Iarna-i grea, omătul mare, Semne bune anul are
Domnule profesor ION COJA, mâine anul se înnoiește! Cu ce gânduri, cu ce speranțe, cu ce planuri?
Domnule coleg, mi-ai adus aminte de colindă:
Aho, aho, copii și frați, 
Stați puțin și nu mânați, 
Lângă boi v-alăturați 
Și cuvîntul mi-ascultați! 
Mâine anul se-nnoiește 
Plugușorul se pornește 
Și începe a ura 
Pe la case-a colinda! 
Iarna-i grea, omătul mare, 
Semne bune anul are…
…Acesta era începutul Plugușorului cu care am colindat ani la rând, toată copilăria mea. Maică-mea mă încuraja, mă trimitea pe la toate neamurile, până la bariera Constanței, iar la întoarcere trebuia să dau raportul cum am fost primit de fiecare rudă! De regulă mă însoțea Peter, Peter Weisz, cel mai bun prieten din copilărie. Din copilărie și până la adânci bătrâneți! Văzând Peter că mergem pe la rudele mele, am inclus în traseu și rudele sale, prietenii de familie, mai toți evrei. Ne primeau ușor intrigați că le aducem vestea Nașterii lui Iisus. Mai târziu am aflat cum e cu Mesia și evreii. Am mers cu Moș Ajunul, cu Florile Dalbe, cu Steaua, cu Plugușorul, cu Sorcova, de câteva ori și cu Aratul și semănatul. Câștigam bani frumoși, dar mai ales a contat sentimentul de clan, de neam, pe care îl descopeream și simțeam că îl consolidam prin periplul meu. Peste tot eram primit cu mare bucurie! Sau măcar așa mi se părea mie!…
Aș remarca și comenta în textul de mai sus ultimele două rânduri: Iarna-i grea, omătul mare, Semne bune anul are!... Așa era simțită iarna grea, cu mult omăt: semn de belșug la câmp, pentru anul care dă să înceapă… Azi nu avem o iarnă grea, omăt mai deloc, semn prost pentru recoltele de la vară!… Iată unul din gândurile care mă frământă: va fi 2023 un an prost pentru agricultură? Sunt semne că anul 2023 va fi un an greu și în alte domenii, ca să nu zic în toate! Poți să-mi dai o veste bună?
În anul care se încheie peste câteva ceasuri ați trecut de un hop important: ați împlinit 80 de ani în luna octombrie! Este o vârstă care vă obligă să veniți cu „sfatul din bătrâni”! Cine vă cunoaște așteaptă de la domnia voastră un semn, un îndemn, o povață care să limpezească așteptările noastre! Pe scurt, ca să cităm din clasici, ce-i de făcut, domnule profesor, pentru ca România să iasă din impasul în care se află de zeci de ani! Ce-i de făcut la anul și în anii următori!
Sunt multe de făcut și nu știu dacă le putem face pe toate. În multe privințe depindem de restul planetei, cum va evalua situația internațională. Sper să avem alți oameni la ministerul de externe, inclusiv la SIE, care să fie devotați interesului național și care să fie capabili să tragă sforile diplomației, așa cum n-au făcut-o niciodată după decembrie 1989!
Aș începe chiar cu acel nefericit decembrie 1989! După 33 de ani încă nu s-a înțeles ce am pățit atunci și în anii care au urmat! Nu s-a înțeles nici sensul major al celor 25 de ani de dictatură ceaușistă. Unii au numit-o „dictatură de dezvoltare” și cred că numele este corect. Ce nu se înțelege este că această dezvoltare a României a stârnit în jurul nostru și mai ales în cercurile puterii mondiale o reacție adversă vecină cu dușmănia pe față! Ceaușescu a vrut să facă din România o țară puternic industrializată și cam reușise! A vrut ca România să intre în clubul select al țărilor posesoare a armei atomice! Și cam reușise! A vrut ca România să intre în clubul exclusivist al elitei financiare mondiale. Și era pe cale să reușească dacă nu-l înlăturau din viața politică, din viață! Aveam una din cele mai mari flote comerciale, românii erau posesori ai caselor în care locuiau, învățământul și sănătatea funcționau mulțumitor! Lipsea puțin ca să fie bine!
Nu se cunoaște cât de mare a fost sabotajul de care a avut parte politica lui Ceaușescu din partea unor structuri oculte din țară care pregăteau detronarea sa. Se știe azi că așa zisa criza alimentară a fost provocată de Securitate, de aripa trădătoare a Securității.
Repet, aspirația lui Ceaușescu de a ridica România la un standard de dezvoltare superioară nu a fost pe placul celor care decid mersul lucrurilor pe planetă. L-au lăsat pe Ceaușescu să dezvolte tot ce se putea dezvolta, dar marii mahări aveau clar în plan ce urmau să facă după căderea lui Ceaușescu: distrugerea a tot ce se putea distruge din ce se ridicase în anii dictaturii de dezvoltare!
S-a furat mult după decembrie 1990, dar și mai mult s-a distrus! Azi se vorbește de naționalizarea unor obiective industriale preluate de străini, cazul OMV, bunăoară! Dar sunt zeci, sute de mari obiective economice care nu mai pot fi naționalizate pentru că nu mai există, au fost distruse cu bună știință, fără nicio reacție din partea autorităților! Sau a opiniei publice măcar.
Se spun prea multe prostii despre Ceaușescu. Din păcate a făcut și el greșeli mari, iar vina lui cea mai mare este că nu și-a dat seama pe cine supără prin politica sa naționalistă, de dezvoltare! Nu și-a dat seama de ce sunt în stare aceștia să facă în ura lor sălbatică față de români! Repet: ura lor față de români! Închei, e momentul să facem un bilanț corect al trecutului! Și mă refer la suta de ani a cărei istorie este falsificată la toate nivelurile, inclusiv cel academic! Pe scurt, ca să mai putem face ceva avem nevoie de adevărul istoric, al istoriei recente, de după 1918! Iar acest adevăr trebuie să includă și realitatea tristă a existenței unui anti-românism instituționalizat! Acest anti-românism trebuie să devină obiect de studiu pentru a fi combătut și contracarat cu succes.
Actuala clasă politică își poate asuma vreun obiectiv important pe care să-l urmărească?
Categoric, nu! Iar principala țintă a noastră trebuie să fie îndepărtarea de la putere a actualei clase politice!… O țintă cumplit de grea! Așa zisul sistem politic democrat care funcționează în România face imposibilă îndepărtarea de la pârghiile puterii a liotei de infractori și incompetenți care ne conduc! Mi-e greu să-mi imaginez soluția concretă a acestei probleme! Cu actuala clasă politică România nu poate ieși din impasul în care a ajuns! Impas de care sunt vinovați și mulți factori externi! Căci, în momentul de față, România este într-adevăr o colonie, cum s-a tot spus! O colonie nu a unui stat, ci a unor entități și structuri din diverse state, având însă sprijinul guvernelor respective. E un soi de colonialism de natură nemaivăzută până acum! Suntem vaca de la care mulg mai toți!
 
Sistemul democratic nu ne ajută să schimbăm guvernanții? În 2024 vom avea alegeri!
Am avut alegeri în care am avut de ales între Băsescu și Năstase, între Ponta și Johannis! Penali, buni de pușcărie! Dar asta nu a împiedicat sistemul să-i promoveze și să ni-i ofere în modul cel mai democratic! Pentru a-l alege pe cel mai bun!
În 2009 ați vrut să candidați, v-ați depus și dosarul de candidat la preșidenția României!
Îs multe de povestit despre acea candidatură. Mă rezum la un aspect: niciun post radio sau TV, nicio publicație nu a menționat candidatura mea! Nimeni nu a venit să mă întrebe ce caut eu în afacerea asta! Ce mă mână în luptă! Te întreb cine a organizat acest complot al tăcerii! Cum a fost posibilă această unanimitate în toată mass media?! Ce fel de ziariști avem?! Cine are atâta putere asupra lor!
Ia cazul lui Dragnea, fostul președinte al PSD! Al treilea om din stat, ca președinte al Camerei. Condamnat cu totul pe nedrept! Scos din viața politică pentru că a contestat statutul nostru de colonie și nimeni nu i-a luat apărarea în presa românească! În comentariile formatorilor de opinie! Există așadar niște structuri oculte de guvernare care intervin decisiv în viața politică și fac imposibilă funcționarea reală a democrației.
Vă referiți la SRI?
Nu! SRI-ul ascultă și el de comanda acestor structuri care, din păcate, ascultă și ele de ordinele venite din străinătate.
Situația pare a fi fără ieșire!
Pe termen scurt, da! Nu avem mari așteptări de la anul nou, care începe să se audă în stradă! Dar putem spera să înceapă la anul sfârșitul eclipsei! Putem spera că nu vom mai avea parte de aberațiile și abuzurile care n-au lipsit în anul care pleacă. Putem spera că lucrurile normal să se întâmple chiar se vor întâmpla! Bunăoară să avem un nou ministru al energiei, devotat funcției și concetățenilor săi! M-aș bucura să avem cât mai curând un președinte normal la Federația de fotbal și un selecționer cum se cuvine, care au jucat vreodată fotbal!
Personal ce vă doriți să pățiți la anul?
Mi-aș dori să câștig procesele pe care le am cu primăria din Constanța pentru niște moșteniri, iar cu banii astfel recuperați să mai public niște cărți care mă așteaptă, eventual să montez o piesă. Anunț oficial către SRI: am renunțat, domnilor! Dacă primesc ce am de primit ca moștenitor nu voi folosi banii respectivi în politică, pentru a înființa eventual un partid politic „ca lumea”!
Nu vă înțeleg!
Cu ani în urmă am câștigat procesul, partea mea erau câteva milioane de euro, iar eu când am aflat sentința definitivă a tribunalului m-am lăudat la prieteni și colegi că voi folosi  banii respectivi ca să fac un partid „ca lumea”! Cineva care m-a auzit a transmis informația la SRI, iar pentru SRI sentința s-a dovedit a nu fi definitivă. Procesul s-a reluat pentru un viciu de procedură inventat și se judecă și azi! Păcat de ceilalți moștenitori, jumătate dintre ei s-au și prăpădit în sărăcie și așteptând dreptatea de la justiția română! Deci promit domnilor care controlează justiția că acum, când am făcut 80 de ani, nu-mi mai arde de vreun partid politic! Am scris destul pe această temă, dacă există vreun partid serios, nu are decât să preia ideile mele. Eu, cel mult, îmi voi plăti cotizația rânduită!
 
Domnule profesor, hărmălaia din oraș ne aduce vestea că anul s-a înnoit! Să fie într-un ceas bun! Ce cuvînt aveți pentru cei ce vor citi acest dialog cu care m-ați onorat?
O urare pe care mi-a făcut cu ani în urmă bunul meu prieten Victor Smatoc: „rămâi credincios ție însuți! Și șa cum ziua urmează nopții, la fel și tu nu vei trăda pe nimeni!…” Vă urez deci să nu trădați, frați iubiți! Să nu mințiți și să nu acceptați să fiți mințiți! Pentru voi închin acest pahar de merlot de la Purcari! Căci orice discuție privind viitorul nostru românesc trebuie să aibă ca o încoronare și gândul nostru pentru Basarabia! Basarabia nu trebuie uitată nicio clipă! Aceasta este urarea mea pentru toată suflarea românească. La mulți ani frumoși, fraților!
A consemnat Petre Burlacu