Holocaustul evreilor versus Holocaustul armenilor.

  • în amintirea lui Mihai Șainian, Eduard Enopian, Weisz Peter, prieteni de-o viață

La Constanța au locuit multe familii de armeni. Știau bine turcește, deoarece majoritatea se refugiaseră din Turcia pentru a scăpa de genocidul turcesc abătut asupra armenilor din imperiul otoman. Printre vecinii armeni se afla și doamna Julieta, de la care am aflat că taică-se fusese „un om rău”, omorîse mulți turci, printre care și femei cu copii mici… Apoi am aflat că au fost între turci și armeni lupte propriu-zise, cu victime de ambele părți, care s-au soldat în final cu uciderea a zeci de mii de armeni când au fost copleșiți numeric de luptătorii turci. Alte sute de mii de armeni au fost expulzați din casele lor și obligați să emigreze. Mulți, cum spuneam, au ajuns și la Constanța, la București. În România exista deja o comunitate armenească destul de prosperă.

Fără să studiez cât de cât subiectul, nu l-am ocolit și când am avut ocazia am pus întrebări armenilor cu care am fost prieten. Disputa care există azi între armeni și evrei pe tema „care este mai adevărat, holocaustul nostru sau al lor?” pentru mine este ușor de tranșat. Mă orientez după o informație primită de la un prieten evreu. Cu ani în urmă acesta mi-a povestit că în Israel tinerii de azi, după ce ascultă relatări ale Holocaustul nazist desfășurat împotriva evreilor au început în ultima vreme să pună o întrebare: de ce evreii care au fost deportați la Auschwitz și alte lagăre ale morții nu s-au revoltat niciodată împotriva opresorilor? De ce și-au respectat fără excepție condiția de miei duși la abator? De ce documentația Holocaustului nu înregistrează consemnarea unor acte de minimă rezistență evreiască la regimul de care aveau parte?

Amicul evreu mi-a făcut o propunere în acest sens: „Domnule profesor, dacă prin arhivele pe care le cercetați dați peste vreo dovadă că au existat evrei care la Auschwitz sau Dakau s-au opus naziștilor, ne umplem de bani! La Yad Vashem se caută cu disperare asemenea documente și nu se prea găsesc!”

I-am răspuns că ar trebui să conteze în acest sens revolta celebră din Varșovia, dar mi-a explicat că lucrurile nu stau așa cum le cunosc eu din surse discutabile. Revolta din Varșovia a fost o răfuială între bandele de evrei!… Nu comentez. Dar consemnez aprecierea acestui evreu foarte informat și foarte loial intereselor evreiești: nu au existat acte de rezistență sau de nesupunere a evreilor din lagărele de exterminare! Situație pe care tineretul din Israel, atât de militarizat și de activ în conflictul cu arabii, nu o înțelege de fel. Cum să înțeleagă această pasivitate, atât de ne-evreiască?! Rămâne mai departe o întrebare fără răspuns!

Sau, dacă există un răspuns, un răspuns logic, acel răspuns nu poate fi adevărat căci ar da dreptate negaționiștilor care susțin că lagărele naziste în care au fost concentrați sute de mii de evrei nu au fost lagăre de exterminare, ci au oferit „pensionarilor” condiții decente de supraviețuire. Mult mai civilizate decât condițiile în care au trăit și murit germanii și românii prizonieri ai Armatei Roșii.  Sau prizonierii germani ai anglo-americanilor, îndeosebi germanii luați prizonieri după capitularea Reichului din mai 1945. Au murit de foame și de boli sute de mii! Repet: după mai 1945!

Putem lua în calcul acest răspuns, oricât ar fi el de logic?! Am intra în contradicție cu toată literatura și filmografia holocaustologistă!

Unii prieteni armeni au susținut și o altă idee, confirmată de textul publicat anterior celui de față: interesul și amestecul discret și eficient al unor evrei în declanșarea genocidului armean! În istorie și mai ales în istoria imperiului otoman armenii și evreii au fost deseori în conflict de interese. Au căutat și unii și alții să-și aproprie bunăvoința sultanului și a oficialtităților musulmane. Creștini fiind, armenii au avut mereu un handicap în competiția cu negustorii evrei. Evreii s-au convertit deseori la mahomedanism, măcar de formă, în număr destul de mare, ajungând la funcții de decizie în Aliotman. În textul „ADEVĂRATUL HOLOCAUST – Genocidul armean din 1915 și originile sale rusofobe” scris de Michael Quinn, sunt aduse în discuție date mai exacte pe acest subiect: indiferența evreilor față de suferințele armenilor, ba chiar mai mult, existând o vinovăție evreiască în tragedia armenilor din Turcia. O vinovăție pe care trebuie s-o subînțelegem. Textul autorului  aproape că ne obligă!

Ion Coja