L-am cunoscut bine pe George Petre, cel mai tînăr dintre legionarii care s-au refugiat în Germania în ianuarie 1941. Ajunsese până la urmă în Australia de unde, după 1990, a venit în Țară și s-a stabilit la Bușteni. Acolo l-am vizitat de mai multe ori. Fusese apropiat de Horia Sima dar, cu timpul, s-a depărtat și a susținut grupul de legionari care l-au contestat pe Horia Sima. Aceștia l-au declarat la un moment dat pe Sima că nu mai este recunoscut ca șef al Mișcării legionare și l-au ales ca șef al Mișcării pe Nicolae Șeitan.

Ce-i reproșau lui Horia Sima?

În primul rând comportamentul imoral al acestuia față de un camarad care i-a oferit găzduire, iar Horia Sima, în semn de recunoștință, i-a făcut acestuia un copil, cu ajutorul soției adultere a acestuia. Scandalul care a izbucnit între legionari a fost imens și a dus la ruperea de Sima a unui număr mare de legionari.

Obiecția cea mai serioasă adusă lui Horia Sima a fost, după părerea mea, faptul că Sima s-a opus oricărei inițiative de a se elabora un statut al Mișcării Legionare, după care să se desfășoare activitatea Legiunii. Aurel Ionescu, prieten al lui George Petre, împreună cu alt camarad, au lucrat la o Constituție a Mișcării și i-au prezentat-o lui Horia Sima, iar acesta a refuzat ideea, nici n-a vrut să citească textul. Consecința acestei atitudine a fost că la moartea lui Horia Sima legionarii rămași în activitate nu au știut cum să procedeze pentru a asigura Mișcării o continuitate de conducere. Obiecția aceasta am prezentat-o și public, mi-a răspuns cu totul neconvingător Nicolae Roșca, legionarul constănțean, de a cărui prețuire m-am bucurat. Era un adept înfocat al lui Horia Sima.

Horia Sima a murit la adânci bătrâneți și a avut tot timpul să se gândească la viitorul Legiunii, asta însemnând în primul rând să se gândească la succesiunea sa: cine să-i urmeze la șefia Mișcării? Nu s-a îngrijit să lase o persoană pregătită de el sau recomandată de el! Nu a lăsat nici măcar o regulă, un principiu care să ușureze alegerea / identificarea legionarului care să-i urmeze la comanda Mișcării. Cum să numesc această neglijență sau nepăsare față de viitorul Mișcării decât ca pe un act de trădare a Mișcării, un gest de destabilizare a Legiunii?!

Starea de azi a Legiunii corespunde cu strădania lui Horia Sima de a nu face nimic pentru a asigura viitorul Mișcării. Această intenție mi se pare evidentă și ea ne obligă să reconstituim întreg parcursul lui Horia Sima, ne obligă să luăm aminte la toate acuzațiile care i-au fost aduse de camarazii săi. Căci, să nu uităm, Horia Sima a fost contestat de legionari dintre cei mai importanți, a căror loialitate față de Legiune este deasupra oricărei discuții.

Ion Coja