AKRITAS • 36 minutes ago ne propune tetul de mai mjos
*
HRISTOS A INVIAT !
Cuvant de invatatura al celui intre sfinti Parintelui nostru Ioan Gura
de Aur in sfanta si luminata zi a slavitei si mantuitoarei Invieri a
lui Hristos, Dumnezeul nostru
De este cineva credincios si iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de
acest Praznic frumos si luminat.
De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se, intru bucuria
Domnului sau.
De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata
cea dreapta.
De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca.
De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, sa nu se indoiasca
nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit.
De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie,
nicidecum indoindu-se.
De-a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din
pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel din
urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas
ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel din urma
miluieste si pe cel dintai mangaie; si acelui plateste, si acestuia
daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si
lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.
Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru: si cei
dintai si cei de-al doilea luati plata.
Bogatii si saracii, impreuna bucurati-va.
Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua.
Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi.
Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni sa nu
iasa flamand.
Gustati toti din ospatul credintei: impartasiti-va toti din bogatia
bunatatii.
Sa nu se planga nimeni de lipsa, ca s-a aratat imparatia cea de obste.
Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca din mormant, iertare a
rasarit.
Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea
Mantuitorului; si a stins-o pe ea cel ce a fost tinut de ea.
Pradat-a iadul, Cel ce s-a pogorat in iad; umplutu-l-a de amaraciune
fiindca a gustat din Trupul Lui. Si aceasta mai inainte intelegand-o,
Isaia a strigat: Iadul s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos: amaratu-
s-a ca s-a stricat.
S-a amarat ca a fost batjocorit; s-a amarat ca a fost omorat, s-a
amarat ca s-a surpat, s-a amarat ca a fost legat.
A prins un trup si de Dumnezeu a fost lovit.
A prins pamant si s-a intalnit cu cerul.
A primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu vedea.
Unde-ti este moarte, boldul?
Unde-ti este iadule, biruinta?
Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit.
Sculatu-s-a Hristos si au cazut diavolii.
Inviat-a Hristos si se bucura ingerii.
Inviat-a Hristos si viata stapaneste.
Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa; ca Hristos
sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut.
Lui se cuvine slava si stapanire in vecii vecilor.
http://www.ioanguradeaur.ro/79…
Adevarat c-a înviat!
Adevarat a inviat!
Adevarat a inviat!
DIMINEATA INVIERII
Ucenicii s-au odihnit în Sabat, întristaţi din cauza morţii Domnului lor, în timp ce Isus, Regele slavei, zăcea în mormânt. La lăsarea nopţii, au fost puşi soldaţi ca să păzească locul de odihnă al Mântuitorului în timp ce îngeri, nevăzuţi, se aflau deasupra locului sacru. — Early Writings, 181. {AÎ 207.1}
Noaptea dinaintea primei zile a săptămânii s-a scurs încet. Ceasul cel mai întunecat, chiar înainte de ivirea zorilor, a sosit. Hristos era încă prizonier în mormântul strâmt. Piatra cea mare era la locul ei; sigiliul roman era neatins; gărzile romane îşi continuau paza. Şi mai erau străjeri nevăzuţi. Oştiri de îngeri răi erau îngrămădite în jurul acelui loc. Dacă ar fi fost cu putinţă, prinţul întunericului, împreună cu armata lui apostaziată, ar fi păstrat pentru totdeauna sigilat mormântul care îl ţinea pe Fiul lui Dumnezeu. Însă oştirea cerească a înconjurat mormântul. Îngeri care excelează în putere păzeau mormântul şi aşteptau să ureze bun-venit Prinţului vieţii. — The Desire of Ages, 779. {AÎ 207.2}
În timp ce era încă întuneric, îngerii veghetori ştiau că timpul pentru eliberarea scumpului Fiu al lui Dumnezeu, Comandantul lor iubit, aproape sosise. În timp ce aşteptau cu cea mai adâncă emoţie momentul biruinţei Sale, un înger puternic a venit în mare grabă, zburând, din ceruri. — Early Writings, 181. {AÎ 208.1}
Cel mai puternic înger din ceruri, acela care deţinea poziţia din care a căzut Satana, a primit această însărcinare de la Tatăl şi, îmbrăcat cu slava cerului, a îndepărtat întunericul pe unde trecea. Faţa lui era ca fulgerul, iar veşmintele lui albe ca zăpada. — The S.D.A. Bible Commentary 5:1110. {AÎ 208.2}
Un alt înger, care făcea parte din oastea cerească, care fusese martor la scena umilirii lui Isus şi veghease locul sacru de odihnă al Lui, s-a alăturat îngerului din ceruri şi împreună au venit la mormânt. Pământul s-a zguduit şi s-a cutremurat când s-au apropiat şi a fost un mare cutremur de pământ. — Spiritual Gifts 1:66. {AÎ 208.3}
Faţa pe care ei [soldaţii romani] o privesc nu este faţa unui războinic obişnuit; este faţa celui mai puternic înger din oştirea Domnului. Acest sol este acela care ocupă poziţia din care a căzut Satana. El a fost cel care, pe dealurile Betleemului, a proclamat naşterea lui Hristos. Pământul tremură la apropierea sa, iar oştile întunericului fug. — The Desire of Ages, 779, 780. {AÎ 208.4}
Îngerul s-a apropiat de mormânt, a dat la o parte piatra, ca şi când ar fi fost o pietricică, şi s-a aşezat pe ea. Lumina cerului a înconjurat mormântul şi întreg cerul a fost luminat de slava îngerilor. — The S.D.A. Bible Commentary 5:1110. {AÎ 208.5}
Comandantul îngerilor a apucat piatra cea mare, pentru care a fost nevoie de mai mulţi bărbaţi puternici pentru a o pune în acel loc, a rostogolit-o, s-a aşezat pe ea, în timp ce tovarăşul lui a intrat în mormânt şi a desfăşurat legăturile de pe faţa şi capul lui Isus. {AÎ 209.1}
Apoi îngerul cel puternic, cu o voce care a făcut ca pământul să se cutremure, a strigat: „Isuse, Fiul lui Dumnezeu, Tatăl Tău Te cheamă!” Acela care câştigase puterea de a birui moartea şi mormântul a ieşit afară din mormânt, cu mersul unui învingător, pământul clătinându-se şi fiind brăzdat de fulgere şi tunete. — The Spirit of Prophecy 3:192. {AÎ 209.2}
Acela care spusese: „Îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau” a ieşit afară din mormânt, la viaţa care era în Sine Însuşi. Umanitatea a murit; divinitatea nu a murit. În divinitatea Lui, Hristos avea puterea de a rupe legăturile morţii. — The Youth’s Instructor, 4 august, 1898. {AÎ 209.3}
Hristos în divinitatea Lui a strălucit când a ieşit afară, în grabă, din mormânt şi a înviat biruitor asupra morţii şi a mormântului. — The Signs of the Times, 30 mai, 1895. {AÎ 209.4}
Garda romană … nu a putut suporta priveliştea, căci ei aveau o solie de dus, ca martori ai învierii lui Hristos. — The S.D.A. Bible Commentary 5:1110. {AÎ 209.5}
O spaimă teribilă i-a cuprins pe soldaţi. Unde era acum puterea lor de a păstra trupul lui Isus? Ei nu se gândeau la datoria lor sau că L-ar fi furat ucenicii. Ei au fost uluiţi şi înspăimântaţi, deoarece lumina din cale afară de strălucitoare a îngerilor strălucea pretutindeni în jur, mai tare decât soarele. Soldaţii romani au văzut îngerii şi au căzut ca nişte oameni morţi la pământ. — Spiritual Gifts 1:66. {AÎ 209.6}
Oştirea cerească privise cu respect solemn scena. Iar când Isus a păşit maiestuos afară din mormânt, acei îngeri strălucitori s-au prosternat la pământ şi I s-au închinat; ei L-au întâmpinat cu cântece de biruinţă şi triumf. — Spiritual Gifts 1:66, 67. {AÎ 210.1}
Soldaţii … i-au auzit pe locuitorii cerului cântând cu mare bucurie şi triumf: „Tu l-ai învins pe Satana şi puterile întunericului! Tu ai înghiţit moartea prin biruinţă!” şi am auzit un glas tare spunând în ceruri: „Acum a venit mântuirea şi puterea şi Împărăţia Dumnezeului nostru; căci pârâtorul fraţilor noştri, care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte, a fost aruncat jos”. — The Spirit of Prophecy 3:194. {AÎ 210.2}
După ce oastea îngerească s-a întors în ceruri şi lumina şi slava au dispărut, soldaţii romani s-au ridicat ca să vadă dacă sunt în siguranţă, dacă vor privi în jur. Au fost cuprinşi de uluire când au văzut că piatra cea mare a fost rostogolită de la uşa mormântului şi Isus a înviat. — Spiritual Gifts 1:68. {AÎ 210.3}
Satana nu triumfa acum. Îngerii săi fugiseră din faţa luminii strălucitoare şi pătrunzătoare a îngerilor cereşti. Ei s-au plâns cu amar regelui lor că prada le-a fost luată cu violenţă şi că Acela pe care Îl urau atât de mult a înviat din morţi. — Spiritual Gifts 1:67.