Horia Sima: „In împrejurările tragice prin care trece neamul nostru astăzi, atitudinea Regelui în exil constituie o adevărată calamitate.”
Horia Sima, Regele și monarhia
(……..)Regele, angajându-se până în pânzele albe cu Vişoianu, implicit aderă la politica de coexistenţă. De aceea, mesagiile Regelui către ţară sunt lipsite de orice semnificaţie morală şi nu fac decât să inducă lumea în eroare. Prin atitudinea lui încurajează acea direcţie care tinde să înmormânteze în statuquo-ul european toate nădejdile de eliberare ale popoarelor din răsărit. Între Vişoianu, tovarăşii acestuia şi Rege există o împletire de interese care vine în conflict acut cu interesele actuale ale poporului românesc.
In împrejurările tragice prin care trece neamul nostru astăzi, atitudinea Regelui în exil constituie o adevărată calamitate. Sentimentele monarhice, atât de înrădăcinate în poporul nostru, sunt speculate chiar de Rege pentru a da câştig de cauză oamenilor catastrofei dela 23 August. În loc “de a îndura cu neamul, a face jertfă alături de el şi a izbândi cu el, cum a făcut Regele Ferdinand cel mare şi nemuritor” (C. Z. C.), Regele Mihai preferă să se orienteze după celălalt exemplu monarhic, al Regelui Carol II-lea, devenind exponentul unui grup aservit intereselor streine. În loc de a-şi cuceri tronul prin luptă, alături de toată suflarea românească, se gândeşte la o revenire dacă coexistenţa va lua totuşi cândva sfârşit – prin bruscarea voinţei naţionale, eventual cu ajutorul unei puteri streine, pentrucă, odată cu el, să se strecoare din nou în ţară, la locuri de conducere, figurile catastrofei naţionale.
Am ţinut de datoria noastră să dăm acest semnal de alarmă, cu riscul de a ne ridica împotrivă un nou val de duşmănii, pentru ca fiecare român din exil să-şi poată asuma partea lui de răspundere în desbaterea destinului românesc în lume. Sunt forţe care lucrează şi în exil la perpetuarea sclaviei poporului român, iar Regele nu este străin de ele sau nu se poate elibera de ele. Cât priveşte linia monarhică a Mişcării, ea nu are nevoie de nici o pledoarie. Dar linia monarhică e tot atât de obligatorie şi pentru monarh. Un neam nu poate fi dus la pieire numai de dragul unui monarh care utilizează poziţia ce o are pentru a ţine în loc aspiraţiile lui de viaţă liberă.
Intre Rege şi lupta de eliberare, nici o conştiinţă românească nu poate şovăi să se pronunţe pentru eliberarea neamului.
Horia Sima – Vestitorii, aprilie 1955
(Tet preluat din revista „Permanențe”)
Care au fost raporturile lui Şeicaru cu cei care s-au declarat a fi purtătorii de opinie ai exului românesc?
– R.A.d.F.: N-a avut niciun fel de raporturi şi nici nu putea să le aibă. Nu trebuie uitat că Pamfil Şeicaru a fost un gazetar neiertător, dar şi un patriot înflăcărat. Ce n-a putut uita şi nici ierta a fost aşa-zisa lovitură de stat de la 23 august 1944. Vedea că tocmai autorii acestei lovituri de stat, acum în libertate, se erijau în reprezentanţii oficiali ai statului român, pentru care, de altfel, nu făceau nimic. Şeicaru arăta că cei care pretindeau că vorbesc în numele poporului român erau tocmai vinovaţii trădării de la 23 august, îi ataca cu înverşunare. Din nefericire, tocmai aceştia aveau banii, erau în solda statului în care se aflau.
http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-weekend/pamfil-seicaru-asa-cum-a-fost-convorbire-intre-rene-al-de-flers-si-titu-popescu-107959.html
Am acum o întrebare la care dv. desigur că nu vă aşteptaţi şi de aceea sunt curios să văd ce îmi răspundeţi: de ce „Europa Liberă” nu a oferit o „tribună vorbită” lui Pamfil Şeicaru?
– R. A.d.F.: Într-adevăr, nu mă aşteptam, dar îmi este uşor să aflu un răspuns, în primul rând, Şeicaru singur nu accepta. Spunea: „Am respins toate sugestiile care mi s-au făcut pentru a intra în legătură cu „Free Europe”, spre a-mi păstra independenţa şi a putea ţine capul sus în faţa americanilor”, în al doilea rând, nu trebuie uitat că cel care avea ceva de spus în legătură cu angajările la Departamentul Român era Constantin Vişoianu, pe care Şeicaru îl făcea vinovat de nenorocirea ţării, pe care îl numea trădător, o nulitate politică, dar care se lăfăia într-o vilă cumpărată la Washington din banii ţării, delapidaţi de triumviratul Vişoianu – Cretzeanu – Niculescu-Buzeşti. Iată de ce Pamfil Şeicaru nu avea o „tribună vorbită” la Europa Liberă”
Şeicaru a fost o personalitate incomodă. În exil, era şi mai incomod. Spunea adevărul pe faţă şi peste tot, acolo unde putea să o facă. Nu putea uita „eroica” lovitură de stat de la 23 august 1944 şi trata cu dispreţ aşa-zisă emigraţie politică, cu sediul la Londra sau Washington, care încerca să pozeze în mare rezistenţă, după ce trădase poporul român. Făcând comparaţie cu rezistenţa naţiei încleştată cu bestia apocaliptică, Rusia Sovietică, în primii ani după „eroica” lovitură de stat, farsa lor de rezistenţialişti apărea nulă şi ridicolă. Cu atitudinea lui, Şeicaru tulbura grotescul carnaval al patriotismului întreţinut din fondurile depuse în Elveţia de guvernul Mareşalului Antonescu şi delapidate de triumviratul Vişoianu – Cretzeanu – Niculescu-Buzeşti.
http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-weekend/pamfil-seicaru-asa-cum-a-fost-convorbire-cu-rene-al-de-flers-si-titu-popescu-3-108147.html
Aveţi cunoştinţă despre vreo reacţie a regelui Mihai, stabilit după abdicare în Elveţia, pentru a-i sprijini pe eroii de la Berna?
– R.A.d.F. – Fostul rege? Nu! Nu a avut absolut nicio reacţie. Deşi, într-adevâr locuia deja în Elveţia, regele Mihai nu s-a manifestat în niciun fel legat de acest eveniment. Nu s-a interesat de soarta lor, nu le-a venit în ajutor, a fost total dezinteresat, aşa cum total dezintersat a fost faţă de exilul român în general. Când a făcut prima lui vizită la Paris, fusese solicitat să se întâlnească cu refugiaţii români de acolo, dar a refuzat şi acest contact. Atitudinea lui faţă de exilul român era contrară obiceiului pe care îl avea regele Petru al Iugoslaviei. El se găsea mereu în mijlocul refugiaţilor iugoslavi.
http://www.tribuna.ro/stiri/tribuna-de-weekend/lumea-ca-balci-adevarul-despre-atacul-de-la-berna-convorbire-intre-rene-al-de-flers-cu-titu-popescu-107329.html
Cum a pus umarul regele la neinchegarea exilului romanesc, manevrat de Visoianu, care-i scria si mesajele de Anul Nou, pe care doar le recita ca la dictare:
https://rahoveanu.files.wordpress.com/2011/06/despre-rege.doc
ati ajuns sa-l citati pe impostorul horea sima!! grav tovarasi! Grav de tot!
Regele Mihai in 1955 s-a retras din activitatea din exil dupa ce si-a dat seama ca americanii l-au mintit la abdicare cum ca ,,in 5 ani intram in Romania si in coate si o eliberam si o sa reveniti maiestate inapoi pe Tron,,
Iar in 1955 a primit oferta de la un pilot american sa piloteze niste avioane intre Elvetia si America si a acceptat ca sa faca un ban, si nu a mai auzit nimeni de Regele Mihai cativa ani de zile.
Ce era sa faca Regele Mihai?!?! Ce resurse avea?!!
A spus la un interviu ca la abdicare Guvernul groza i-a lasat doar 200.000 franci elvetieni ca sa se descurce in exil, si atata tot!
Cu banii aia puteai trai o luna de zile in elvetia. Valorau in jur de 2000 de dolari americani, o nimica toata!
” Ce resurse avea?!!” ???? Ai utiat de Fondul Antonescu constituit special pentru acest scop, de a constitui in Occident un exil puternic, inchegat? Fond manevrat de Visoianu si Cretzianu, delapidat tot de ei, ei cei care-l invarteau pe degete pe rege! Stia regele de acel fond? Putem banui ca da. Avea autoritate asupra fondului, daca s-ar fi implicat. Putem spune ca da. Daca ar fi preluat fraiele exilului si nu ar fi lasat totul pe mana unor impostori. De ce nu a facut-o? Putem banui ca fiind sub tutela, si la anii deplinei maturitati, acestor impostori nu s-ar fi putut infrupta si el din acest fond? Nu stiu, cert e ca a fost total dezinteresat de soarta tarii, a poporului si a autenticului exil romanesc. S-a vrut un om mare, dar a sfarsit a fi un om mic. Avea dreptate Irina Procopiu, in jurnalul sau (”Pagini de jurnal (1891-1950) să-l numeasca ”micul Rege”:
1940 – 9 septembrie – Bietul Rege mic! Părea trist si nu se oprea din plâns.
21-septembrie – Ieri, la amiază, audiență încântătoare la Regina Elena. A slăbit mult, ne-a arătat fotografii cu casa ei de la Florența, ne-a spus că micul Rege se tine după ea peste tot și îi cere sfatul pentru toate cele”
”Micul Rege” avea 19 ani, altii la 19 ani își iau viața în mâini, nu sunt regi, nu au totul la picioare, nu au nimic.
Încât te întrebi cine a făcut 23 august? Regele sau grecoaica de mă-sa?
Casa de Glücksburg
George I 1863-1913
Viață: . Domnie 1863-1913
Cristhian al IX-lea regele Danemarcei și al Louise de Hesse-Kassel.
Domnia lui de 50 de ani (cea mai lungă din istoria modernă a Grecie)
George avea numai 17 ani când a fost ales rege de Adunarea Națională a Greciei
În perioada 1864 – 1874, Grecia a avut 21 de guverne
1912-1913. Războaiele Balcanice
1913, 18 martie în jurul orei 05:15. Pe când se plimba prin Salonic, George I este asasinat de anarhistul grec Alexandros Schinas
Soție: Căsătorit cu Olga Constantinovna (1867-1913)
Constantin (1868–1923), care s-a căsătorit cu Prințesa Sophia a Prusiei;
George (1869–1957), care s-a căsătorit cu Prințesa Marie Bonaparte;
Alexandra (1870–1891)
Nicolae (1872–1938)
Maria (1876–1940),
Olga (1881),
Andrei (1882–1944)
Christopher (1888–1940)
Constantin I 1913-1917 și 1920-1922
Viață 1868-1922
Fiul lui George I regele Greciei și al lui Olga Constantinovna
1917:10 iunie , Charles Jonnart , comisar Antantei în Grecia, a ordonat regelui Constantin să renunțe la tron
George II
Alexandru I
Elena, regina mamă a României
Paul I al Greciei
Prințesa Irene, Ducesă de Aosta
Prințesa Ecaterina
https://sites.google.com/site/regiregineamante/grecia
… era bine daca era grecoaica…dar nu era….
Elena, soţia legitimă a lui Carol ll şi mama lui Mihai, de origine greacă, a negociat la propriu abdicarea din 30 decembrie 1947, primind ca recompensă suma de 500000 de franci elveţieni. Îi dispreţuia cumplit pe români şi cît a trăit în străinătate iar în ţară regină era Rifca Lupoaica, ea se încălzea alături de ducele Spoleto. Cînd a trebuit să revină în România, i-a mărturisit acestuia în gara din Veneţia: ,,mă îngrozeşte să mă întorc în această ţară pe care o detest şi să văd mutrele românilor pe care îi urăsc”. Dar niciodată n-a urît banii scoşi din sudoarea acestor nefericiţi la fel cum odrasla ei nu s-a ruşinat după 1990 să ceară în numele minciunii. Cum s-a întors în ţară în anul 1940 şi-a adus cu ea un dulău vînjos şi vînos tot grec, cu care făcea circ prin Bucureşti. Pentru asemenea destrăbălări, mareşalul Antonescu a dat ordin ca haimanaua să fie azvîrlită peste graniţă. Afrontul făcut grecoaicei a înveninat-o cumplit şi i-a purtat mareşalului o ură fără margini căutînd orice prilej să se răzbune. A susţinut lovitura de stat din 23 august 1944 pentru că primise de la mareşal o lovitură la pat, greu de îndurat.
https://pagumar.wordpress.com/page/35/?app-download=nokia