 unitiinjurulconducatoruluiiubit0 aprobate pcrprieteniistiu@de.ce 81.18.84.243
Si in plus , Hellvetia, locatia unde borfasii lumii isi ascund mizeria morala , deci banii greu ” agonisiti” din tote tipurile posibile de trafic, a accordat o suma destul de consistenta , cu ceva ani in urma in vederea ”sprijinirii” descentralizarii Ucrainei. De fapt aceste evenimente se pregatesc pe multiple planuri la nivel inalt, iar astia cu mass merdia lor ne tot vorbesc de nu stiu ce tiran, haida-de. Tot cam in acelasi timp cu declansarea razboiului fratricid… in acceasi Hellvetia s-a declansat poate scandalul secolului, evident in domeniul bancar – Suisse Credit, scandal care a fost camuflat de nu stiu ce virus sau agresiune armata. Ce mult le pasa mass merdiei de pretutindeni pentru ”cuceririle” democratice din Ucraina. Tot asa cum le-a pasat si de Cehoslovacia prin 38 parca. Pentru a urma un scenariu la xerox urmeaza invazia Poloniei? si asa ”vestitul” Apus va rabufni in rolul Cavalerului dreptatii? In tot cazul pentru cine a investit in arme urmeaza o perioada bunisoara, ca si pentru eroii nostri din sanatate. Clerul probabil se simte si el la adapost pentru urmatorii ani, daca astia dau drumul la emigratie masiv, vor fi ceva batai de cap pentru a crestina pe musulmani, dar cu putina sarguinta vor reusi, daca tovarasii de sus de tot nu vor impune o noua religie, bineinteles revelata… . Vom fi martorii unor noi ” minuni” tot vorba lui ”al batran . Cand va face plopul mere si rachita micsunele. Oricum mai bine decat sandwich-urile astora cu gandaci. Or fi hranitori si aia, chestie de cultura, adica de obisnuinta. Tot ai batrani aveau o vorba: rău cu rău , dar mai rău fara rău. Welcome inside the electric circus, chiar daca poate curentul electric va ramane pentru generatiile viitoare ca un mit, ceva ce a apartinut candva unor zei foarte puternici.. Si uite asa, din lipsa unor preocupari adevarate si adecvate, omenirea o ia periodic de la capat, fiindca altfel s-ar plictisi. Si cine stie daca tezaurul romanesc, aparent la rusi, care apoi a ajuns la nemti- pentru a rambursa banii investiti de kaiser in ” revolutia” bolsevica pentru ca in final sa i se piarda urma prin Franta, nu a fost invstit si reinvestit in aceste ” jucarii” prin care baietii destepti joaca rolul pradatorului intr-o lume , in care nu-i asa omul este centrul Creatiei. Halal centru, te intrebi cum o fi pe la periferii. Dumnezeu cu mila . Tell me true, tell me why , why was Jesus crucified …? Traim in Divina Comedie sau de vină este o absurda Comedie impusă de cătiva șmecheri .Daca Eternitatea s-a nascut la sate, atunci ce mai asteapta indivizii umani, adica o parte semnificativa, pentru a-si recapata Normalitatea |
2 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Tarile ar trebui sa dea legi care sa reguleze strict, sau sa elimine in unele cazuri, uzul produselor chimice in agricultura, care sa reguleze anumite tehnici agricole menite sa protejeze solul si să produca o acumulare cantitativa si calitativa a solului. O legislatie care să ne protejeze de produsele modificate genetic cear trebui interzise cu desavarsire etc.
Dar din pacate la butoanele puterii este elita kosher ce nu are in vedere protectia si curatenia Planetei ci eliminarea unei parti a rasei umane. O fi si erodarea solului o arma malthusiana la indemana lor?
CD
ZIUA JUDECATII DE APOI SE APROPIE
– Oamenii de știință spun că Pământul va rămâne fără sol vegetal utilizabil în cel mult 60 de ani
de Michael Snyder
Ce vom face când inevitabil rămânem fără sol vegetal? Distrugem sistematic planeta pe care trăim și asistăm deja la dispariții în masă ale planctonului, insectelor și păsărilor.
Mâncarea noastră este plină de otrăvuri, apa noastră este plină de otrăvuri și aerul pe care îl respirăm este plin de otrăvuri. Și se înrăutățește cu fiecare an care trece. Dar un lucru despre care nu am vorbit recent este pierderea solului nostru vegetal. 95 la sută din hrana pe care o mâncăm provine din sol și, deci, dacă nu avem sol, nu avem hrană. Aceasta este o criză care se construiește de zeci de ani, iar acum ne apropiem rapid de un punct de criză majoră.
Suprafata de teren folosită pentru agricultură în întreaga lume a crescut constant de zeci de ani, iar tehnicile de agricultură intensivă care au fost folosite au dus la o pierdere uluitoare a solului vegetal de suprafata.
Sub picioarele fermierilor din Iowa, se desfășoară o criză. Adâncimea medie a solului vegetal din Iowa a scăzut de la aproximativ 35-45 cm la începutul secolului al XX-lea la 15-20 cm până in prezent. Lucrarea necruțătoare a solului și greutatea vehiculelor agricole au permis vântului și apei să elimine/erodeze această resursă neprețuită.
Aceeași imagine se vede la fermele din întreaga lume. Solurile devin sever degradate din cauza unei combinații de practici agricole intensive cat și procese naturale. Pe măsură ce stratul de sol fertil se subțiază, devine din ce în ce mai dificil să crești culturi pentru hrană. Fără a modifica practicile agricole și a găsi urgent modalități de conservare a solului, aprovizionarea globală cu alimente începe să devină precară.
Potrivit revistei “Time”, „solul se pierde cu o rată între 10 și 40 de ori mai mare decât cea cu care poate fi completat în mod natural”, iar perspectivele pentru viitor sunt extrem de sumbre.
Din păcate, acest lucru este adevărat chiar și aici, în Statele Unite. Când primii americani au început să se stabilească în Vestul Mijlociu, un strat foarte gros de sol extrem de întunecat si gras era acolo pentru a-i întâmpina.
Dar acum, solul vegetal dispare rapid, iar ceea ce rămâne este un sol care „este adesea mult mai deschis la culoare”.
Solul care este cel mai închis la culoare este cunoscut pe scară largă sub numele de sol vegetal. Oamenii de știință ai solului numesc acest strat „orizont A”.
Este „solul negru, organic și bogat, care este cu adevărat bun pentru cultivarea culturilor”. Este plin de microorganisme vii și rădăcini de plante în descompunere, numite și carbon organic.
Când coloniștii au sosit pentru prima dată în Vestul Mijlociu, acesta era peste tot, creat din secole de iarbă de prerie acumulată. Aratul, totuși, a eliberat o mare parte din carbonul prins, iar solul vegetal a fost, de asemenea, pierdut din cauza folosirii ingrasamintelor chimice, in special a fosforului din cauza eroziunii eoliene și a apei. Solul care rămâne este adesea mult mai deschis la culoare si infertil oricate ingrasaminte chimice sau naturale am folosi.
Îmi amintesc pământul gras și negru pe care îl puteam săpa cu mâinile când eram copil. Mi-ar plăcea să experimentez asta din nou, dar solul din Midwest este mult diferit astăzi. De fapt, se estimează că Vestul Mijlociu a pierdut deja 57,6 miliarde de tone metrice de sol.
Pierderea a avut loc în ciuda eforturilor de conservare implementate în anii 1930, iar rata de eroziune este estimată a fi dublă față de ceea ce Departamentul Agriculturii din SUA spune că este durabilă. Producția viitoare a culturilor ar putea fi sever limitată dacă va continua, raportează Rachel Crowell pentru Science News.
„Producția viitoare a culturilor ar putea fi sever limitată” este un mod frumos de a spune că toată lumea va muri de foame dacă ceva nu se schimbă.
Deja de cativa ani in SUA s-a scos din ingrasamintele chimice sarurile de fosfor si din formula veche N(azot)+P(fosfor)+K(potasiu) a ramas doar N+K.
S-a constatat ca fosforul are un effect negativ asupra consistentei solului, il disociaza si il spala. Asta face ca sa fie mai usor erodat de vant si ape. Este un element necesar plantelor dar este distrugator pentru solul vegetal.
Potrivit ONU, tot solul nostru ar putea dispărea „în decurs de 60 de ani”.
Generarea a trei centimetri de suprafață de sol durează 1.000 de ani, iar dacă ratele actuale de degradare continuă, întregul sol superior al lumii ar putea dispărea în 60 de ani, a declarat vineri un înalt oficial al ONU.
Aproximativ o treime din solul lumii a fost deja degradat, a declarat Maria-Helena Semedo de la Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) la un forum de marcare a Zilei Mondiale a Solului.
Maria-Helena Semedo a făcut de fapt această declarație în 2014. Deci asta înseamnă că de fapt nu mai avem 60 de ani.
Dacă acea proiecție este corectă, mai avem doar 52 de ani până când tot solul vegetal va dispărea.
„Există locuri care și-au pierdut deja tot pământul vegetal”, a declarat pentru CNBC Jo Handelsman, autorul cărții „A World Without Soil” și profesor la Universitatea din Wisconsin-Madison.
Impactul degradării solului ar putea totaliza 23 de trilioane de dolari în pierderi de alimente, servicii ecosistemice și venituri la nivel mondial până în 2050, conform Convenției Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării.
2050 este la doar 28 de ani distanță.
Desigur, foametea globala îngrozitoare va veni inevitabil cu mult înainte de a ajunge la acel punct maxim. Și grăbim de fapt dispariția solului nostru prin propriul nostru comportament.
Astăzi, terenurile agricole de pe întreaga planetă sunt supra saturate de trilioane de tone de ingrasaminte chimice, ingrasamite natural aplicate gresit inainte de maturarea de 3-5 ani, cat și a trilioane de deseuri chimice si microplastice.
Cantitatea de plastic pe care o producem continuă să crească într-un ritm exponențial și asta înseamnă că cantitatea de microplastice care ajungă în fermele noastre va continua să crească într-un ritm exponențial. Pe măsură ce nivelul de plastic din sol continuă să crească, va deveni din ce în ce mai dificil să creasca o vegetatie utila.
Știu că informațiile din acest articol sunt greu de rumegat, dar este vital să se înțeleagă ce ne așteaptă. Nu ne v-om confrunta doar cu un colaps economic si un colaps de civilizatie.
Când se spune că ceasul bate pentru umanitate, nu este o exagerare deloc.
Dacă nu se schimbă ceva cu adevărat dramatic, care sa opreasca eroziunea solului ne v-om îndrepta către un viitor care va fi mult mai oribil decât ar îndrăzni să-și imagineze majoritatea oamenilor.
Sursa: https://theeconomiccollapseblog.com/doomsday-approaches-scientists-say-that-the-earth-will-run-out-of-usable-topsoil-in-60-years
Traducerea: CD
STATELE UNITE NU MAI AU ECONOMIE!
de Paul Craig Roberts
Sectorul financiar american jefuieste de mult alte țări. O serie de specialisti au descris procesul. În primul rând, o țară este ademenită cu mită către lideri pentru a lua împrumuturi care nu pot fi deservite sau rambursate. Apoi intervine FMI. Austeritatea este impusă populației. Serviciile publice și locurile de muncă sunt reduse pentru serviciul datoriei, iar activele publice sunt vândute pentru a rambursa împrumutul. Nivelul de trai scade, iar corporațiile americane preiau economia țării.
Pe măsură ce guvernele străine, care au experimentat sau au fost martorii măcelului economic și temându-se de responsabilitate, sunt mai puțin dispuse să fie mituite pentru a-și îndatora țările, finanțele americane aplică acum această tehnică americanilor.
Contrar narațiunii din presa financiară, Rezerva Federală nu crește ratele dobânzilor pentru a lupta împotriva inflației. Este ridicol să credem că o creștere cu 0,75 la sută a unei rate a dobânzii foarte scăzute va avea vreun impact asupra unei rate de 9,1% a inflației de consum sau asupra speculațiilor pe care Rezerva Federală are în vedere alte trei sferturi de unu. procente urmate eventual de o,5 la sută cuprind o politică anti-inflație. Dacă au loc toate aceste creșteri, rata dobânzii rămâne sub rata inflației.
Mai mult, așa cum am explicat anterior, inflația nu este monetară. Prețurile mai mari sunt rezultatul întreruperilor de aprovizionare cauzate de blocajele de la Washington Covid, de sancțiunile rusești si taxele vamale pentru China. Producția a fost oprită și lanțurile de aprovizionare sunt rupte.
Creșterea ratelor dobânzilor de către Rezerva Federală este doar o continuare a politicii sale de concentrare a veniturilor și a bogăției în mâinile unui procent de elitist. Ușurarea cantitativă a reprezentat mantaua Rezervei Federale de a tipări 8,2 trilioane de dolari în bani noi, care au fost direcționați sau și-au găsit drum în prețurile acțiunilor și obligațiunilor, îmbogățind astfel numărul mic care deține majoritatea acestor instrumente financiare.
După ce a maximizat această cale de concentrare a bogăției, Rezerva Federală crește acum ratele dobânzilor pentru a crește costurile ipotecare pentru aspiranții proprietari de case. Rezerva Federală alunga indivizii de pe piața imobiliară pentru a elibera proprietăți pentru firmele de „private equity” pentru a cumpăra case pentru valoarea lor de închiriere.
Faptul că firmele de capital privat văd veniturile din chirii din stocul existent de case drept cea mai bună oportunitate de investiție ne spune că economia SUA a esuat. CÂND INVESTIȚIILE SUNT DESTINATE ACTIVELOR EXISTENTE, NU ÎN PRODUCEREA DE NOI ACTIVE, ECONOMIA ÎNCETEAZĂ SĂ CREASCĂ.
Politica regimurilor Obama de salvare a fraudătorilor financiari responsabili de prăbușirea din 2008 în timp ce le-a blocat victimelelor ajutorul, a redus proprietatea americană de la 70% la 63%. Institutul Urban prezice noi scăderi. Astăzi, capitalul propriu al proprietarilor de case a scăzut de la 85% după al Doilea Război Mondial la o treime, lăsând două treimi din capitalul propriu în mâinile creditorilor.
Acest lucru arată complet clar că o ECONOMIE FINANCIARIZATĂ îndatorează oamenii de dragul veniturilor rentierului, pe termen lung este tocmai taiere crengii pe care stai. Într-adevăr, economia financiarizată creată de Rezerva Federală a reimpus un sistem de clasă asemănător cu aristocrația britanică funciară care a fost răsturnată. Avem un sistem de clasă mult mai rău din punct de vedere economic. Aristocrații britanici impropietariți au produs totusi hrană care hrănea națiunea. Dar sistemul de clasă american produce doar dobânzi și comisioane pentru sistemul financiar.
După cum ne-a arătat Michael Hudson, o economie fără creștere este rezultatul final al unei economii financiarizate. O economie financiarizată este aceea în care venitul consumatorilor este deturnat prin extinderea datoriilor de la achiziționarea de noi bunuri și servicii către serviciul datoriei și comisioane – dobândă la credite ipotecare, împrumuturi auto, datorie cu cardul de credit, datorie împrumut pentru studenți.
Cu o pondere atât de mare din venitul gospodăriei cheltuită pentru serviciul datoriilor, mai rămâne puțin pentru a conduce economia înainte.
Dacă economiștii americani ar fi capabili să scape din economia lor neoliberală neoliberală, ar realiza că „cea mai mare economie din lume” pe care o atribuie Statelor Unite este o ficțiune totală.
Cert este că Statele Unite nu au economie. Corporațiile conduse de Wall Street au localizat producția americană în Asia, astfel încât elita să poată beneficia de profituri mai mari din costurile mai mici ale forței de muncă, în timp ce orașul și statele părăsite au fost nevoite să-și vândă străinilor fluxurile de venituri, cum ar fi veniturile contoarelor de parcare din Chicago timp de 75 de ani. pentru o plată forfetară pentru a rezolva criza bugetară de un an.
Delocalizarea producției americane, realizată sub mantia „globalismului”, a distrus economia americană și bazele fiscale ale orașelor și statelor. În timp ce economia reală scade, Partidul Democrat, în căutarea puterii permanente, a impus o politică de deschidere a granițelor pentru imigranții-invadatori. Cum se pot întreține aceste milioane de oameni într-o economie a cărei producție a fost mutată în străinătate?
Cum poate o populație, părăsită de corporațiile americane, care se confruntă cu o deflație a datoriilor, să absoarbă costurile de sprijin și infrastructură socială pentru zeci de milioane de imigranți-invadatori din lumea a treia?
Nu o veți auzi niciodată de la curvele din presa financiară, dar Statele Unite se află în prăpastia colapsului economic și social.
Și ce fac proștii din Washington?
Idioții declanșează războaie cu Rusia, China și Iran.
Sursa: https://americanfreedomnews.us/the-united-states-does-not-have-an-economy
AVIZ:
Paul Craig Roberts a primit un doctorat de la Universitatea din Virginia, unde a studiat sub G. Warren Nutter. A lucrat ca analist și consilier la Congresul Statelor Unite, unde a fost creditat drept autorul principal al proiectului inițial al Legii fiscale pentru redresarea economică din 1981.
A fost secretarul adjunct al Trezoreriei pentru politică economică al Statelor Unite sub președintele Ronald Reagan. și – după ce a părăsit guvernul – a ocupat timp de zece ani scaunul William E. Simon în economie la Centrul de Studii Strategice și Internaționale și a făcut parte din mai multe consilii corporative. Fost editor asociat la The Wall Street Journal, articolele sale au apărut și în The New York Times și Harper’s și este autorul a mai mult de o duzină de cărți și a unui număr de lucrări evaluate de colegi. De când s-a pensionat, el a fost acuzat de antisemitism și teoretizare a conspirației de către Liga Anti-Defăimire, Centrul(evreiesc) de Drept pentru Sărăcie din Sud.
Traducerea: CD