Unul dintre momentele cele mai tragice și ultime ale existenței lui Iisus ca ființă omenească este acela în care, crucificat, Iisus cere apă. În trupul său secătuit de sânge, deshidratat, fiecare celulă plânge după o picătură de apă, lichidul primordial al vieții.
Precum se știe, soldații romani care îl păzeau pe Iisus în loc de apă i-au dat să bea oțet, exact „pe invers” de ceea ce Iisus ceruse și avea nevoie. În evanghelii avem următoarele relatări ale momentului:
1. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Pe Ilie îl strigă acesta.
Și unul dintre ei, alergând îndată și luând un burete, umplându-l cu oțet și punânându-l într-un vîrf de trestie, îi da să bea. Iar ceilalți ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l scape!… Iar Iisus, strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat duhul. (Apud Matei)
2. La Marcu, text aproape identic.
3. La Luca: Și sta poporul privind. Iar căpeteniile își băteau joc de El, zicând: Pe alții i-a mântuit; mântuiască-Se pe Sine Însuși dacă el este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!… Și îl luau în rîs ostașii, apropiindu-se și aducându-I oțet și zicându-I: Dacă ești împăratul iudeilor, mântuiește-te pe tine însuți!…
4. La Ioan: După aceea, știind Iisus că de-acum toate s-au săvârșit, ca să împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete. Și era acolo un vas plin cu oțet; atunci ei punând în jurul unei ramuri de isop un burete plin cu oțet, I l-au dus la gură. Deci, când a luat oțetul, Iisus a zis: Săvârșitu-s-a!… Și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.
Reacția, altminteri promptă a soldaților romani, este considerată, de 2000 de ani, ca probă de cinism extrem, de răutate și neomenie, de bestialitate tâmpă, cazonă, a unor brute cu chip de om! Gloria romană, a poporului care a făcut cel mai mult pentru civilizarea Terrei, inclusiv pentru răspândirea creștinismului, a avut întotdeauna de pierdut de pe urma acestui episod biblic, taxat de toți creștinii cu severitate. În vremuri mai noi, ale noastre, evreii (unii evrei, vorba lui Paul Goma) încearcă să transfere pe seama acestei brutalități romane, latine, întreaga răspundere pentru calvarul îndurat de Mântuitor.
Citind și recitind de-a lungul anilor povestea biblică a răstignirii Domnului, m-am împăcat destul de greu cu acest pasaj și, de fapt, cu întreg capitolul suferințelor îndurate de Iisus . Ca om, mi-e greu să admit, să înțeleg fapte de care nu mă simt în stare a le făptui. Am crescut cu teama că, fără voia mea, sub presiunea vieții, a hazardului, aș putea comite o vărsare de sânge sau aduce cuiva alte suferințe asemănătoare celor îndurate de Iisus. M-am regăsit în duhul străbunilor când am aflat de la mama că tată-su, ciobanul Stan Licoi, născut la Rășinari și trecut la Domnul în Dobrogea, în satul Valea Neagră – azi Lumina, rostea două rugăciuni pe zi, în mod obișnuit: una seara, la culcare, alta dimineața. Și se ruga dimineața să-l ajute Dumnezeu să nu facă vreo faptă rea peste zi, în ziua care mijea dinspre Răsărit, să nu pricinuiască cuiva un necaz, o suferință… Iar seara mulțumea lui Dumnezeu că i-a fost ascultată și împlinită rugăciunea cu care își începuse ziua…
Zic dar că lectura acestui „capitol” biblic a mers totdeauna mai greu. La un moment dat m-am simțit chiar mușcat de „șarpele îndoielii”, mirându-mă de promptitudinea legionarului roman care a găsit așa de repede un vas cu oțet. Ce să caute un vas cu oțet la îndemâna soldaților care păzeau un crucificat, așteptându-l să-și dea sufletul?! Nu cumva… Doamne, ferește!, îmi ziceam și citeam grăbit mai departe, să nu cad în păcat zăbovind prea mult asupra acestui detaliu. Un detaliu și nimic mai mult!
Iată însă că norocul mi-a surîs și – cred eu, se vădește că de mirat nu m-am mirat degeaba. În locul cu pricina trebuie operată, foarte probabil, o mică și foarte însemnată corectură! Am mai spus-o și o mai spun o dată: numai proștii nu se miră!… Așa m-am mirat și eu de unde aveau soldații romani oțet asupra lor!
În urmă cu câteva luni, așadar, a apărut o carte intitulată Fondul principal lexical al Aromânei. Autor, un fost student, Nichita Vancea, pe grecește Vantsias. A fost teză de doctorat, condusă de domnul acad.Grigore Brâncuș. Față de teză, cartea este mai personală, mai bogată în ipoteze, îndeosebi etimologice, unele mai riscante, altele mai probabile. Dintre ele, una este sigur deosebită, mai ales în privința comentariului. Excepțională! Menită să-i aducă autorului o binemeritată faimă. Citez, așadar, de la pag. 313:
„Puscă („oțet”) < lat. posca
Un cuvînt cu totul deosebit!
Există numai în aromână, deși de origine latină. Lucru ce, zicem noi, subliniază importanța studierii variantei aromâne în contextul romanic.
Posca în latină era denumirea unei băuturi răcoritoare făcută din oțet amestecat cu apă și îndulcită cu miere, băutura legionarilor romani care, atunci când erau în formații de luptă, transpirau foarte abundent, din cauza armurilor grele ce le purtau, de aceea existau sclavi special însărcinați cu distribuirea – în burdufuri – a poscăi în rândul legionarilor chiar și-n timpul luptelor.
De ce oare s-a păstrat numai în aromână? Aromânii de astăzi sunt cumva urmașii legionarilor ce cuceriseră pentru Roma regiunea balcanică? Faptul că factorul legionar este foarte pregnant la aromânii care trăiesc în România de pildă poate fi o reminiscență a vremurilor glorioase de odinioară…
Acum, pusca armânească poate elucida o nedreptate a istoriei, un caz tipic de creare de „mituri” instigatoare la ură și resentimente religioase.
Copil fiind, uram modelul „legionarilor romani” din cauza profesorului de religie care, foarte plastic de altfel, își exprima imensa repulsie față de latini pentru faptul că, atunci când Christos, deja pe cruce fiind, spusese că îi este sete, legionarii romani, culmea cruzimii, i-au dat oțet, inumanii…
Iar acum pricepem că de fapt i-au dat posca, de milă tocmai…”
Acesta este textul prin care se lansează o ipoteză copleșitoare: gestul soldaților romani, înfierat vreme de două mii de ani, se salvează datorită cuvîntului aromânesc PUSCA, datorită unei etimologii! Un cuvînt care a dispărut din toate celelalte idiomuri romanice și s-a păstrat numai la ciobanii vlahi din Pind… Și așa cum strămoșii acestor vlahi au echivalat posca din latină cu oțetul, zicându-i oțetului posca, iar mai târziu și până azi pusca, la fel martorii civili și ne-latini ai crucificării, neștiind ce era posca, dar mirosindu-le a oțet, vor fi crezut că soldații ceia chiar oțet i-au dat Mântuitorului, gest care nu putea fi înțeles decât ca o culme a cruzimii, a răutășii cinice, drăcești!
Îmi revine să adaug așadar la comentariul fostului meu student următoarele: faptul că pe lângă oțet (acetum, în latină), romanii mai foloseau și posca, o băutură răcoritoare, aflată în dotarea zilnică a soldaților romani, îndeosebi în zonele călduroase ale Imperiului, face din episodul acesta un argumnet deosebit de convingător privind istoricitatea, realitatea celor relatate. Face de rușine încercările unor nesăbuiți, în frunte cu un Friederic Engels, de a contesta Evangheliile, însăși existența Domnului Iisus. Dacă cele relatate în Evanghelii ar fi invenții, rod al imaginației omenești, acea minte nu avea cum să conceapă povestea cu oțetul. Căci mintea acelui om, dacă cunoștea că soldații romani umblă la ei cu posca, ar fi știut și că acea posca nu era oțet și ar fi folosit termenul potrivit.
Mincinosul – sau cel care scornește o poveste, un scenariu, are grijă să se facă crezut, să fie credibil. Iar dacă celui care, zic unii, a scornit evangheliile, i-ar fi trecut prin minte episodul cu oțetul, dacă s-ar fi gândit să introducă oțetul ca element component al inventatului supliciu christic de pe Golgota, acel talentat născocitor ar fi știut că prin textul său naște în mintea cititorului întrebarea: ce să caute oțetul în dotarea soldatului roman aflat în misiune de pază la crucea unui condamnat la moarte? Textul său trebuia să facă verosimilă prezența oțetului, ca oțet, la îndemâna soldaților romani. Care soldați, precum scrie la Evanghelii, au reacționat imediat la suspinul trupului însetat. Prea prompt ca să fie în batjocură – îmi dau seama acum… Foarte prompt, așadar. În asemenea situație pui mâna pe ce-ți cade la îndemână. Și cum și de unde să aibă la îndemână soldatul roman un vas cu oțet?!…
Așadar, martorii civili ai crucificării au asistat la momentul când Iisus cere să bea ceva de sete, îi văd pe soldații romani grăbindu-se să-i ofere ceva, dar nu apă, așa cum te-ai fi așteptat, ci un lichid care mirosea a oțet. Iar după mintea martorilor, acel lichid care mirosea a oțet nu putea fi decât oțet! Și oțetul intră astfel în tradiția orală a celor petrecute acest episod, ulterior cuprins în textul evangheliștilor.
Nu e de mirare că s-a petrecut această neînțelegere, această decodare greșită a unui gest! La nivelul uman, asemenea neînțelegeri sunt firești și se petrec des. La nivelul sacru, mistic, al textului biblic, să descoperi în această inadvertență a mărturiei o confirmare, iar nu o infirmare a celor relatate, pare a fi un semn tainic, cu valoare de revelație, menit să ne întărească în credință. Sau, după caz, să-i readucă la credință pe scepticii înzestrați cu un spirit critic pustiitor de suflete. Nu întâmplător tînărul de la care a pornit această revelație, pentru mine sacră, este un „om al zilelor noastre”, aflat în pragul cedării dinaintea scientismului ateu.
Se pare că anodinul cuvînt machidonesc PUSCA, de la marginea Imperiului roman și a limbii latine, salvat ca prin miracol în vorbirea unor ciobani uitați de Dumnezeu și de lume, ne mai scoate o dată la limanul credinței sau, după caz, al meu, ne întărește.
Mulțumescu-ți, Doamne!
De Sf. Ion 2011
Ion Coja
Interesant, dar va intreb, de posirca cuvant folosit in Teleorman si nu numai ati auzit? Este on fel de otet dilat care se consuma vara la masa de pranz la munca precum prasit, saoat, secerat, treierat.
Mai întîi să nu uităm că daco-tracii foloseau ca anestezic în operații o combinație între sirop de mătrăgună și vin (Suferinţa psihică şi drogul, de doctor Rodica Stan),fumigații din arderea unor extracte din ciuperci cu efect halucinogen (pălăria şarpelui), arderea semințelor de cînepă etc. iar aceste cunoștințe despre plante s-au transmis pînă prin secolul 18-19.În unele lecturi am citit că opiul era folosit pe vremea lui Ștefan cel Mare și Sfînt.
Într-un serial nu foarte vechi,(„Roma” se numea) era un personaj numit Posca, sclav de origine greacă al lui Cezar.
Datorită acestui mic amănunt am căutat mai multe informații și am descoperit că posca era la origine o băutură medicinală împotriva scorbutului, avînd multe calorii și vitamina C, dar era și hidratantă.Aciditatea sa omora bacteriile dăunătoare și era o alternativă la apa stricată.A fost folosită din secolul II î.d.Hr. pînă în timpul Bizanțului.
Deci concluzia dumneavoastră, domnule Coja, e foarte validă: romanii i-au întins acel burete cu posca din milă pentru suferința Domnului și nu era o cruzime; doar era băută de aproape toți soldații vremii, oamenii de rînd și chiar romani de vază (Cato cel Bătrîn).
Etimologia sa însă e întra-adevăr atrăgătoare: vine probabil din gr.epoxos (very sharp) și e coradicalul lui..PIȘCĂ(..de limbă presupun, așa cum sînt anumite licori bahice) cu origine necunoscută în DEX.Grecii însă o denumeau mai ales oxos(acetum pentru latini); după cum știm partea această de Mediterană prefera vinul dulce și abia prin secolul VI d.Hr. a intrat în uzul și vocabularul grec sub numele phoska.De asta presupun eu că la origine era mai mult o băutură a barbarilor(Macedonia?) balcanici.
Remarc în același timp că multe cuvinte românești ca ploscă(var.palască), plută, ploștină(teren umed, mocirlos), pleoșc/fleoșc(onomat.), pleosc(izlaz, pășune lîngă o apă 2.mămăligă moale) sînt înrudite cu termenii antici din lista următoare: lat.paludis(paludă înv. pentru mlaștină, baltă), tracă pala(tot mlaștină), sanscrită pluta(„care înoată”) și probabil că lista e mai mare de atît.
Legat de etimologia lui posca mai e dat și lat.potor(a bea) dar, deși nu cred în ea, dau cîteva coradicale IE: albanezii folosesc „pa” pentru apă și a bea, vechi greci foloseau termenul potamos pentru rîu cu debit foarte mare iar iranicii numiți kalasha au patishoi(foarte apropiat de numele antic al Tisei dat de Burebista, cred eu, și anume Pathisus..alți istorici cred în ipoteza că Marisos era numele vechi al Tisei și de aici avem Maramureș).În limba noastră avem cîteva vocabule din limba daco-tracilor și anume: apătos(reg.Banat pentru catitate foarte mare de apă), pută(înv.orig.nec. pentru izvor),putină(recipient folosit de ciobani în meșteșugul lor). Eu m-aș încumeta să înaintez o explicație pentru anticul Potaissa pe aceeași linie,dacă nu-s prea îndrăzneț.
PS: Avem ceva în comun, d-le Coja: localitatea Lumina.Am veri primari acolo cu care colindam iarna;am și făcut armata tot acolo.
minunat
multumim
Zamolxus, cred ca esti autorul logat cu alt nume:)) Mai intai cred ca TU trebuie sa citesti mai cu atentie si rabdare daca vrei sa afli ceva. Priveste cu calm pe pagina aceea si poate descoperi mai mult decat ceea ce ai specificat aici ca ai descoperit pe acea pagina, grabit fiind de orbirea care te-a lovit cand ti-ai stabilit déjà continutul mesajelor aruncate pe aici ulterior. Dupa care poate ca urmare reusesti sa mai lasi aroganta fiindca este echivalenta cu prostia si e pacat de putinul cu care te lauzi ca ai ca bagaj de cunostinte- nu ca ti-ar si folosi la ceva in viata…Acu’ trebuie sa adaug ca argumentatia ta cum ca ” Pilat a acceptat doar pentru a evita o revoltă din partea claselor superioare care au cerut execuţia, şi a bisericii. ” este « perfect valabila » hehe . Ea chiar face sa para mai putin vinovata decizia executiei lui Iisus, dealtfel se continua pe acelas gen de principii si in ziua de azi cand se iau la fel de intelepte decizii pentru romani; oameni ca tine cu astfel de principii fac pariu ca stau la baza nenorocirii romanilor, oameni ca tine-foarte inteligenti, coerenti si principiali:) Subscriu la parerile lui evreul de serviciu, si iete ma fac si eu evreu, ca si asa probabil la origine toti suntem oricum. Sa traiesti bine:)
Da, Zamolxus, mi-am indreptat gresit privirea si am scris Viorel in loc de Scorilo…la comentariul lui am facut trimitere.
Nu, Zamolxus, nu am pierdut esenta…n-ai citit cu atentie ce-am scris.
Da, Zamolxus, nu stiam ca noi am fi urmasii Rumului. Nu este o rusine sa recunosti ca nu stii…Apropo, fa un scurt comentariu, sunt si altii care nu stiu de Rum, am intrebat si n-am aflat nimic. Asta, doar daca stii ceva…Daca nu, las-o moarta…
Nu, Zamolxus, nu sunt evreu.
Ma intrebi de ce romanii au devenit brusc agresori dupa revolutie, dintr-un popor pasnic de milenii…
Hai sa vedem, cat de pasnici am fost noi:
1)Burebista isi facuse un adevarat imperiu, cucerind teritorii de la gurile Bugului pana in muntii Tatra si Muntii Balcanici,implicandu-se in lupta pentru putere de la Roma dintre Cezar si Pompei;
2)Decebal facea incursiuni in teritoriile romane, atragand furia acestora si sfarsind, stim cum…
3)Mircea cel Batran cucereste Dobrogea de astazi de la otomani, duce Tara Romaneasca pana la Marea Neagra si se implica in lupta pentru putere de la Instambul dintre urmasii lui Baiazid;
4)Stefan cel Mare face prima incursiune in Transilvania in 1461 ( nu se gandea la unire), cucereste cetatea Chilia de la Unguri in 1465, in 1470 prada si arde orasul Braila iar in 1490 pune stapanire pe Pocutia…
5)Despre Mihai Vitezul nu mai vorbesc…
6)In 1913, Romania se implica in al doilea razboi balcanic iar dupa pacea de la Bucuresti anexeaza Cadrilaterul;
7)In 1916, Romania declara razboi Austro-Ungariei si intra in razboi, desi pe noi nu ne atacase nimeni, eram neutri…
8)In 1942, dupa ce in prealabil eliberasem Basarabia,participam la marea ofensiva spre Stalingrad, asediem Stalingradul impreuna cu nemtii,apoi, intoarcem armele si-i urmarim pe nemti pana in Cehoslovacia…
Din fericire, n-am fost pajnici, poate era mai bine daca eram ceva mai incisivi; pajnici si docili, ne-au vrut dusmanii…
Astazi suntem intr-o alianta si trebuie sa fim acolo unde este aceasta…Militarii romani merg in Afganistan si Irak pe baza de voluntariat. Nimeni nu este obligat.
Romania are nevoie de o armata bine pregatita, si nu exista pregatire mai buna decat cea de pe front.Nu suntem armata agresoare. Aparam niste oameni care vor sa iasa din evul mediu si nu sunt lasati sa faca acest pas de catre niste bestii ce-i vor captivi in trecut. Am vazut astazi la TV un reportaj din Afganistan cu o tanara femeie mutilata de sotul si fratele ei( pedepsita dupa reguli tribale), i-au taiat nasul si urechile pentru ca nu s-a supus ordinelor lor…
Referitor la „colosseumul” de astazi, nu pot spune ca nu exista, dar nu noi il intretinem.
Am inteles ca tu esti fericit ca nu esti evreu si nici nu te consideri complice cu ei la „sfarsitul” lui Iisus..
Fie ca tine! Important este sa fii un om bun si sa traiesti dupa regulile Lui.
Si ca sa ne despartim prieteni, sa-ti spun un banc, pentru a mai destinde admosfera:
In timpul instalarii nazismului in Germania, un evreu intra intr-o biserica pentru a se ruga. Preotul il vede si-i anunta pe cei prezenti ca intrerupe slujba, pana cand evreul va iesi din biserica.
Acesta, in drum spre usa, aratand spre Iisus, spune: Dati-l si pe EL afara… ca si EL este evreu…
evreul de serviciu
ţi-ai îndreptat privirea greşit spre autorul articolului şi ai pierdut esenţa. E vorba de istoria mistificată, diversionistă şi manipulată, care marcă societatea zis creştină, care e găunoasă, putredă şi criminală, adică exact invers decît a dorit Cristos.
soldatul roman cred că după execuţie a mers să tragă o duşcă şi eventual s-a huzurit printr-un lupanar înainte să se retragă la cazarmă.
gestul sadic aparţine evreilor care l-au condamnat la moarte nu romanilor. Pilat a acceptat doar pentru a evita o revoltă din partea claselor superioare care au cerut execuţia, şi a bisericii. Deci dacă e să vorbim corect istoriceşte. În altă ordine de idei noi nu sîntem urmaşii Romei ci ai Rumului, dacă şti ce înseamnă asta, deşi nu cred.
dacă coloseumul era un loc al durerii, nedreptaţii şi suferinţei, aşa cum spui tu, atunci poate ne spui ce înseamnă Iracul şi Afganistanul în viziunea ta? Sau ne explici puţin de ce românii au devenit brusc agresori după revoluţie, dintr-un popor paşnic de milenii? oare chiar vor ei să fie nişte gorile ucigaşe în aceste ţări.
dacă refuzi să vizitezi coloseumul, înseamnă că vei refuza să vizitezi şi Iracul, Afganistanul, Palestina, Etiopia, Somalia, Sudan, şi multe altele. Dar se pare că pe tine nu te deranjează coloseumul adevărat al zilelor noastre şi războaiele virtuale şi nucleare acoperite, care au loc sub nasul tău.
lumea a fost crudă întotdeauna, problema e cine e cel care comandă cruzimea nu cine o duce la îndeplinire.
şi astăzi ca şi atunci războaiele se duc cu soldaţi de carieră (mercenari), plătiţi. E o meserie ca oricare alta.
în general gladiatorii erau oameni condamnaţi, certaţi cu legile impuse în societate. Li se mai dădea o şansă. Cei care supravieţuiau erau de obicei recrutaţi ca soldaţi.
imperiul englez a mai dat şi el o şansă condamnaţilor, folosindu-i la colonizarea teritoriilor ocupate: SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă, etc. În plus a mai practicat deosebit de oribil. A îndepărtat mulţi copii de familiile lor sub pretextul că acestea nu sînt capabile să aibe grijă de ei şi i-a dus la muncă în colonii. Şi totul sub pretextul unui serviciu social impecabil sub coroană.
dacă tu eşti evreu sau nu sau simpatizezi cu evreii e treaba ta, dar eu unul nu sînt evreu şi nici nu mă consider complice cu evreii. Poate tu ai un motiv personal să te consideri complice. Eu unul nu am aşa ceva şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că m-a scăpat de asta!
numai bine!
Imi cer scuze ca revin, sper sa nu supar prea multa lume cu punctele mele de vedere, oarecum, in afara de rand…
„Viorel” a spus ca istoria este credibila si ca se repara o eroare care dainuie de 2000 de ani. Si comentariul domnului Profesor tot in directia asta duce.
Eu vin si afirm ca, intr-adevar,istoria este credibila, dar nu nu putem afirma ca se repara o eroare care dainuie de 2000 de ani (cum spune „Viorel”). De 2000 de ani ne irita sadismul legionarului roman care ii da lui Iisus otet in loc de apa, insa faptul ca aflam astazi ca soldatul nu ia dat otet, ci o racoritoare nu este o veste de natura sa ne linisteasca, din contra, trebuie sa ne irite si mai mult…Gestul acelui legionar roman, nu semnifica omenie sau mila, ci sadism pur, brut…
Sa ma explic:
Pentru a intelege purtarea legionarului, trebuie sa facem iarasi recurs la istorie, cunoasterea realitatilor acelor vremi’ este esentiala.
Moartea sclavilor, a celor ocupati si a dusmanilor Romei era un spectacol bine regizat…Colosseum-ul era un teatru al crimei, era un loc in care imparatul, patricienii, soldatii si plebeii romani se distrau, privindu-i pe gladiatori( traci, daci, gali, evrei) cum se omoarau intre ei pentru castigarea libertatii; era un deliciu sa-i vada cum se luptau cu animale salbatice sau cum se scurtau singuri de maini, de picioare sau de cap…Asta era distractia principala la Roma…Paine si circ…Spunem gladiatori si nu mergem mai departe cu investigatia, pentru ca am afla lucruri dureroase pe care noi, urmasii Romei, nu suntem in stare sa le acceptam. Gladiatorii erau oameni luati de langa sotiile, copii si parintii lor si dusi la Roma, la Colosseum, sa moara spre distractia locuitorilor capitalei imperiale, cum am spus, erau daci, traci, evrei pe care niste familii ramase, undeva, la marginea Imperiului, ii astepta sa se intoarca acasa, candva…in zadar. Cata durere, cata nedreptate, cata suferinta?
Acesta-i motivul pentru care eu nu am vizitat relicvele Colosseum-ului si nu le voi vizita niciodata…Prea multa suferinta, nedreptate si disperare ascund acele ramasite…
Dar, sa revenim la legionarul roman care la servit pe Iisus cu citronada…
Cine era asta? Era un „om” caruia ii lipsea Colosseum-ul si care, oriunde mergea isi oferea o „distractie criminala”, o executie care sa-i aminteasca de Colosseum, de Teatrul Mortii de acasa. Moartea lui Iisus a fost o distractie pentru soldatii romai ( ei nici nu anticipau impactul pe care acel om il va avea asupra istoriei), pentru ei era un alt motiv de voie-buna ( printre alte mii de executii)…Nu trebuie sa cautam semne de omenie si de civilazite acolo unde nu exista.
De ce ia dat citronada? Simplu! Pentru ai prelungi agonia, spectacolul trebuia intretinut ( am inceput prin a spune ca pentru acesti oameni, moartea era un spectacol).
Agonia celor pe care ii executau era un supliciu pentru acele brute. Daca Iisus murea repede, repede se sfarsea si spectacolul…Si ei ce faceau?Se intorceau in cazarma…
Pentru ca altfel, cum explicati faptul ca acel soldat, cand la batut in cuie pe Iisus si ia simtit zbaterea si scrasnetul dintilor de durere, rugile poate, nu a tresarit in el o urma de omenie, cum a putut acest”milos” soldat al Imperiului, sa-i ia mana stanga si sa o bata in cuie, sa-i ia mana drepta si sa o bata in cuie, sa-i incruciseze picioarele sa i le bata in cuie si toate astea in timp ce Iisus se zbatea, tipa si, probabil, implora…Despre ce vorbim aici? Despre mila acelui soldat? Daca pe voi va bate unul in cuie pe o cruce si, uitandu-se la dumneavoastra cum muriti, va da un pahar cu apa, asta se cheama ca respectivul este un om de isprava? Doamne, Dumnezeule!
Da, domnule Profesor, ia dat citronada dar nu din omenie, ci pentru ai prelungi suferinta si ca distractia soldatului roman sa dureze mai mult! Asta-i adevarul! Habar nu avea acel soldat cine este IIsus, pentru el era un alt condamnat…Asa se explica si usurinta cu care la condamnat Pilat, era cea mai ieftina distractie pe care o putea oferi soldatilor sai…Imparatul la Roma proceda asisderea…
Insa, dupa toate astea, Iisus ia iertat pe toti ( si evrei, si romani): Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac! Asta a spus El inaintea de a muri. Si nu se referea doar la evrei…Vazand ce dezbatem noi astazi, otet sau citronada, omenie sau barbarie, acel soldat roman, de undeva din inaltul cerului, cred ca se rusineaza, amintindu-si de trairile lui animalice in preajma Crucii…
Evreii si-au asumat acuzatia de blasfemie adusa lui Iisus, nu o neaga nici astazi…noi de ce nu suntem in stare sa ne asumam crima pe care am infaptuit-o!
Iisus, oricum, ne-a iertat pe toti! Noi de ce nu putem sa ne iertam unii pe altii…in fond, am fost complici.
asha
pe pagina pe care ai trimis-o scrie precum că Cristos s-a reîncarnat în Mitra. Reîncarnare în trecut?! Mitra a trăit cu mult înaintea lui Cristos.
s-ar putea vorbi eventul de reîncarnarea lui Mitra în Cristos. E o problemă de logică a discursului.
în plus cultul lui Mitra a fost practicat în lumea antică din Irlanda pînă-n India iar printre adepţi s-au numărat şi romanii. Creştinismul a fost impus romanilor cu parul. Adopţiunea e una şi convertirea forţată e alta. Este vorba de atitudini şi împrejurări diferite.
logica discursului nu trebuie distrusă deoarece ea probează adevărul, iar cine nu vrea să cunoască adevărul înseamnă că e înclinat spre minciună.
cînd alegi exemple caută să fie susţinute de un discurs logic altfel rişti să cazi în greşeala acceptării unui adevăr deformat, distorsionat şi diversionist.
numai bine!
Ati remarcat bine importanta acestui studiu facut de doctorul in filologie Nichita Vancea si prezentat in cartea sa, Fondul principal lexical al Aromaniei. Meritul revine si conducatorului sau de doctorat care l-a incurajat pe acesata cale. Faptul ca ne aduceti noua la cunostinta acest eveniment denota flerul de inalta constiinta civica ce va caracterizeaza.
Aparent neansemnata aceasta modificare de cuvinte, sigur va produce transformari importante in interpretarea textului biblic.
Eu cunosc aceasta bautura sub numele de- mursa- facuta din miere si otet de casa.
Faptul ca un dialect al limbii romane conduce la aceste modificari de perceptie despre comportamentul omului- soldat ca avand reactii simple, naturale si imediate ne apropie si mai mult de intelegerea comportamentului mioritic pe care il avem.
” evreul de serviciu ” are o argumentatie foarte interesanta . Dl. profesor Coja a demonstrat ca ostasii romani i-au dat lui Isus acea racoritoare pe care o aveau la dispozitie si nu otet . Istorisirea este credibila.Iata ca se repara o eroare care dainuie de 2000 ani.Sigur ca este la mintea cocosului sa te intrebi de unde aveau ostasii otet ? Ca doar nu au batut la prima usa sa ceara otet. Sa-l facem public , pentru ca este o parte foarte importanta privind ultimele clipe ale Mantuitorului.
La o astfel de executie, nu m-ar mira deloc sa fie si batjocorit si sa i se dea otet cand se plange de sete un condamnat, in acele timpuri.Ar fi inedit insa sa ii bati membrele in cuie, sa il rastignesti si pe urma sa fii dragut cu el.Soldatii romani…iarasi m-ar mira sa fi dat vreo dovada de compasiune dupa cum se specifica si in Biblie, raritate. Evreii, responsabili sau nu, era de al lor si au decis condamnarea in acel fel pentru motivele proprii, rimanii insa aveau drept de decizie, responsabilitatea le apartine, nu au nici o scuza ba dimpotriva. Evreii sunt poporul ales, daca accepti scrierea din Biblie fara discriminare, daca accepti doar nele pasaje atunci poti crede ce vrei.Expicatia este insa clara, fara el fara credinta lor imperfecta in fata l;ui Dumnezeu, nu eram crestini astazi, nimic nu este eroare in univers, altfel ce am mai discuta pe tema credintei daca nu exista.
Cineva spunea aici ca important a fost pentru Isus sa arate ca scriptura s-a implinit, si sunt total de acord, acestea fiind si ultimele sate cuvinte, si de aici avem ceva de inteles, sau de incercat sa intelegem. Intr-adevar, tot cum trimite autorul acelui comentariu la un link referitor la incarnarile lui isus, este evident ca toti marii lideri spirituali ai lumii, nascuti si aducand invataturi de valoare umanitatii in toate colturile lumii au o poveste aproape identica, si in afara de cei specificati in acea lista, exsita unii care au prelungi-o cu mult.Asta este important. Atata timp ca a se implini o scriptura este esentia pentru un invatator de talia lui Iisus, ar trebui sa fie si pentru noi, si ce apare evident aici este ca scriptura este inaintea implinirii ei, deci destinul nostru este trasat inaintea trairii lui in materialitate. Asadar, sa ne concentram nu pe otet sau rautatea si sadismul romanilor care in trecut fiind, nu putem inca spune ca a disparut cu desavarsire din natura noastra, ci pe ce implica importanta care se da implinirii scripturilor. Dumnezeu insasi afirma ca El radse in fata raului fiindca s-a savarsit demult, ceea ce arata ca pentru Dumnezeu si dimensiunea in care la acel nivel spiritual suntem una cu El, dincolo de timp, noi aici traim in trecut, savarsim scripturile noastre…un mesaj valoros care implica imensa sursa de intelepciune. Toate religiile se acorda in a specifica ceea ce in a naostra atat de frumos ni se spune cum sa traim, aici dar neapartinand de lumea aceasta. Iisus stia ce il asteapta si a acceptat sa implineasca scriptua, a gasi noi vinovati acum pe cineva este futil.prostia umana il face pe om sa comita erori, cand prostia dispare, ramane lumina compasiunii in fiecare dintre noi fiindca dincolo de orice, totul este Dumnezeu.
Engels a fost/este evreu. Si el stie bine ca Hristos este o plasmuire, pentru ca religia crestina chiar evreii au inventat-o. Au inventat-o ca sa ridice popoarele contra Imperiului Roman. Si au reusit. Bravo lor. Baieti destepti. Acum ne lasa sa ne batem ca prostii pentru cine are dreptate : L-au omorat pa iisus evreii sau romanii, i-au dat otet sau citronada, etc.
Ca iisus a existat sau nu, ca a fost ucis sau nu, ca a inviat sau nu, important este ca noi rom^nii sa luam aminte la invataturile Bibliei. Ca prea le luam in batjocura si uite unde am ajuns.
Ce sa zic domn Profesor, dupa ce l-au batjocorit batandu-l si punandu-i coroana de spini pe frunte,”milosii” soldati romani l-au servit cu o racoritoare, asa, sa-i fie crucea usoara…
Romanii l-au ucis pe Iisus, nu-i mai acuzati pe evrei.Evreii nu l-au recunoscut de mesia si au cerut judecarea lui pentru blasfemie iar judecator era Pilat, guvernatorul roman.Romanii l-au arestat, romanii l-au batjocorit, romanii l-au judecat, romanii l-au condamnat la moarte si, tot romanii, l-au crucificat. Pilat putea sa-l gaseasca nevinovat si sa-l elibereze, dar n-a facut-o.
Inainte de ai judeca pe evrei,ar fi bine sa puneti mana pe cartea de istorie pentru a putea intelege vremurile si a judeca drept cele intamplate.
Pe scurt, situatia era urmatoarea: evreii erau sub ocupatie romana si-l asteptau pe mesia sa-i elibereze. Asa cum facusera alti mesia in istoria lor ( Moise, de exemplu). Mesia inseamna eliberator. La inceput l-au crezut pe Isus ca e mesia,datorita puterilor sale de a vindeca si de a face minuni,insa dupa ce a spus celebra fraza: Sa-i dam Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu, a pierdut multimea. Cum sa-i spui unui popor care lupta pentru libertate sa-l respecte pe ocupant? Nu asta asteptau ei de la mesia.
Ce vroia cezarul de la ei: grane, bani, femei, copii, sclavi, etc.Hai sa facem o paralela cu istoria poporului roman: cum ar fi reactionat romanii daca in timpul ocupatiei otomane, sub conducerea fanariota, un ins care se pretindea fiul luiDumnezeu si eliberator, le cerea sa-i dea sultanului ce este al sultanului si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu. Raspundeti acum! Si merg si mai departe, pentru ca vreau sa ajung la celebrul „talhar” Barabas.
Daca romanii aveau de ales intre eliberarea lui Iancu Jianu si acest ins, pe cine ar fi ales?Iancu Jianu era un talhar pentru fanarioti si turci, dar un erou pentru romani.Asa stau lucrurile si cu Barabas, el era un talhar pentru ocupantii romani dar un erou pentru poporul evreu, el fiind o capetenie care lupta contra legiunilor romane, recuperand o parte din birul dat si redandu-lcelor oropsiti.
Si, din acest punct de vedere, este de neanteles judecata facuta de Pilat: Iisus care le spunea evreilor sa i dea Cezarului ce este al Cezarului a fost condamnat la moarte prin crucificare, in acelas fel ca si Barabas, un real pericol pentru Imperiu.De ce?Raspundeti voi!Eu pot spune ca, logic vorbind, Guvernatorul era un criminal sau idiot.Nici un om fara educatie juridica nu putea sa dea o asemenea sentinta.
Insa, din punctul meu de vedere, toate aceste fapte ar trebui uitate, daca nu s-ar fi intamplat, invataturile lui Iisus nu ar fi ajuns pana la noi.Ar trebui sa citim Biblia fara sa ne preocupe aceste cancanuri (cine la acuzat, cine la ucis, ia dat sa bea otet sau racoritoare, evreii sunt mai vinovati decat romanii si romanii erau niste baieti buni care nu au avut ce face, etc)si sa ne preocupe respectarea celor transmise de Iisus:Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti, Nu da zilei de azi, grija zilei de maine, etc. Traim noi dupa invataturile lui?IIsus ne-a cerut sa iubim, nu sa uram.Daca azi ar invia, nu ne-ar fi bine, noua crestinilor, nu evreilor. Si apropo de evrei, din cate se pare, cineva acolo sus ii iubeste, sunt mai puternici ca niciodata. La catolici a exista un sfant, Augustin, care a redus toata biblia la o singura fraza: Iubeste si fa ce vrei!Noi de ce nu suntem in stare sa iubim, de ce ii injuram pe evrei cand in bisericile noastre avem peretii plini de sfinti evrei la care ne inchinam ( Andrei, Petru, Ion, Ilie,Fecioara Maria, etc).Toti sunt evrei. Cum explicati asta?Nu cumva toata treaba asta cu ura impotriva evreilor este tot o lucrare a lui Iisus pentru a ne testa credinta, toleranta, insusirea invataturilor, in fond…El a spus sa ne iubim aproapele, oricare aproape…Daca Iisus ar reveni maine si ne-ar intreba de ce ii uram pe evrei, desi El ne-a spus sa ne iubim aproapele, noi cum ne-am justifica purtarea?Va spun eu, n-am putea pentru ca el ne-a invatat un singur lucru: SA IUBIM!Ura, indiferent impotriva cui, nu vine de la El.O mare vina pentru aceasta situatie o are si biserica, a cultivat vinovatia evreilor cand trebuia sa cultive iubirea si acum culege necredinta. Oamenii merg sa atinga moaste, ca paganii, cand Iisus ne-a invatat cum sa facem sa obtinem ce vrem: Cauta si vei gasi,Bate si ti se va deschide, Cere si ti se va da…Dar cere ca si cum ai fi primit deja!Asta-i credinta adevarata, sa ceri ca si cum ai fi primit deja.Pentru niste superficiali ca noi, este foarte greu, aproape imposibil.Si in acest timp, preotii sau transformat in perceptori…strang bani pentru cele lumesti.Aud multi inconstienti care isi doresc sa vina Iisus cat mai repede, fara sa se intrebe daca sunt pregatiti sa-l primeasca, gandindu-se, probabil, ca fatarnicia lor il va pacali. Habar nu au ce vor primi…
odata cu venirea imperiului roman au inceput toate relele pe pamant iar o data cu ei demonismul. partea buna justitia.
Domnule Coja,
frunoasă dizertaţie pe lîngă marile adevăruri. „unii evrei”, băuturi răcoritoare, etc. romanii se pare că erau suficient de deştepţi să aibă astfel de băuturi răcoritoare. o alta destul de asemănătoarea era apă cu zeamă de lămîie şi miere de albine. e reconfortantă pe căldură mare. alta ar fi ceaiul fierbinte. am învăţat de la arabi fraţii evreilor. după un ceai fierbinte te încălzeşti şi simţi că vîntul fierbinte se transformă într-o briză plăcută, şi ai impresia că afară e mai rece decît era înainte.
despre romani care doar ei aveau dreptul să execute, aşa cum stimatul domn Corneliu afirmă fals ce să mai vorbim?! atîta timp cît Pilat i-a spus iniţial lui Irod să-l judece el şi să-l condamne. mai mult i-a propus lui Cristos să plece mai bine la Roma.
oricum ce e important e că evreii au cerut execuţia lui Cristos deoarece se pretindea regele lor, aşa cum fals pretindeau unii evrei, şi că romanii nu aveau nici-un motiv deoarece Cristos nu s-a pretins regele romanilor. se pare că nu toată lumea cunoaşte adevărata desfăşurare a evenimentelor, dar se trezeşte vorbind. ce e foarte clar e că logic trebuia să existe băuturi răcoritoare indiferent dacă erau cu oţet sau nu, deşi se pare că aceasta e foarte eficientă, la fel ca de fapt toate făcute din ceva cu gust acrişor, toate fiind de fapt pe bază de oţeturi obţinute din fructe verzi necoapte sau oţeturi din fructe coapte puse la fermentat. din mere, sau cidru, sau braga, etc
vă mulţumesc pentru dizertaţie şi multă sănătate!
BIBLIA-Matei-Verset 48- Intunericul, stipuleaza:
Si indata….un burete(?)umplut cu otet..!?
Oamenii nu citesc si talmacesc, tezele de doctorat ale studentilor!? Tema merita dez-batuta, in Biserica!
Despre „soldatii romani”, un pic mai putina
infierare! Puneti accentul pe cei ce comandau! (vezi ev.Dec 89!?)
http://www.near-death.com/experiences/origen04.html
a se citi in „Jesus Reincarnation Index”
In vechiul testament scriptura specifica nasterea, viata si moartea lui Iisus.important nu este atat ce i s-a dat sa bea ci, atat pentru noi cat si in principal pentru Iisus, important era sa se implineasca scriptura-deaceea specifica mereu asta.Bineinteles ca nimeni care e pe moarte si isi da duhul, nu ar trebui sa isi ia timp sa mai si specifice ca s-a implinit scriptura in privinta acelui moment unic si dificil, daca nu era esential. Avand in vedere si faptul ca Yuda a facut exact ce i s-a spus, adica ascultator a implinit cererea lui Iisus fiind o ascultatoare unealta la implinirea scripturii-si dupa cum se si specifica in evanghelia lui Yuda din gnostica gasita la marea moarta- unde se arata cat de mult Yuda il iubea pe Iisus si invers mai ales- precum si de neuitant faptul ca asa cum scrie in scriptura (bineinteles metaforic desi destul de clar) Iisus este reincarnarea altora dinaintea lui, el fiind cel ce a fost, este si va fi, reiese din nou ca cel mai important pentru El era sa se implineasca scriptura( in scriptura Adam este cel care aduce moartea prin neascultare, Iisus trebuie sa patimeasca pentru a o salva-cel dintai este cel de pe urma- fff.pe scurt-.
Articolul este interesant si sunt convinsa acum ca acea bautura era cum spune autorul acestui articol insa, daca cei care erau acolo credeau ca este otet fiindca in mod sigur mirosea teribil a otet, atunci si Iisus tot otet a crezut ca este fiindca in mod categoric a primit in loc de ceea ce a cerut, respectiv apa, ceva care mirosea tare a otet si din care nu cred ca a apucat sa bea. Asadar scriptura s-a implinit chiar si daca era doar o picatura de otet intr-un butoi cu apa. Sa zicem aici ca doar soldatii romani capata din toata aceasca poveste ceva mai putina judecata aspra; ramane totusi ca ar trebui sa speram ca ne tragem mai mult din daci decat din depravatii de romani, caci daca este altfel, nu prea mai avem speranta de salvare in nici o viata actuala sau viitoare, la cate nemernicii a facut acel imperiu teribil, corupt, vulgar, sangeros dement, etctc cu care ne mandrim prea des in aroganta noastra–mostenita tot de la ei cu siguranta…
Multumesc autorului, chiar habar nu aveam de bautura aceea si imi imaginez revelatia sa cand a aflat la randul sau.Apropos, bautura aceasca este foarte apreciata pe undeva prin vermont, se face cu miere apa si otet de mere fiind remediu fantastic pentru aproape orice mai ales prin faptul ca restabileste echilibrul PH-ului:)
ps.scuze pentru eventuale erori in scriere:)
Pentru confirmare cititi si http://www.intercer.net/egw/index.php/DA/656/
Nu cumva „otetul” care i s-a dat sa-l bea nu a fost cumva o substanta narcotica
care sa-l adoarma si sa-l scape de dureri..Biblia uita sa spuna adevarul adevarat….
Virgil Ciuca
se stia foarte bine ca nu s-a dat otet, dar evreii doresc disiparea vinei si spre alte natii, asa ca au avut tot interesul sa promoveze aceasta teorie…mai ales de cind s-au infiltrat si la vatican.
Multumim de expunerea acestui adevar !
Anul se pare ca incepe bine pentru dvs. si pentru noi, cititorii !
bineinteles ca pt friederich engels,care scria despre ”holocaustul revolutionar” in care trebuia sa dispara 10% din populatie,era de necrezut ca a putut exista un om ca mantuitorul hristos. era un non sens pt mintea unui criminal de asemenea calibru.asta e tragedia omului sa vada lumea dupa propria lui iluzie…….probabil ca pt oameni ca engels hristos putea sa ramana in cerul lui,oricum holocaustul revolutionar nu avea nevoie de EL sa vina sa deranjeze nebunia criminala a celor care construiau ” o lume noua” desi genocidul propus de ei ca solutie la durerile lumii nu era ”nou” decat prin magnitudine.
Deosebit de interesantă această „excursie ” lingvstică cu acest cuvănt „PUSCA”…şi ce coincidenţă cu zvonul că americanii folosesc experimental „în secret ” o nouă „armă ” care omoară prin”deshidratare”…şi PĂSĂRI MOARTE cad deshidratate subit la sol ori moartea le prinde deshidratate în copac ca şi la Constanţa
PS.
„Constănţenii care locuiesc pe Bd. 1 Mai, în zona Far, s-au alarmat, sâmbătă dimineaţă, când au descoperit, în grădiniţa din spatele blocului B1, aproximativ 30 de grauri morţi. Oamenii s-au alarmat, având în vedere cazurile de păsări decedate din state precum Suedia, Italia şi SUA, găsite în ultimele zile. „Azi dimineaţă nu erau aici, au apărut cândva între orele 8,00 şi 10,00”, a declarat pentru „Cuget Liber” Laurenţiu Negrescu, constănţeanul care a găsit păsările.etc
„
La Mulţi Ani de Sfîntul Ion şi să trăiţi cu numele domnule profesor Ion Coja !
Ei, fie ca i-au dat otet sau nu, ramane clar faptul ca cei care l-au asasinat pe Iisus au fost soldatii gloriosului Imperiu Romani.
Sa nu uitam ca dreptul de a condamna si de a executa condamnatii la moarte apartinea exclusiv autoritatilor romane care stapaneau in mod absolut in Iudeea de acum 2 milenii. Autoritatilor locale evreiesti le reveneau cel mult atributii similare cu ale unei primarii de azi.
Si sa nu uitam, iarasi, ca rastignirea pe cruce, cea mai bestiala executie cunoscuta in antichitate, era obisnuita in Imperiul Roman si aplicata exclusiv de acesta.
Sa ne amintim de exemplu numai de miile de rasculati ai lui Spartacus care au fost rastigniti dealungul Viei Apia.
Asa ca nu mai are importanta de i-a dat acel soldat lui Iisus sa bea. In orice caz, dupa formularile din evanghelii, aduse aici, nu rezulta vreo intentie prea umana din partea acelui soldat.
Toata argumentarea din articol arata cam ca punerea unui petec pe o haina numai gauri.