitati, caci au pana si orbul occidental. Dar asa cum arata Eamon mai jos toti se vor trezi mai devreme sau mai tarziu.
CD
TRUCUL DIAVOLULUI
Eamon Mc Kinney
„Cel mai mare truc pe care diavolul l-a făcut vreodată a fost să convingă lumea că el nu există.” Acest citat este atribuit autorului, filosofului și poetului francez Charles Baudelaire dintr-un articol publicat în La Figro în 1864.
A fost o perioadă de tulburări și nemulțumiri în Franța, tulburări sociale, inegalități și o întoarcere la un status quo aristocratic după eșecul Revoluției Franceze. A fost o perioadă confuză și dezbinată.
Articolul lui Baudelaire a fost văzut ca o metaforă a forțelor malefice întunecate care au condus la acea vreme pe poporul francez asediat. Diavolul lui Baudelaire nu s-a ascuns, era deschis și era acolo pentru ca cei cu ochi să vadă. Nici nu și-a cerut scuze sau și-a explicat răul. Acest Diavol, însăși personificarea tuturor lucrurilor rele, a fost protejat de bunătatea inerentă a majorității. Masele care nu puteau înțelege nivelul de răutate care le domina și controla viața, indiferent de cât de evidente erau aceste forțe.
Diavolul convinsese într-adevăr oamenii că el nu exista. Și așa Diavolul a rămas pe locul lui. Războiul franco-prusac din 1871 și cele două războaie mondiale catastrofale au fost toate opera lui și totuși oamenii au continuat să-i nege existența.
Diavolul trăiește și astăzi, este văzut ca fiind văzut la Davos, grupul Bilderberg, City of London și pe Wall St. Diavolul este cartelul bancar internațional, această Kabală a inițiat și a finanțat ambele părți ale fiecărui conflict major de secole.
Nicio țară nu câștigă vreodată un război, costul oricărei victorii este întotdeauna „pirhic”, pierderea de sânge și comori nu pot justifica niciodată câștigurile. Și totuși bancherii câștigă și profită mereu de pe urma conflictelor, războiul creează datorii, iar mai multe datorii datorate bancherilor înseamnă mai mult control. Diavolul își primește întotdeauna meritul.
Oricât de relevante ar fi fost scrierile lui Baudelaire în Europa de la mijlocul secolului al XIX-lea, ele sunt mai mult astăzi. Există o disonanță cognitivă care încă există în mintea majorității lumii occidentale. În timp ce mulți se trezesc din cauza Covidului și a Marei Resetarei din ce în ce mai evident, există încă o majoritate care poate recunoaște actele rele, dar nu Diavolul din spatele ei.
Acest relativism moral este târgul faustian pe care occidentalii sunt forțați să o facă cu privire la nivelurile acceptabile ale răului.
Acest fenomen de disonanță cognitivă pare a fi în principal o suferință occidentală. Vestul colectiv de după război s-a bucurat până de curând de standarde ridicate de trai și de confort în comparație cu lumea în curs de dezvoltare. Aceste generații norocoase nu au suferit niciodată realitățile dure ale epocii coloniale în același mod ca și popoarele din „Lumea a treia”.
Națiunile cândva colonizate din Asia, Africa și America Latină au nevoie de puține convingeri cu privire la existența răului. Este în ADN-ul lor, transmis prin generațiile strămoșilor lor asupriți. Occidentalii nu aveau motive să pună la îndoială serios sistemul care îi conducea, colonizații dimpotrivă, au făcut-o întotdeauna.
În mod similar cu germanii, cei din Vest sunt mult mai puțin probabil să recunoască răul evident decât cei din fostul Est care au asistat la el după căderea Zidului Berlinului. Dictatura bancherilor care a urmat le-a distrus societățile și i-a dezbrăcat pe oameni de demnitățile rămase. Vest-germanii cândva prosperi sunt cei mai înclinați să aibă încredere în sistem și în guvernul lor. Cei de altădată din Est, știu mai bine.
Idem pentru rușii care au trăit deceniul pierdut al anilor 90, când Rusia a fost jefuită și umilită de forțele prădătoare ale capitalismului occidental. Putin a restaurat suveranitatea și demnitatea poporului rus. Putin cunoștea inamicul, motiv pentru care sprijinul masiv și popularitatea de care se bucură din partea poporului rus. Ei înțeleg dușmanul cu care se confruntă, au văzut adevărata față a Diavolului și știu că el există.
Oamenii înțeleg că este natura omului să colectivizeze și să urmărească scopuri comune. Lucrătorii siderurgici, asistentele medicale, fermierii și colab., cu toții se unesc pentru a-și proteja interesele colective. De asemenea, larg acceptat este faptul că există într-adevăr o „elita” bogată și puternică, care este avantajată în mod disproporționat de guvernele lor, orice așteptare de corectitudine a dispărut de mult.
Cu toate acestea, sugestia că aceiași oameni bogați și puternici se adună și ei pentru a-și promova interesele este considerată o „teorie a conspirației” ridicolă. Occidentalii au ajuns să accepte minciuna, corupția și incompetența de la guverne, au devenit aproape desensibilizați la asta. Cu toate acestea, existența unui plan, pus la punct de o „Kabală” a puternicilor care încearcă să conducă lumea, este pentru cei mai mulți din Occident, considerată o fantezie extrasă din ficțiune.
Toate indiciile sugerează că Kabala se află acum într-o cursă contra cronometru. Odată cu prăbușirea economiilor din întreaga lume, fereastra de implementare a planului lor se închide pe măsură ce influența lor globală scade rapid. Sistemul lor și-a urmat cursul și ei știu asta, explică graba neobișnuită cu care încearcă să treacă prin marea lor resetare demonică.
Furia izbucnește în întreaga lume, iar oamenii au multe de ce să fie supărați. Covid, foamete, deficit de energie, inflație. Toate sunt probleme care în mod individual sunt devastatoare, efectul compus al tuturor împreună determină o furtună perfectă, așa cum lumea nu le-a văzut niciodată. Singurul lucru care va împiedica Marea Resetare este o masă critică de oameni treziți care refuză să se conformeze.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie ca oamenii să înțeleagă că toate problemele actuale ale lumii menționate mai sus pot fi urmărite dintr-o singură sursă. Este cartelul bancar central, cu sediul în City of London. A controlat prin proxy sistemul financiar american și global din cel puțin 1913, când a creat ilegal Sistemul de Rezerve Federale în America. De atunci, a fost folosit ca o armă de război împotriva umanității.
Acest cartel este investit puternic în toate industriile multinaționale majore, în special în sectorul apărării. Așa cum a fost înainte de Primul Război Mondial, când „Comercianții morților”, producătorii de arme, erau toți deținut de aceiași bancheri. Toate războaiele sunt războaie ale bancherilor, conflictul din Ucraina care se desfășoară acum, nu este în esență diferit.
Este o Kabală care prosperă din haos și devastare. Creează depresiuni, astfel încât să poată cumpăra active pe2 bani. Răsturnă guvernele și măcelăreste civili nevinovați. Modelul său de afaceri a fost comerțul sclavi, cu mizeria și suferința umană încă de pe vremea Companiei Indiei de Est, acum mai bine de 300 de ani.
Este aceeași Kabală care a lansat cea mai mare crimă împotriva umanității din istorie cu minciuna Covid. Și încă o dată Diavolul nu și-a ascuns răul, ne-au spus ei, era vorba de depopulare. Și același obiectiv declarat de depopulare se află în centrul absurdului lor, „Green New Deal.
Când Diavolul îți tot spune că vrea să omoare cea mai mare parte a umanității, cu siguranță trebuie să accepți că există?
Biden, Johnson, Macron și colaboratorii sunt doar varfurile, la fel ca și Schwab și Gates. Ei sunt doar liderii soldaților pentru forțele cu adevărat puternice care le-au creat și dețin. Crimele împotriva umanității comise de acești „oameni mai mici” sunt fără precedent în istorie.
Din păcate, nu există o pedeapsă proporțională cu crimele lor. Cu toate acestea, eliminarea acestor oameni dezgustători de unul singur, chiar dacă în cele din urmă vor fi trași la răspundere (putem spera) se va schimba puțin. Nu este suficient să tăiați varfurile dacă rădăcina rămâne pe loc. Sistemul bancar central și puterea pe care o deține trebuie să fie distruse, cel puțin să nu prindă din nou rădăcini.
Diavolul nu mai poate convinge suficienta lume că nu există. Răul care este el poate exista doar atunci când oamenii buni nu fac nimic și vedem oameni buni în jur iar lumea se unește în rezistență împotriva dușmanului comun.
A sosit momentul în care toți oamenii trebuie să înțeleagă ce se întâmplă și ce este în joc, sau ar putea fi Diavolul cel care va decide viitorul umanității. Și asta nu poate fi lăsat să se întâmple.
Sursa: https://www.strategic-culture.org/news/2022/08/03/greatest-trick-devil-ever-pulled
Raducerea:CD
Solid articol !
Multumim .
Mai vrem .