„Fotografia de mai sus apare într-un material didactic conceput pentru elevii care studiază în liceu Holocaustul. Fotografia ilustrează efectele legilor anti-semite date de Ion Antonescu, legi potrivit cărora evreii, pentru că nu au fost „admiși” pe front, nici măcar în linia întâi, au fost obligați să iasă la muncă în folos obștesc: să curețe Bucureștiul de zăpadă, când ningea mai tare – cam o dată pe an, și alte activități, la care evreii se prezentau în costum și „la cravată”, cu aparatul de fotografiat după ei, să imortalizeze pentru eternitate ororile regimului antonescian. Se pare că unul dintre jovialii evrei persecutați de români din poza de mai sus este Mihail Sebastian.
De precizat că evreii au pus mâna pe măturoiul și lopata de gunoier, desigur, „la mișto”, vestitul umor evreiesc, rămas celebru din aceai ani pentru ideea de a pune inscripția „carne cusher” pe trupul unuia dintre legionarii uciși de armată în ianuarie 1941 și declarat evreu, pentru eternizarea acelorași suferințe!
Materialul didactic respectiv se axează pe citate din Jurnalul marelui scriitor! Ce au uitat să precizeze autorii materialului didactic este că Jurnalul respectiv nu a fost dat publicității decât la o jumătate de veac după ce a fost scris!… De ce așa de târziu? Pentru că Jurnalul a mai avut niște autori, necunoscuți, care au lucrat la Jurnal ani buni după moartea autorului. Lor li se datorează câteva consemnări care nu puteau fi făcute de Sebastianm, ci imaginate de alții. Unul dintre acești „co-autori” de Jurnal se pare că a fost fostul meu coleg VICU MÂNDRA… L-am recunoscut după consemnarea făcută despre Eugen Ionescu, total falsă!
Voi reveni.
i.c.
Am citit fragmentele de jurnal de la linkul indicat de dl.profesor Coja .Jurnalul contine insemnari pe perioada 1935-1944.
N-am gasit nici un fel de referire la data cind am piedut Transilvania de nord si nici o insemnare despre ultimatumul dat de URSS in urma caruia am pierdut Basarabia.
Se spune despre jurnal ca”,reprezintă un important document pentru că înregistrează nu numai propriile trăiri şi dileme, ci şi drama populaţiei evreieşti care se desfăşoară în aceşti ani”
Nu stiu daca jurnalul in integralitatea lui contine si referiri la cele doua evenimente nefaste pentru Romania si romani.
Nu stiu nici daca pomeneste data intrarii Romaniei in razboi.
Nu stiu cum se raporteaza M.Sebastian cu toata drama lui la aceste trei evenimente care au zguduit din temelii Romania acelor vremuri.
26-28 iunie 1940 – ultimatumul URSS
30 aug.1940 – arbitrajul de la Viena si
12 iunie 1941- cind armata romana trece Prutul.
Imposibil sa fi trait aceste evenimente fara sa le fi consemnat si comentat sau daca le-a omis ori nu le-a sesizat ca evenimente ,nu cred ca mai are rost sa mai comentam sau sa luam in seama jurnalul.
Interesant punct de vedere. Voi ține seama de poziția dvs zilele următoare când mi-am propus să rcitesc Jurnalul, ca să mai identific câteva locuri în care a fost falsificat și contrafăcut fără iscusința necesară!
” – Ei, dacă ajungeau la putere, voiau să elimine elementele străine, neortodoxe de la conducerea tării, si nu le convenea la cei veniti din afară!
– Să-i trimită acasă!
– Au fost si aberatii. Dar acestea au fost niste accidente provocate de instigatori. Atunci era o problemă: cum să scăpăm de străini?
– Să se ducă toti linistiti acasă, în patria lor! Dar nimeni nu i-a omorât. Dimpotrivă, i-au favorizat, i-au îngăduit.
– Nu i-a omorât. Eu eram român si mă purtam până la gât în zăpadă, în Rusia, în război, si ei curătau zăpada în Bucuresti! Vedeti că ei nici nu au fost trimisi pe front să moară. Cine n-ar face asa? Chiar eu ca preot as fi făcut asa!
– Acum este un fel de pupătură între ai nostri si cei de alte neamuri! Sincretism crestin si politic! Acestia încă nu se manifestă, dar ei sunt foarte puternici, că au o bază peste ocean. Acum lumea o conduc cei care stăpânesc moneda! Am auzit că se reactivează ceva, că multi dintre tineri simpatizează cu legionarii. ”
Parintele Dimitrie Bejan, „Bucuriile suferintei – Viata unui preot martir”. Despre Legionari
mincinosule.
Captiv în capcana propriei biografii – trecutul sau legionar –, Mircea Eliade a cazut, dupa moartea sa, si în cursa unei
Moshe Idel ]n cartea Mircea Eliade de la magie la mit,ed.Polirom, 2014, rezerva un capitol trecutului legionar si antisemit al romanului de notorietate universala.Mare parte din idei se sprijina pe Jurnalul lui Mihai Sebastian
Ce scrie Nicoleta Salcudean in revista Cultura despre lucrarile acuzatoare la adresa lui Eliade:
,,Acest tip de abordare a constituit pentru subiectul Eliade pretextul pentru o serie de lucrari revansarde, lipsite de orice calitate stiintifica si de credibilitate, compuse fiind în termeni de tribunal, cu rechizitoriu, procurori, dar fara avocati si cu martori de multe ori mincinosi.”
Asta e o bolboroseală de cuvinte fără sens – cum adică Captiv în capcana propriei biografii… a cazut, dupa moartea sa, si în cursa unei Moshe Idel, nu pricep nimic, oare aveţi ceva de spus?
Din păcate, Jurnalul lui Sebastian deja nu mai poate fi considerat o sursă istorică, a stat atâţia ani în mâna evreilor, încât probabil e falsificat prin părţile importante.
Moshe Idel- unul din cei mai mari teoriticieni ai Kabalei aflati in viata, poate cel mai mare,este un evreu de origine romana.A publicat anul acesta o carte – ,,Mircea Eliade, de la magie la mit”, la ed.Polirom.Sub titlu inofensif se ascunde un atac direct la memoria si scrierile marelui roman.Ce-i reproseaza Idel lui Eliade ? Mai multe dar in capul listei se afla orientarea nationalista,apartenenta la miscarea legionara, admiratia fata de C.Z.Codreanu, ca in final sa fie acuzat de antisemitism.Pentru antisemitismul si legionarismul lui Eliade, idel rezerva un capitol intreg cu baza de documentare si din jurnalul lui M.Sebastian.
Cartea e o continuare a atacurilor evreiesti la adresa intelectualilor simbol pentru romanism in frunte cu Eminescu.Nu am vazut luari de pozitie mai consistente, N.Salcudean e o voce palida intr-un ocean de liniste si nici ea nu pune punctul pe i.
Cum s-o numim ? Lasitate?Pactul cu diavolul?
Suntem atacati dupa un program bine pus la punct de care nu stim dar care se simte si-l constientizam dupa ce lovitura s-a produs.
N-am stiut d acest atac! Pe Jurnalul lui Sebastian nu se poate pune preț! Sebastian era agent englez! Dacă Eliade știa asta, ce i se maipotae reproșa lui Eliade. Îmi puteți împrumuta cartea kabalistului?
Nu-i prea aproape Australia.In februarie 2014, am luat-o de pe tarabele din Bucuresti si m-a costat 40 lei,cred ca mai exista.
E regretabil pt un eminent intelectual de talia lui Moshe Idel sa fie partinitor si subiectiv. Daca ar fi fost el insusi cabalist ar fi fost cel putin rezervat stiind ca pt a evita cosmarul suferintelor grele ,supliciile reincarnarilor succesive(nimic nu ramane nepedepsit de roata vietii-Samsara)nu ar fi aruncat piatra asupra lui Eliade.Cabalistul autentic se perfectioneaza moral in timpul vietii pt a evita,a scurta ciclul evolutiv,asa numitele plati”karmice”(in hinduism) obligatorii,inevitabile(„tikkun”la evrei).
Domnul profesor Coja, stie ca pozitia mea este mai nuantata in privinta Holocaustului din Romania.
Dar …. cu 5-6 ani in urma, lovit de un inters maladiv vis-a-vis de fenomen, mi-a petrecut ceva mai mult timp in cautarea marturiilor evreilor persecutati de regimul Antonescu.
N-am descoperit marturi din mormant, dar din cele ale supravietuitorilor citite de mine, 90% erau laudative la adresa boborului roman, amuzante prin descrieri (la fel ca poza din aceasta postare) sau zeflemitoare la adresa impatimitilor macelului evreilor in Romania. Mentionez doar faptul ca la Timisoara a murit numai un singur evreu din cei dusi la „munca fortata”. Soferul camionului a avut un accident pe sosea, camionul s-a rasturnat si o persoana a fost strivita sub camion.
daca nu era actul de la 23 august 1944,evreii din Bucuresti si restul Romaniei ajungeau la Auschwitz,dupa modelul celor din Ungaria ocupata de planul ,,margareta 1,, Romania era inclusa in planul Margareta2…..deci tot Auschwitz! de aceea Regele Mihai ramane salvatorul evreilor!
sa-i dea dumnezeu sananatate regelui mihai.Moarte fascistilor de pretutindeni.
ia spune ceva de TRANSNISTRIA si lasa vrajeala asta
Fotorgrafia de sus reprezinta,in mod simbolic,situatia actuala a Romaniei,exact ca si atunci,pe vremea originalului.Oamenii de bani gata,furati,se distreaza cu nonsalanta,comparativ cu sarmanul roman,reprezentat de cei doi lucratori,imbracati in haine de lucru.Nenorocirea e ca primii se dau mereu victime,platind minciuna intr-o parte si-n alta,chiar cu babii sarmanilor”criminali”muncitori romani.
mincinos incurabil
Holcaustului – Mihail Sebastian, Jurnal
http://www.yadvashem.org/yv/en/education/languages/romanian/educational_materials/initiatives/initiatives11.pdf
Aceasta este adresa la care se găsește fotografia pusă în discție.
Aceasta fotografie mi-a inlaturat ultimul dubiu si umbra de scepticism si ma declar fara rezerve „AFIRMATIONIST”.Jos negationismul,traiasca AFIRMATIONISMUL mondial!Afirmationisti din toate tarile uniti-va!
Adică Holocaustul (Un mensonge gros comme le siècle – O minciună mare cât secolul, după cum spunea cineva despre altceva, dar se potrivește) se predă în liceele românești?
Nu știam. Nu pot să cred. Am văzut de vânzare un manual scris de un anume Florin Petrescu, „doctor in istorie, care a servit cu devotament si profesionalism catedra de istorie a scolii Lauder-Reut. Cu un colectiv de referenti stiintifici de elita-Doamna dr. Lya Benjamin, de la Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din Romania, domnul dr. Radu Ioanid, de la Muzeul Holocaustului din Washington si domnul prof. univ. dr. Andrei Pippidi de la Universitatea din Bucuresti”. v. http://www.ziare.com/scoala/cursuri/9-ani-de-predare-a-istoriei-evreilor-si-holocaustului-in-scolile-romanesti-1298908
Aha, toți unul și unul. Sper că totuși „afacerea” a rămas în stadiul de proiect, și că mințile tinerilor nu sunt poluate de asemenea minciuni jenante.
Oricum, domnii din fotografie par niște băieți veseli care au comis-o într-o cârciumă cu o seară înainte, și acum, spre dimineață, se îndreaptă către o cafea cu sare (leac contra mahmurelii pe care nu l-am încercat niciodată, deși se zice că e bun). Ah, îmi aduc aminte de tinerețea mea ceaușistă!
Cred ca fiecare dintre noi a vazut la fotografii ambulanti acele picturi oribile, cu un vanator cu pusca-n mana, tinand piciorul pe corpul unui mistret fioros (Mistretul este bineinteles mort, impuscat tocmai de curajosul vanator).
Chiciurilor acelora pictate pe un placaj le lipseau doar capul, unde cel ce voia sa se fotografieze isi protapea fudul propriul lui dovleac. Am vazut fotografii din acestea chiar la oameni care pareau seriosi. Si totdeauna m-am mirat de ce astfel de poze starneau o mare veselie la cei care le priveau. Probabil fiindca contrastul dintre fizionomia chipului si actiunea corpului erau atat de contradictorii, incat starneau ilaritatea.
Fotografia de mai sus pare o astfel de pozna, facuta de cinci domnisori (al cincilea e in spatele aparatului de fotografiat). Infierbantati poate de un pahar de vin si vazand doi maturatori cu un tomberon, unuia i-a venit ideea de-a face o fotografie intr-un decor inedit. Au dat cinci lei adevaratilor maturatori, primind incuvintarea de a le lua acestora in posesie, pentru trei secunde, „obiectul muncii”. Unul a insfacat o lopata, altul tarnul,iar cel din mijloc se face ca impinge. Cel din dreapta e probabil cel cu ideea, pentru ca face pe regizorul, dand indicatii scenografice.
Acei tineri, romani sau evrei ori chiar amestecati, indiferent daca e Sebastian sau nu printre ei, n-au tras la matura nici macar o secunda. Priviti-i pe cei doi nacajiti dintre domnisori si-i veti recunoaste pe adevaratii maturatori, proprietarii tomberonului. E o diferenta enorma intre atitudinea si tinuta celor doua grupuri de oameni, incat e foarte clar ca apartin unor grupuri sociale complet diferite. De asta este imposibil sa faca parte din acelasi grup.
Tot asa de clar este ca fotografia nu are nicio incarcatura politica, care ar putea fi speculata in vre-un fel. Sunt convins ca este doar o gluma.
Or fi glumit si autorii materialului didactic pentru elevii de liceu? Sau, dandu-si toata osteneala ca sa dovedeasca „persecutiile” la care au fost supusi evreii in timpul lui Antonescu, n-au gasit alta poza mai „potrivita scopului” decat aceasta? Atunci, vor rade nu numai elevii de liceu de ei, ci si curcile!
Cata tristete se citeste pe figurile lor chinuite, asta in vreme ce romanii huzureau prin tranşee, pe linia întâi, şi mureau cu zecile de mii!
in transee mancati de plosnite, infometati, doborati de tifos si de dor de casa, in mocirla pe vreme de ploaie, uscati de seceta sau inghetati de frig, in ploaia de srapnele, bombe, gloante si o tristete imensa in sufletul lor pentru cei ramasi acasa, soldati mutilati de razboi, fara maini, picioare, fara auz su vedere dupa cum i-a lovit srapnelul. Mizerie si dfurere in tot neamul romanesc. Cine-i de vina ? dupa umila mea parere, maresalul Antonescu.
Antonescu trebuia sa se uneasca cu Anglia si SUA pentru redobandirea Ardealului si nu cu odiosul de Hitler pentru a lua inapoi Basarabia. Mare eroare istorico-strategica si care ne-a fost fatala(jugul bolsevic, jugul „democratic” decembrist si ingrozitoarea acuzatie de holocaust de care nu ne vor spala toate apele doua mii de ani de acum incolo).
Sinteti foarte confuz! Gresiti in mod radical. Incercati sa va transpuneti in rolul Maresalului. Holocaust. Ce holocaust? Care holocaust?
Ce ar fi sa cercetam Holocaustul comunist din Romania si de pretutindeni, incluzand Asia si America de Sud?
Interesanta si identitatea dumneavoastra: un activist pro-comunist care a murit pentru cauza stramba a comunismului. Trist! Un om mintit si pacalit. Probabil intentiile lui au fost bune. Bietul om! Dumnezeu sa’l ierte!
esti obsedat
OK!