Iisus Hristos este Fiul Lui Dumnezeu.

 

Din această perspectivă El nu este mai înrudit cu un anumit popor şi mai îndepărtat de alţii, este la fel de apropiat tuturor. El însuşi ne-a socotit fraţii Lui, indiferent cărei etnii îi aparţinem, din moment ce ne-a declarat ca fii ai Tatălui ceresc.
După Mamă, Iisus este evreu.
Este adevărat că Palestina acelui timp era înţesată cu multe neamuri, dar aceştia nu purtau numele generic de “iudei”, aşa cum ai spune “american” şi unui hispanic şi unui român stabilit peste ocean. “Iudeu” nu i se spunea decât evreului de sânge şi de religie mozaică, nu şi celor de alt neam, nici măcar prozeliţilor, convertiţilor la mozaism.
Or, Maria era evreică. Ea, împreună cu Iosif şi Iisus, se duceau în fiecare an de Paşti La Templul din Ierusalim, ceea ce nu ar fi făcut dacă erau de altă etnie. După curtea exterioară, „curtea neamurilor”, în care putea pătrunde oricine, urma o alta rezervată numai iudeilor. Pe zidul acesteia erau afişate texte avertizatoare. Pe o placă de marmură, rămasă intactă până azi, se poate citi această inscripţie în greceşte: „Neamurilor [neiudeilor] le este interzis să treacă de barieră şi să pătrundă în spaţiul sanctuarului. Cine va fi găsit făcând aceasta va fi pasibil de a i se aplica pedeapsa cu moartea.” Iar că interdicţia era luată cu totul în serios ne-o dovedeşte, de pildă, tulburarea produsă de zărirea unui elin în spaţiul sacru, ceea ce era să-l coste viaţa pe Apostolul Pavel (Fapte 21,27-32).
Interdicţia nu-i privea pe iudei, aşa cum erau Iosif, Maria şi Iisus.
Nu a existat popor antic care să-şi preţuiască arborele genealogic ca poporul evreu (o asemenea atitudine azi ar fi taxată drept rasism). Ei îşi ştiau pe nume toţi ascendenţii, ştiau fiecare cărei seminţii dintre cele 12 îi aparţine, distincţie stabilită cu peste 1000 de ani în urmă; Pavel ştia că face parte din seminţia lui Beniamin.
Or, datorită acestor genealogii, despre Maria se ştia că pogoară din regele David.
Ea era verişoară cu mama lui Ioan Botezătorul, iar tatăl lui Ioan era preot la Templu, deci evreu curat, din neamul lui Levi.
Nu-mi dau seama ce vrea să speculeze Freedman cu tăbliţa pusă de Pilat pe cruce. Nu e nici o traducere greşită. Ea a fost: “Jesus Nazarenus Rex Judaeorum”, aşa cum apare peste tot, scrisă, aşa cum cerea protocolul, în latină, în greacă şi în ebraică. Iudeii s-au simţit jigniţi de formulare şi i-au cerut lui Pilat să precizeze că Acela nu e împăratul lor ci doar El pretinde asta, la care Pilat a ripostat scurt: “Ce am scris am scris”(Ioan 19,19-22).
Chestia cu fariseii, cum că aşa li se spunea iudeilor, îl descalifică pe Dl Freedman total. Noul Testament e plin de farisei, dar totdeauna în accepţia cea mai proprie a termenului. Fariseii (clasa de mijloc, tradiţionaliştii, fundamentaliştii) erau o orientare religioasă, în permanent război cu saducheii, protipendada, “globaliştii”, colaboraţioniştii cu grecii şi romanii. Mai exista o sectă, esenienii, un fel de călugări retraşi din societaea decăzută, autorii celebrelor “Manuscrise de la Martea Moartă”. Şi mai erau zeloţii, adepţii luptei armate împotriva stăpânirii romane.
Relaţia evreu-fariseu este exact ca relaţia român-greco-catolic. Vă imaginaţi un intelectual din viitor care să scrie o astfel de frază: “In secolul XX românii nu-şi ziceau români ci greco-catolici?”
Bine aţi făcut, d-le Coja, că nu aţi susţinut neevreitatea lui Iisus pentru că aţi fi suţinut un neadevăr. “Întâmplarea” v-a fost favorabilă.

 

Text preluat de pe site. Comentariu semnat MS

 

Nota Redacției: Din altă sursă, tot evreiască, am primit informația că nu există nicio atestare arheologică sau de altă natură a regatului lui David și a înseși persoanei respecitve, în afară de textul biblic. Ce știți despre asta, despre istoricitatea regelui David?

Indiferent de răspuns, psalmii sunt ce sunt! Niște capodopere. Calitatea literară nu poate fi trucată!