La un moment dat, Bulă ajunge într-o mare criză de bani. Se gândi să mearga la vecinul său Ițic, despre care știa că este foarte săritor în asemenea situații, și să-i ceară 2 lei, ca împrumut până la primăvară.
Ițic îl ascultă atent, apoi îi zise:
-Bine, domnule Bulă, îți dau 2 lei împrumut până la primăvară, dar îmi lași toporul ca zălog, iar la primăvară îmi dai 4 lei înapoi, altfel nu ne învoim. E bine?
Mai de voie, mai de nevoie, Bulă se învoi. Lăsă toporul ca zălog, luă banii și dădu să plece.
Însă Itic îl opri:
-Domnule Bulă! Ia fii atent la mine, la ce m-am gândit. La primăvară o să-ți fie greu să-mi dai înapoi 4 lei, nu-s bani puțini, iar iarna e lungă și grea, așa că știi ce? Ia dă tu acum 2 lei înapoi, și la primăvară îți va fi mai ușor, îți mai rămân de dat doar 2 lei, ce zici, nu-i mai bine așa?
Bulă se gândi puțin și recunoscu, mulțumit în sinea sa, că Ițic are dreptate și că uite ce noroc a avut, să aibă un vecin adevărat! Așa că se învoi, îi dete înapoi cei 2 lei și dădu să plece acasă tare mulțumit de aranjamentul făcut. Dar Ițic îl opri iar: Domnule Bulă, dar dumitale n-o să-ți fie greu să te descurci fără topor? Doar din asta trăiești, din spart lemne la vecini. Așa că ia dumneata toporul înapoi, ca să ai cu ce-ți câștiga păinea, și adaugi încă doi lei la datoria din primăvară și se fac patru! Corect?
-Corect! zise Bulă și plecă cu toporul sub braț, mulțumit că are cu ce să muncească să-și plătească datoria…
PS: azi, Ițic și-a schimbat numele și acum semnează FMI!