MOȘU
21 aprobate
oricare@careofi.com
85.255.237.90

 

”Ian Pretyman Stevenson (October 31, 1918 – February 8, 2007) was a Canadian-born American psychiatrist, the founder and director of the Division of Perceptual Studies at the University of Virginia School of Medicine.

He was a professor at the University of Virginia School of Medicine for fifty years. He was chair of their department of psychiatry from 1957 to 1967, Carlson Professor of Psychiatry from 1967 to 2001, and Research Professor of Psychiatry from 2002 until his death in 2007.[1]

As founder and director of the University of Virginia School of Medicine’s Division of Perceptual Studies (originally named „Division of Personality Studies”), which investigates the paranormal, Stevenson became known for his research into cases he considered suggestive of reincarnation – the idea that emotions, memories, and even physical bodily features can be passed on from one incarnation to another.[2] In the course of his forty years doing international fieldwork, he researched three thousand cases of children who claimed to remember past lives.[3][4][5] His position was that certain phobias, philias, unusual abilities and illnesses could not be fully explained by genetics or the environment. He believed that, in addition to genetics and the environment, reincarnation might possibly provide a third, contributing factor.[6][7]

Stevenson helped to found the Society for Scientific Exploration in 1982,[8] and was the author of around three hundred papers and fourteen books on reincarnation, including Twenty Cases Suggestive of Reincarnation (1966), Cases of the Reincarnation Type (four volumes, 1975-1983) and European Cases of the Reincarnation Type (2003). His 1997 work Reincarnation and Biology: A Contribution to the Etiology of Birthmarks and Birth Defects reported two hundred cases in which birthmarks and birth defects seemed to correspond in some way to a wound on the deceased person whose life the child recalled. He wrote a shorter version of the same research for the general reader, Where Reincarnation and Biology Intersect (1997).[9] …”
Ian Pretyman Stevenson (31 octombrie 1918 – 8 februarie 2007) a fost un psihiatru american de origine canadiană, fondatorul și directorul Diviziei de Studii Perceptuale de la Școala de Medicină a Universității din Virginia.

A fost profesor la Facultatea de Medicină a Universității din Virginia timp de cincizeci de ani. A fost președintele departamentului lor de psihiatrie din 1957 până în 1967, profesor Carlson de psihiatrie din 1967 până în 2001 și profesor de cercetare de psihiatrie din 2002 până la moartea sa în 2007.[1]

În calitate de fondator și director al Diviziei de Studii Perceptuale a Școlii de Medicină a Universității din Virginia (numită inițial „Divizia de Studii ale Personalității”), care investighează paranormalul, Stevenson a devenit cunoscut pentru cercetările sale asupra cazurilor pe care le considera sugestive pentru reîncarnare – ideea că emoțiile , amintirile și chiar trăsăturile fizice ale corpului pot fi transmise de la o încarnare la alta.[2] În cei patruzeci de ani în care a lucrat pe teren internațional, el a cercetat trei mii de cazuri de copii care pretindeau că își amintesc viețile trecute.[3][4][5] Poziția lui era că anumite fobii, philias, abilități neobișnuite și boli nu pot fi explicate pe deplin prin genetică sau mediu. El credea că, pe lângă genetică și mediu, reîncarnarea ar putea oferi un al treilea factor contributiv.[6][7]

Stevenson a ajutat la înființarea Societății pentru Explorare Științifică în 1982[8] și a fost autorul a aproximativ trei sute de lucrări și a paisprezece cărți despre reîncarnare, inclusiv Twenty Cases Suggestive of Reincarnation (1966), Cases of the Reincarnation Type (patru volume, 1975). -1983) și Cazuri europene de tip reîncarnare (2003). Lucrarea sa din 1997, Reincarnation and Biology: A Contribution to the Etiology of Birthmarks and Birth Defects a raportat două sute de cazuri în care semnele de naștere și defectele din naștere păreau să corespundă într-un fel unei răni asupra persoanei decedate a cărei viață și-a amintit copilul. El a scris o versiune mai scurtă a aceleiași cercetări pentru cititorul general, Where Reincarnation and Biology Intersect (1997).[9]
https://en.wikipedia.org/wiki/Ian_Stevenson

Hmmm, a scris cam mult pentru a putea fi…dezavuat/ignorat.

Totuși păcat pentru ”mesia” reîntrup*lat cu EGO-ul lui…galactic. Un fanatic ca iel dacă ar avea putere, l-ar depăși pe…Nero în …hărnicie ”arzătoare” :(
*u