Stere Ploscaru, unul dintre haiducii Dobrogei, bătut de Securitate până a surzit

Organizaţia Haiducii Dobrogei s-a înfiinţat acasă la Stere Ploscaru, la Ceamurlia, după cum scrie în volumul de memorii al lui Nicolae Ciolacu, „HAIDUCII DOBROGEI. Rezistența armată anticomunistă din Dobrogea”.

Fondatori au fost Gogu Puiu, fraţii Nicolae şi Dumitru Fudulea şi Nicolae Ciolacu, vărul lui Stere Ploscaru.

Alături de Stere Ploscaru, printre Haiducii Dobrogei mai erau Stere Mişa, un alt văr împreună cu care a fost arestat, precum şi Nicolae Ploscaru şi mulţi alţii.

Organizaţia de rezistenţă armată Haiducii Dobrogei, cea mai puternică din ţară, avea 30 de grupuri înarmate şi legături în toate localităţile dobrogene.

În „Lotul Ploscaru N. Stere” (foto sus), condamnat de Tribunalul Militar Constanţa prin sentinţa Sentinta nr. 497 din 01.12.1950, printre cei 21 de condamnaţi, românii erau mai mulţi decât macedonenii, potrivit numelor lor şi locului naşterii.

UN BULGAR ÎN FRUNTEA SECURITĂŢII CONSTANŢA

Stere Ploscaru, născut pe 25 martie 1919, a fost arestat pe 22.09.1950 şi dus la sediul Securităţii din Constanţa, unde a fost torturat şi bătut până şi-a pierdut auzul.

Şeful Securităţii din Constanţa era bulgarul Vasile Vîlcu, agent Komintern şi NKVD încă din perioada interbelică, ajuns ulterior prim-secretar PCR pe judeţul Constanţa.

Numirea bulgarului Vasile Vîlcu în fruntea Securităţii Constanţa a fost o altă mârşăvie a ocupantului sovietic.

Ajunşi în Patria Mamă după ce au trecut vreme de 20 de ani prin focul războaielor de exterminare etnică din Macedonia, armânii nu au avut parte de linişte, ci au fost nevoiţi din nou să pună mâna pe arme.

Komintern, organizaţia comunistă mondială cu sediul la Moscova lucra pentru dezmembrarea României Mari şi finanţa „Comitetul” din Bulgaria, care viza ruperea Dobrogei de România şi anexarea la Bulgaria.

Comitagii bulgari, oamenii Comitetului, treceau frontiera în Cadrilater unde încercau să incendieze satele armânilor şi să omoare oameni, pentru a goli Dobrogea de români.

Armânii s-au grupat din nou în armatolii, unităţi de apărare a satelor, la fel ca în Macedonia şi au rezistat cu succes, apărându-şi satele şi familiile cu arma în mână.

Şi iată că perversiunea diavolească a bolşevicilor a făcut ca după 1944 armânii să fie daţi chiar pe mâna duşmanului lor de moarte, agentul Komintern şi NKVD Vasile Vîlcu, un bulgar care era şovin antiromân înrăit.

Tribunalul Militar Constanţa l-a condamnat pe Stere Ploscaru la 18 ani de muncă silnică, 8 ani de degradare civică şi confiscarea averii.

Stere a ispăşit pedeapsa în lagăre sinistre ca mina de la Baia-Sprie şi alte locuri din Gulagul românesc.

A fost eliberat odată cu decretul de amnistiere a deţinuţilor politici din 1964. A avut zile şi s-a întors în satul lui, la Ceamurlia.

*

NR – Vasile Vâlcu i-a urât pe români. A scos din acte un GAS din județul Constanța și tot ce a produs acel GAS a stat la dispoziția lui Vâlcu și a altor activiști PCR. Familia mea a avut probleme cu justiția din Constanța. Printr-un abuz am fost cercetați la legea 18 atunci când am dejucat planul unor activiști PCR și ne-am făcut o casă nouă pe locul celei bătrânești, pe strada Cuza Vodă. La un moment dat l-am rugat pe Alexandru Graur să intervină la Vasile Vâlcu să mă primească într-o audiență. Era secretar PCR pe județul Constanța. L-a refuzat pe Graur, era de acord cu abuzul la care se preta justiția din subordine. În final, urmare a unor memorii depuse la CC al PCR, a intervenit controlul muncitoresc și a constatat abuzul. Ni s-a făcut dreptate, iar activiștii PCR, în frunte cu unul Tăvală, au fost sancționați și scoși din funcție. Ceea ce i-a prilejuit maică-mii o replică cu care a rămas celebră în familie: „Ați văzut, acatistele mele!” Ele biruiseră nedreptățile ce se abătuseră asupra noastră, inclusiv ranchiuna bulgarului ilegalist…