.
Luiza Barcan: Tehnocrat – apostat
Citiţi în nr. 1/ 2016 al revistei Contemporanul
Polemice
Luiza Barcan
Tehnocrat – apostat
Şi pentru ca tehnocraţia ca să poată lovi mortal Biserica ortodoxă, noii guvernanţi, impuşi de un occident aproape complet secularizat, au făcut un gest pe care nici măcar statul comunist nu şi l-a permis: i-au tăiat total bugetul, după ce mai întâi n-au încetat să o şubrezească prin atacuri directe sau indirecte, orchestrate în presă şi aplaudate de o masă amorfă şi incultă
Nu scriu acest comentariu cu speranţa că va avea vreun ecou, ci doar pen
tru a nu tăcea şi a nu rămâne nepăsătoare, cum nici alţii n-o vor face, în faţa celei mai mari ticăloşii petrecute în ţara unde m-am născut: îngenuncherea Bisericii lui Hristos. Aleg astfel să-L mărturisesc public, nu doar în vremuri de pace, ci şi în cele de prigoană, cum sunt cele pe care le trăim.
În România s-a lăsat o noapte cu beznă adâncă, o noapte care nu se va scurta după solstiţiul de iarnă ci, împotriva firii, se va lăţi până când ne va înghiţi cu totul. De aceea va trebui, la fel ca fecioarele înţelepte, să avem grijă să nu ne lipsească uleiul pentru candele.
„Iulian Apostatu, împărat roman, născut creştin, se făcu păgân şi persecută pe creştini”. Aşa sună, sintetic, descrierea făcută de Lazăr Şăineanu în secolul trecut acestui personaj celebru pentru ticăloşie. „Modelul” Apostatului e preluat astăzi, în primul sfert al veacului XXI de guvernanţii tehnocraţi aduşi de curând în România, nu pe tancuri, ca în 1945, ci pe braţe, de tinerii „frumoşi şi liberi” care au strigat împotriva bisericii strămoşeşti în Piaţa Universităţii, simbol confiscat al jertfei pentru libertate. De fapt, aceşti ameţiţi cu iluzia libertăţii de exprimare au fost schiloadele unelte prin care s-a finalizat un plan bine pus la punct de abolire a credinţei creştine şi de laicizare extremă a ţării.
Şi pentru ca tehnocraţia ca să poată lovi mortal Biserica ortodoxă, noii guvernanţi, impuşi de un occident aproape complet secularizat, au făcut un gest pe care nici măcar statul comunist nu şi l-a permis: i-au tăiat total bugetul, după ce mai întâi n-au încetat să o şubrezească prin atacuri directe sau indirecte, orchestrate în presă şi aplaudate de o masă amorfă şi incultă. Noii guvernanţi sunt români după nume, dar n-au nici un Dumnezeu. Probabil au fost botezaţi creştini de familiile lor, dar au apostaziat şi au devenit noile unelte ale persecuţiei deja făţişe împotriva creştinilor ortodocşi din România.
Se înghesuie acum pe la televiziuni „jurnalişti” de succes care dau sentinţe şi se pronunţă în chestiuni despre care n-au nici cea mai elementară cunoştinţă, cum ar fi, bunăoară, misiunea socială a bisericii ortdoxe. Nimeni nu-i poate impune vreo misiune Bisericii lui Hristos, în afară de cea pe care Întemeietorul ei însuşi a impus-o. „Ecclesia”, adică adunarea creştinilor uniţi prin acelaşi crez, este simultan duhovnicească şi materială, nevăzută şi vizibilă, şi se manifestă în lume conform propriilor dogme, în deplină libertate ca „sfântă, sobornicească şi apostolească” biserică. Nimeni din afara ei nu poate veni să-i impună un mod de funcţionare. Dacă biserica vrea şi poate să-şi asume o misiune socială, o poate face, dacă nu, nu. Biserica nu e instituţie de caritate, altfel de caritate decât cea pe care creştinismul însuşi o propovăduieşte şi cu care îşi sunt datori unul-altuia creştinii care o frecventează. Biserica nu se substituie statului care, prin Constituţie, este obligat să-şi apere cetăţenii şi să le asigure condiţii decente de trai. În România nu construcţia bisericilor a împiedicat construcţia spitalelor şi a şcolilor, ci nesimţirea, ticăloşia şi mafiotismul guvernanţilor care se succed de 25 de ani încoace la putere, prin votul liber exprimat de către cetăţeni.
Poate vă veţi întreba de ce trebuie ca statul să susţină Biserica dacă Biserica are dreptul să se manifeste neconstrâns. Foarte simplu, pentru că biserica reprezintă cel mai puternic pilon identitar al unui neam. Biserica strămoşească coagulează istorie, cultură şi spiritualitate într-o instituţie menită să ne păstreze tradiţia, să ne legitimeze prezentul şi să ne facă posibil viitorul.
Dar putem să vorbim deja la trecut despre toate acestea. Într-adevăr, s-a încheiat o epocă de un sfert de secol de tatonări în vederea unei disoluţii programate. Scopul a fost atins. Şi doar orbii nu văd cum a fost totul pus la cale din momentul presupusului accident de la clubul Colectiv, despre care cred din ce în ce mai mult că a fost o crimă premeditată. Prima reacţie a manipulatorilor a fost să condamne biserica pentru că n-a venit imediat la locul dezastrului. Cum de-şi permit să invoce ajutorul acesteia unii care nu i-au călcat niciodată pragul şi care nu cred în Dumnezeu? Cum altfel decât în scopul de a manipula creierele netezite de atâta facebook şi de atâta indiferenţă faţă de biserică? Nimeni n-a invocat prezenţa 
reprezentanţilor bisericii în 2011 când erau arşi de vii pruncii de la maternitatea Giuleşti, nici când au avut loc alte dezastre. Dar la Colectiv da, ca şi cum ar avea vreo legătura biserica cu locurile de divertisment unde, din când în când, mai este invocat şi stăpânul întunericului. S-a clamat prezenţa bisericii mai întâi la televizor, apoi în stradă. Ecoul s-a propagat până a cuprins un segment semnificativ de liber cugetători aduşi în piaţă într-un număr suficient de mare încât să dea impresia unei revolte spontane de amploare. S-a schimbat imediat guvernul, mulţimea de gură-cască a plecat acasă satisfăcută şi cu impresia că a contribuit la visata schimbare. Toate cererile pe care maipulatorii le-au pus în lozincile demonstranţilor, inclusiv cea cu guvernul tehnocrat, au fost satisfăcute. Şi, deloc întâmplător, guvernul tehnocrat, ascultător, nu-i aşa?, la glasul străzii, a dat lovitura de graţie Bisericii astăzi, în ajun de Sfântul Nicolae. Seamănă puţin cu revoluţia franceză, nu vi se pare? Ar mai fi de arestat ierarhii şi preoţii, de închis bisericile şi de transformat în cluburi şi baruri, de fugărit creştinii mărturisitori. Nu mă îndoiesc că, într-un fel sau altul urmează şi acestea. Nu mai demult decât ieri, cu o zi înaintea crimei morale şi spirituale comise de tehnocraţii apostaţi, televiziunile defilau o imagine devenită virală pe facebook: arhiepiscopul Tomisului, într-o procesiune, înveşmântat cu hlamida pe care o poartă toţi episcopii de la Bizanţ încoace. Un, mă iertaţi, spălat pe creier care n-a citi măcar o carte în viaţa lui şi care n-a călcat niciodată pe la biserică, n-are de unde să ştie cum este îmbrăcat un înalt ierarh ortodox, nici unul catolic şi atunci e suficient să-i arăţi o imagine care-l va uimi, sugerându-i că asistă la un abuz de putere şi provocându-i o „legitimă” revoltă, astfel încât a doua zi, când guvernul batjocoreşte biserica, el să aplaude satisfăcut.
Personal, salut reacţia Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi cu smerenie, vin cu o propunere. Poate e momentul ca din slujba Sfintei Litrughii, pe care e posibil ca preoţii să o poată oficia de azi înainte tot mai clandestin, asemenea creştinilor din primele secole, să dispară ectenia referitoare la „conducătorii ţării noastre” care, oricum, în timp, s-au substituit monarhiei şi monarhului, „uns al lui Dumnezeu”.
„Ce rost are un drum care nu duce la biserică?” se întreba profetic bătrâna din celebrul film „Căinţa” al lui Tengiz Abulatze. Eu am găsit răspunsul. Rostul unui drum care nu duce la biserică este să te conducă direct în neant, direcţia spre care se îndreaptă vertiginos România actuală.
Noi romanii, avem tendinta inscrisa de multa vreme in genele noastre, de a ne vaicari, inainte de a gandi, inainte de a ne informa, inainte de a judeca. Iata un punct de vedere contrar articolului de mai sus, pe care eu il gasesc realist, meritand sa fie citit si de cei care au inceput deja sa se vaicareasca fara motiv. Eu stiu de multa vreme ca Printele Arsenie ne atentionase, ca in conducerea BOR se vor strecura dusmani ai lui Hristos. Nu trebuie sa luati aceste cuvinte altfel, decat ca lacomia, luxul si viata de huzur ale unora din conducerea BOR este o palma data ortodoxiei, pe care sustin c-ar apara-o. La ce-i trebuie mitropolitului Ardealului Mercedes ultimul racnet, care a costat o groaza de bani? Asa inteleg mai marii BOR sa mearga pe calea lui Cristos? In Mercedes cu aer conditionat si parcare automata?
Biserica ortodocsa (eu nu scriu ortodoxa, fiindca nu e corect dupa parerea mea. Fiindca daca ne referim la credinciosii ortodocsi, nu scriem ortodoxi) traieste prin cele cateva babe cucernice, ce stau in genunchi la liturghie si prin cei cativa pusnici si calugari, care treiesc in cea mai mare cucernicie (si saracie) posibile. Ei tin pe umeri Biserica ortodocsa, nu mitropolitii cu Mercedesuri la scara.
pentru conformitate, din „Ora de Sibiu”: http://www.petreanu.ro/spune-despre-secularizarea-1863/
Dau mai jos articolul ziaristului Petreanu, ca sa vada si cei ce se vaicaresc degeaba ca guvernul Ciolos o luat o masura inteleapta. Cine crede altfel, sa vina si sa aduca argumente. Articolul a starnit comentariile a 154 de vizitatori.
„Faptul că BOR vrea bani de la buget pentru întreținerea și repararea lăcașelor de cult n-ar trebui să provoace automat ostilitate. Nu-i prost cine cere. Dar când PF Daniel solicită plin de țâfnă statului român “să dea înapoi ceea ce a luat ca fiind donații date bisericii în mod liber” în schimbul acceptării impozitării veniturilor bisericii, sunt de spus câteva lucruri:
“Ce a luat statul” se cheamă, de fapt, secularizarea averilor mânăstirești, la 1863. Secularizarea a fost o reacție a statului român la evaziunea practicată de bisericile ortodoxe de pe teritoriul Principatelor Unite. Ce nu spune niciodată PF Daniel este că, la vremea respectivă, nici măcar nu exista Biserica Ortodoxă Română (care s-a constituit abia la 1872, dacă nu știați, iar Patriarhia a apărut hăt, în 1925), ci doar două mitropolii care erau subordonate Patriarhului Constantinopolului.
Cu 4 ani înainte, după actul Micii Uniri de la 1859, Înalta Poartă scutise aceste mitropolii din Principate de plata taxelor – taxe care, oricum, ajungeau la Constantinopol și nu rămâneau în Muntenia sau Moldova. În fața acestei sfidări, Cuza și guvernul său (M.Kogălniceanu) au decis atunci trecerea în proprietatea statului a averilor mânăstirești și a moșiilor deținute de biserici, oferind, în schimb, o compensație semnificativă, echivalentă cu veniturile mânăstirilor pe 10 ani. Biserica Ortodoxă Elenă a refuzat această compensație, sperând într-o intervenție străină împotriva Bucureștiului, care nu s-a mai produs. Ulterior, pământurile astfel secularizate (aproximativ 25% din terenul arabil și din pădurile Principatelor) au fost folosite inclusiv pentru împroprietărirea țăranilor. (De remarcat, ca o paranteză, curajul și determinarea oamenilor de stat care au făcut România modernă; azi nici să dai cu tunul nu mai găsești așa caractere.)
“Donațiile date bisericii în mod liber” la care se referă PF Daniel includeau nu doar pământuri arabile, iazuri, păduri șamd făcute cadou de-a lungul veacurilor de diverși boieri sau domnitori mânăstirilor închinate Constantinopolului din Valahia și Moldova, ci și satele aferente, ca să nu mai vorbim de zeci de mii de robi țigani. Biserica din țările române (românească sau grecească, oricum vreți să-i ziceți) a fost una dintre instituțiile care a beneficiat de sclavagism și a exploatat robii până târziu în secolul XIX. Nu știu să-și fi cerut vreodată iertare pentru asta. Să-l auzi acum pe PF Daniel că solicită revenirea la “donațiile libere” care presupuneau robia și munca forțată este îngrozitor.
Câteva cuvinte şi despre fondurile alocate BOR de către statul român, an după an. Aici sunt două mari categorii: banii pentru salarii și banii pentru investiții/construcții/reparații.
Salariile clerului: acestea au început să fie plătite în baza unor legi adoptate destul de curând după secularizare – este vorba despre Legea clerului de mir şi a seminariilor, care prevedea salarizarea preoţilor de la bugetul de stat, şi de Legea pentru reglementarea proprietăţilor rurale, potrivit căreia parohiile au primit un lot de pământ cultivabil, aşa-numita sesie parohială. După secularizare și după eliberarea robilor, călugării și preoții nu mai aveau posibilitatea să se întrețină, așa că statul a intervenit. Deci salariile date de stat și pământurile acordate compensează constant, deja de 150 de ani încoace, secularizarea.
În 2016, de exemplu, salariile personalului de cult (nu doar BOR) vor depăși 315 milioane de lei, în creștere semnificativă de la 278 de milioane anul ăsta (sursa).
Cât despre banii dați de stat pentru “investiții”, aici, în esență, lucrurile sunt incorecte, deoarece afacerile BOR sunt scutite de taxare tocmai cu condiția ca profitul să fie folosit pentru reparații/construcție de lăcașuri de cult. Aș vrea să fiu bine înțeles: eu nu consider c-ar fi vreo problemă dacă statul ar contribui punctual pentru repararea/restaurarea unor biserici-monument, de mare valoare și semnificație pentru cultura românească (asta ar putea fi foarte bine treaba Ministerului Culturii, de pildă). Dar să verși cu găleata sute de milioane de lei anual unei instituții pe care ai scutit-o de taxe tocmai ca să-și reinvestească profitul, asta e o porcărie, cu atât mai mult cu cât BOR a devenit un business redutabil în ultimii ani, având în proprietate aproape 80.000 de hectare de păduri și ogoare, restaurante, hoteluri, ferme și ateliere, organe de presă şi, ce chestie, chiar şi agenţii de turism. În ciuda acestei stări de fapt, în 2014 BOR a primit suplimentar de la stat 148 milioane de lei, iar în 2015, 177 milioane de lei.
De asemenea, să nu uităm că BOR primește bani nu doar de la guvern, ci și de la primării și de la Consiliile Județene, instituţii învestite cu autoritate de cetăţeni, dar care nu întreabă niciodată cetățenii ce părere au și cum ar vrea să le fie investiți, de fapt, banii.
În 2014, de exemplu, “cele mai darnice autorităţi locale cu bugetul bisericilor au fost Primăria sectorului 1 din Bucureşti, cu peste 3,2 milioane euro alocaţi bisericilor, Consiliul Judeţean Hunedoara (peste 900.000 de euro), Consiliul Judeţean Cluj (aproape 800.000 de euro), Consiliul Judeţean Harghita (aproape 700.000 de euro) şi Primăria Bacău (peste 630.000 de euro) – sursa“.
Cum ar fi ca toate afacerile din România să fie nu doar scutite de taxe dacă reinvestesc profitul, ci să mai primească și ajutor de la stat pentru diverse reparații ale sediilor lor?
Sigur că n-ar trebui să privim Biserica drept o afacere, doar că șefii BOR așa par s-o considere din ce în ce mai mult – şi se şi comportă din ce în ce mai des ca nişte şefi de corporaţie. Imaginea care ilustrează acest articol (sursa) reprezintă o nouă achiziție a BOR – un Mercedes de peste 63.000 de euro pentru Mitropolitul Ardealului. Ştim că această maşină atât de scumpă nu e decât un detaliu în revărsarea de ciocoism şi ipocrizie care îneacă BOR în ultimii ani. Păcat.
Credeţi domnule Kasper că biserica ortodoxă n-ar trebui să aibă nici un păstor, că vezi doamne, aceştia dacă se instituie în propovăduitori ai credinţei întru Hristos sunt predispuşi lăcomiei şi păcatelor lumeşti?
Au existat întotdeauna păcate cum ar fi cele ale lăcomiei şi mîndriei şi ele nu au ocolit niciodată conducătorii unor state sau propovăduitorii aflaţi în fruntea unor culte, deşi în ce priveşte Mercedesul la care vă referiţi să fie luat la mîna a III-a şi să nu coste o avere cum presupuneţi dvs-
Păi, dacă o luăm aşa orice nespălat, orice ţigan din această epocă postdecembristă se lăfăie în fel de fel de maşini scumpe cumpărate pe bune pe bani grei, iar un Patriarh, întîi-stătătorul unei biserici reprezentative pentru naţiunea noastră să umble într-un Trabant sau jeg de maşină veche de cînd bunicul? – că aşa ar da bine unei feţe bisericeşti care se sacrifică pentru credinţă?
Greşiţi d-le Kaşper!
Dar toţi ţiganii aceştia care şi-au făcut palate şi umblă în Ferari, Lamborghini, BMW-uri şi alte asemenea şi au cumpărat cartiere întregi din cele mai de frunte oraşe ale ţării, pe aceştia nu-i mai întreabă nimenI?
V-aţi luat de feţele bisericeşti care parcă ar umbla şi pe stradă în odăjdii de cult sfidînd trecătorii cu opulenţa lor.
Poate, după părerile unora un Patriarh nu ar trebui să îmbrace straie împărăteşti ci ar trebui să umble prin ţară călare pe un măgar răpănos îmbrăcat în zdrenţe ca Iisus Hristos pe cînd îl prigoneau fariseii şi iudeii.
În ochii credincioşilor, în timpul cît înti-stătătorul propovăduieşte cuvîntul şi învăţăturile lui Iisus Hristos, trebuie să fie îmbrăcat împărăteşte, cu straie cît mai împunătoare, care să inspire respect, nu dezgust, nu scîrbă, căci nu mai suntem în faza în care Iisus umbla prin lume să adune credincioşi, înfruntînd cele mai aprige condiţii, acum suntem în altă epocă, cînd lumea respectă alte valori, pe lîngă cele morale, şi postura sub care se prezintă un conducător. Pentru a fi respectat şi recunoscut ca şef al cultului straiele lui trebuie să fie împărăteşti.
REPETIR:
OBLIGATORIU PENTRU TOATA LUMEA SA ASCULTATI NASUL DIN 4 FEBRUARIE 2016: tinuta de MORARU ” CUM NE DISTRUGE SISTEMUL”
CIOLOS A PRELUAT DE LA COLDEA CEL MAI CRAS MECANISM DE REPRESIUNE PRIN CARE VOR DISTRUGE ABSOLUT TOATE FIRMELE PE CARE LE VREA ANIHILATE.
CONSECINTA DIRECTE: BINOMUL COLDEA -CIOLOS VA UCIDE ORICE FIRMA CARE NU LE CONVINE , SI MAI ALES CARE NU VOTEAZA CU CINE DICTEAZA EI!
NUUUU OMITETI ACEASTA EMISIUNE CACI E PRIMUL CAZ DE POLITIE POLITICA DOVEDIT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
O lege absurdă
Lume, lume, teatrul absurdului nu doarme, face furouri: adică îşi dă poalele peste urechi! Lume, lume, cine-a mai auzit, în lume, de o lege atât de absurdă, absurdisimă, care să fie în stare să interzică posibilitatea cuiva de a candida pentru funcţia de director de orice fel de teatru dacă n-a absolvit cursurile Institutului „Ion Luca Caragiale”!? În primul rând, chiar nenea Iancu i-ar fi considerat pe tehnocraţii acestei parascovenii drept nişte patrioţi! Când chiar domnia sa – nenea Iancu! –, înainte cu câţiva ani de a călători în ţări mai calde, a avut – cum se mai spune! – de furcă, da, cu nişte esteţi la patru ace, de patru bani, ce călăreau destinul repertoriului pieselor româneşti – şi al pieselor sale, fireşte! –, a înaintat, în scris, o demisie din acest repertoriu: a hotărât, deci, să nu mai fie jucate piesele sale în România!
Gunoaiele mofturoase au fost vânturate, noii sosiţi şi-au cerut scuze, şi nenea Iancu a acceptat până la urmă să mai fie jucat în România! A fost bine, desigur! Dar ce grozavă lecţie ar fi rămas pentru viitorii dramaturgi: să nu fie jucaţi pe scenele din ţara lor! Să nu fie jucat în România cel mai mare dramaturg român! O, ce Testament!
Azi – adică în ultima vreme! – nici în anul când s-au împlinit trei secole de la retezarea capetelor fiilor lui Brâncoveanu, în faţa sa – şi i s-a făcut favoarea de a asista la moartea cruntă a copiilor săi, înainte de a fi pus şi el cu capul pe butuc! –, cele 44 de teatre de stat (sau sunt mai multe?) din România n-au catadicsit să joace măcar o singură piesă despre Brâncoveanu, omul al cărui sfârşit parcă întrece tragedia răstignirii lui Iisus în faţa Mamei Sale!.. Nu era bună de pus în scenă piesa lui Ion Coja? Nici piesa semnată de Iorga?
Cleptocraţia economică din România este în floare! Cleptocraţia culturală ce face? Munceşte!
Hai, pentru o clipă, să uităm stagiunile dintre cele două războaie mondiale, sau cele începând chiar cu anul 1900, când mari personalităţi culturale au condus unele teatre din România… Sadoveanu, la Iaşi, Liviu Rebreanu!.. O, dar de ce să uităm numele marilor scriitori ce nu pot fi prin nicio lege uitaţi?!.. Au fost directori de teatru: Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Ion Minulescu, Tudor Vianu, Vasile Alecsandri, George Topârceanu!.. Să ne uităm şi la scriitorii care au fost, după anii ’60, directori de teatre, directori adjuncţi, secretari literari… Horia Lovinescu, Dinu Săraru, Ion Brad, Mircea Radu Iacoban, I. D. Sârbu, Mircea Bradu, Cornel Ungureanu, Mircea Braga, Dumitru Isac, Ion Vlad, Constantin Cubleşan, Fănuş Neagu, Calistrat Costin, Mihai Ispirescu, Ion Cocora, Mircea M. Ionescu, Val Condurache, Marcel Mureşeanu, Jeana Morărescu, Horia Bădescu, Mircea Marian, B. Elvin, Corneliu Sturzu, Andi Andrieş, Nichita Danilov, Teohar Mihadaş, Şerban Foarţă… (O mică paranteză: nu ştiu exact situaţia scriitorilor maghiari, germani, evrei… Şi nu m-am oprit la toate oraşele din România. Aşa că n-am luat în cătare oraşele Târgu-Mureş, Satu-Mare, Arad, Galaţi, Brăila, Constanţa, Bârlad, Botoşani, Piteşti, Râmnicu-Vâlcea, Ploieşti, Braşov, Sfântu-Gheorghe etc.).
Toţi aceşti scriitori n-au absolvit cursurile Institutului „I. L. Caragiale”! Au fost nişte criminali culturali?
Nu o seamă de scriitori au susţinut prin ziare şi reviste, cronici teatrale, articole despre dramaturgia naţională? Nu ei au scris monografii despre Caragiale, Alecsandri, Camil Petrescu, Blaga?
Această discriminare nu este nici măcar fascistă, stalinistă, malahistă – ci este o absurditate cu măreţ coviltir!
Poate cineva să ne spună câţi dramaturgi români, dintre cele două războaie mondiale, au fost prezenţi, în ultimii doi ani, pe scenele teatrelor din România?
Poate să ne spună cineva când, la Teatrul „Lucian Blaga”, s-a pus în scenă, ultima oară, o piesă semnată de Lucian Blaga?
Poate să ne spună cineva când a apărut pe scena Teatrului „Vasile Alecsandri” o piesă scrisă de Vasile Alecsandri?
Poate să ne spună cineva când pe scena Teatrului „Marin Sorescu” a fost pusă în scenă vreo piesă aparţinând lui Marin Sorescu?
Dacă mâine ar veni acasă, din Franţa – şi ar fi bine să fie invitaţi să vină! – Matei Vişniec şi Virgil Tănase n-ar putea să fie directori de teatru? De ce?!
Ce-ar fi dacă – de ce nu? – dramaturgii de azi ar face o epistolă către înălţimile zilei, anunţându-le că s-au decis ca piesele lor să nu mai fie jucate în România?
Oricum, această lege va rămâne în istoria Uniunii Scriitorilor ca un aliment turcesc!
Acad. Dumitru Radu Popescu
Publicat Luni, 01 februarie 2016
http://www.cotidianul.ro/o-lege-absurda-275518/
Patru sunt pilonii pe care s-a cladit dainuirea romanilor in bastina lor milenara:
-Familia (care e subminata prin liberalizarea viciilor homosexuale si incercarea de impunere a casatoriilor gay)
-Scoala (care a fost distrusa prin reforme bezmetice si continue pt a zapaci tinerii)
-Armata (desfiintata ca sentiment de datorie fata de patrie si transformata intr-o adunatura de mercenari)
-Biserica Ortodoxa ,cel mai solid sprijin spiritual si moral al poporului Roman,datorita careia mai suntem inca un popor ,vorbim o limba ,avem traditii comune vechi din negura timpurilor ,ne-am strins sub steagul marilor voievozi pentru a ne apara credinta si nevoile si neamul .
Si tot biserica a infiintat primele scoli in care se invata buchea cetitului si a scrisului
Si primele bolnite ,pe linga minastiri unde cei suferinzi erau ingrijiti de calugarite surori de caritate .
Din acest motiv pina in zilele noastre asistentele medicale se numesc surori!
Daca le spui aceste lucruri tinerilor carora libertatea le produce ameteli se vor uita la tine ca la un extraterestru.
Si totusi ei sunt viitorul nostru ,viitorul Romaniei de maine .
Ce ne facem ?!
Radule, in primul rand libertatea ne produce ameteli noua, astora batrani, pentru ca daca n-am fi fost ametiti, am fi stiut ce sa facem cu ea acum 25 de ani, cand am primit-o. De fapt, nu stim nici acum cum sa ne comportam ca oameni liberi. Iar tinerii de care vorbesti matale, sunt viitorul de maine si in ei ne este speranta. Eu nu vad in asta nici un motiv de ingrijorare, pentru ca tinerii dau dovada de mai mult spirit civic decat noi.
Apoi, primele scoli i care s-au invatat prima data buchiile au fost infiintate de biserica unita, greco-catolica din Transilvania, nu de Biserica Ortodocsa, asa cum gresit scrii in comentariul tau. Scoala Ardeleana, care era eminamente de rit unit, a fost pilonul nationalist transilvan, care a produs trezirea constiintei nationale romane. Dupa ce s-a constituit inteligentia transilvana, multi profesori ardeleni au trecut in Moldova si Tara Romaneasca, unde au adus cu ei mostenirea culturala a Scolii Ardelene: Gh. Lazar, Papiu Ilarian, Treboniu Laurian si inca multi altii. Vladica de rit unit, Petru Pavel Aaron a infiintat la Blaj prima scoala cu predare in limba romana in 11 octombrie 1754, dupa care tot acelasi vladica a infiintat alte 52 de scoli pe langa bisericile unite din Ardeal. Cultura romana de acolo a pornit, din Ardeal, de la biserica unita cu Roma, nu de la biserica ortodocsa, in care literele chirilice si limba slavona au fost inca multa vreme folosite. Primul ziar tiparit in intregime cu litere latine a fost „Organul Luminarii”, scos la Blaj de canonicul unit Timotei Cipariu, un mare carturar al neamului nostru, de care putini au auzit. Omul acesta de vasta cultura, care stia vreo 10 daca nu 20 de limbi straine, a scris pare-mi-se prima gramatica a limbii romane. Asa ca ori mai adaugi un pilon la comentariul matale, care sa fie Biserica Unita din Ardeal, ori in loc de Biserica Ortodocsa, scrii biserica romanilor. Ai deci doua variante. Alege-o pe cea care-ti convine.
bine zici dar .. aici este treaba.. dar… cand au cantat osanale alorlalti cum bine le zici.. de 25 de ani au distrus Romania si biserica lua parte la propaganda electorala sustinand candidatul… mjie scarab sa le scriu si numele puslamalelor care apareau pe sticla la mai toate sarbatorile religioase.. niste pezevenghi
http://www.cotidianul.ro/raportul-mcv-criticat-de-asociatia-magistratilor-din-romania-275586/
Reacții de la cititori
Raportul MCV, criticat de Asociaţia Magistraţilor din România
Articolul Asociaţia Magistraţilor din România critică Raportul MCV a generat numeroase comentarii din partea cititorilor cotidianul.ro
Articolul Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) critică Raportul MCV: „Raportul nu abordează subiectul implicării serviciilor de informații în Justiţie” a generat numeroase comentarii din partea cititorilor cotidianul.ro. Pe cele mai importante le reproducem în continuare:
STELU
Doamna Baltag, cu respect si sarutari de mana ,dvs. stiti mult mai bine decat mine [[ noi ]] cum acest MCV nu este altceva decat forma suprema de batjocorire a acestui popor .. ce o merita cu varf si indesat..!!! si a noastre justitii asa zis independente , instaurat in Romania la cererea expresa a Monicai Macovei-Traian Basescu in cardasie cu comisarul fost european pe probleme de justitie Italianul Fratini. Vorbiti dvs. de implicarea Binomului [[ SRI- DNA- CAMPUL TACTIC ]] in procesul de justitie , prin dictarea unur sentinte aberante adversarilor politici ai fostului prezident Basalau , dar nu numai pt. a face pe plac cotropitorilor.!!! Ati auzit dvs. vreo vorbulita in acest Rahat de MCV despre abuzurile inimaginabile in cazul Rarinca par exemplu, dar a judecatorului Tony Grebla, dar a dosarului mestesugit de Dna la adresa lui Dragnea pt. ca a indemnat oamenii sa vina la votul de demitere al dictatorului Basau, dar despre mizeria de dosar penal la adresa fostului prim ministru V. Ponta , cu nu stiu ce taxe neplatite [[ in realitate achitate ]] la fisc in urma cu 8 ani de zile.???!!!! Aceste abuzuri incredibile si pt. o tara din Africa intunecata nu sunt permise , in Romania membra U.E. faradelegea este la dansa acasa in dispretul acestui neam.!!! Morticia Macovei declara sincera cum acest CSM este adevarata mafie din justitie ce-i protejeaza pe cei acoperiti ce fac jocurile Binomului. Daca CSM-ul estea mafia , atunci stimata doamna Baltag acest MCV si Bruxellezi sunt adevarata ..CUPOLA.. a mafiei.!!!! Despre asta este vorba in toata aceasta batjocura.!! Oricum va multumim pt. eforturile de a desconspira mizeria din justitia noastra, atat cat a mai ramas din dansa , suntem alaturi de dvs. stimata si onorata Doamna Baltag. Cu respect si plecaiune ma inchin in fata dvs. Dumnezeu sa ne ajute in acest demers.!!!
Hamurabi
Raportul sau fituica asta este un produs 300 la suta politruc european.Daca maine nu mai e Juncker la Bruxelles si sunt socialistii aia vor pune un MCV nemtilor de-i sare parul din nas lui Merkel.De asta aceasta fituica trebuie absolut obligatoriu sa fie copiata pe hartia igienica sa fie folositoare la tot poporul.
Bravo!
Cat timp raportul a fost scris la dictarea unei …
Ezechiel
DNA-ul sa reziste pana-l baga-n puscarie pentru 10 ani pe t. Basescu !
imun/teanu
Daca „rezista” (asa cum e! /DNA), nu-l va baga nicaieri. Nici chiar „acolo”. Dimpotriva, il mai poate scoate odata, chiar mai ordinar si pervers. Si dna. Baltag stie doar cat i-a ajuns la urechi. Stiind cat de cat, si si-n teritoriul sau natal, s-ar ingrozi /zilnic da nas in nas cu infractori din sistem pe care nimeni nu (nici!) indrazneste sa-i demaste. Si, stiind, ar si putea avea vreo reactie, fata…unor, in fond apropiati? / e foarte grea viata, si o asigur ca exact asa e acolo, la ei! DAR, ei sunt prea multi, iar dansa prea „putina”, singura.
ASTA-I DREPTATE BASAU IN LIBERTATE
Pai taman aici este Buba.!!! Cat timp Dna-ul rezista il doare la Basca pe Basau, sunt oamenii lui cei din Dna si de la I.C.C.J. !!!! Cu cat Dna-ul dispare mai repede, cu atat avem sanse sa-l vedem la Gherla pe Tartor.!!! Dar protectia finala a Golanului vine de la Apus nu de la Rasarit, adica de la Ricani si Kazari ,pentru faptele sale de vitejie [[ tradare ]] Desprea asta este vorba!!
Nasty
Toata Stima pentru Doamna Judecator GABRIELA BALTAG.
SEBASTIAN LAZĂRPublicat acum o oră şi 38 minute
http://www.cotidianul.ro/vanatorii-de-romani-275449/
Vânătorii de români
Eugen Mihăescu
Am aflat că Alexandru Florian, directorul Institutului pentru Studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel”, a adăugat pe “lista sa neagră” un nume: academicianul Ion Petrovici. Poate a aflat că acesta a locuit în Strada Vasile Conta, în “blocul eminenţelor”, construit de Casa Corpului Didactic în 1940. Florian tot dă târcoale pe acolo încercând să sperie preşedintele Asociaţiei proprietarilor ca să-l determine să dea jos placa în memoria lui Nichifor Crainic şi să prevină poate instalarea uneia în amintirea profesorului Ion Petrovici, născut în 1882, studentul lui Titu Maiorescu şi al lui Nicolae Iorga, ministru al educaţiei şi al culturii trimis de comunişti la puşcărie pentru 15 ani …
Institutul pentru Studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel” nu a adus în faţa justiţiei sau a opiniei publice nici una dintre persoanele care au conceput, au semnat sau au pus în practică legile anti-evreieşti din perioada 1940-1942. Unele sunt încă în viaţă! Legile acestea au permis discriminarea sau chiar deportarea evreilor din România în lagăre de exterminare. Institutul pentru Studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel”, instituţie guvernamentală plătită din bani publici, se încăpăţânează să hăituiască intelectualii judecaţi şi trimişi în puşcării de Tribunalele Poporului în anii ’45-46.
În anul 2007, regimul comunist a fost condamnat în plenul Parlamentului României ca fiind ilegitim şi criminal. Tribunalele Poporului şi sentinţele lor nu sunt şi ele ilegitime şi criminale? Câţi nevinovaţi au fost trimişi în lagărele morţii de comunişti? Câte dosare s-au inventat persoanelor care s-au opus făţiş instaurării regimului comunist în România? Avem încă un institut: Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, care cercetează pe banii noştri tocmai asta. Se pare că nu are la dispoziţie o legislaţie la fel de eficientă pentru a-i putea condamna pe cei găsiţi vinovaţi. Şi se pare că nimeni nu s-a gândit să-i urmărească şi să-i pedepsească pe intelectualii care au sprijinit, au predat în şcoli şi facultăţi o ideologie criminală. Acuzatoarea publică din dosarul ziariştilor judecaţi de Tribunalul Poporului în perioada mai-iunie 1945, Alexandra Sidorovici — soţia lui Silviu Brucan —, spunea despre Nichifor Crainic că “este vinovat pentru că a dus o campanie de otrăvire a sufletelor, mai cu seamă a celor tinere, deoarece ca profesor universitar avea putinţa influenţei asupra tineretului!”. Conform legii din 2007, Radu Florian şi fiul său Alexandru, profesori de socialism ştiinţific la Universitatea din Bucureşti — primul timp de 50 de ani! —, se fac vinovaţi de “otrăvirea sufletelor tinere”. Cum de nu se regăsesc pe lista lui Tismăneanu din raportul pe care Băsescu l-a citit în Parlamentul României?
Dar nu numai memoria academicianului Ion Petrovici tulbură liniştea directorului de la Institutul pentru Studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel”. Alexandru Florian a pornit o acţiune de desfiinţare a memoriei singurului scriitor român căruia i s-a decernat de către francezi premiul pentru literatură Goncourt, Vintilă Horia, al cărui centenar s-a sărbătorit în decembrie anul trecut. Bazându-se pe un dosar falsificat de Securitate în 1960, Florian a îndrăznit să pretindă retragerea titlului de cetăţean de onoare acordat post-mortem scriitorului cu acest prilej de Primăria oraşului Segarcea. “Vânătorul de legionari” invoca tot o sentinţă a Tribunalului Poporului din 21 februarie 1946 deşi se ştie că persoana condamnată atunci era vărul scriitorului care şi-a ispăşit pedeapsa murind în puşcăriile româneşti. Vintila Horia însă trebuie pedepsit să dispară din memoria românilor şi sentinţa trebuie să fie rostită de un “urmaş” al Alexandrei Sidorovici pentru că a spus: “Eu sunt un anticomunist!” sau “Nu simt nici un fel de nevoie de a-mi justifica non-legionarismul. Ruşine e să fi fost român şi comunist!” sau “Pe mine nu m-au atacat reprezentanţii nu ştiu cărei etnii sau ai nu ştiu cărui regim politic. M-au atacat duşmanii omului!”. Alexandru Florian citează un articol scris de Vintilă Horia în revista “Sfarmă piatră” în care acesta pomeneşte de faptul că, în timpul retragerii armatei din Basarabia, după dictatul impus în 1940, comuniştii evrei au ucis ofiţeri români. Un fapt înscris în istorie. Şi tot istoric este faptul că trupele române au ocupat oraşul Budapesta pe 8 august 1919, atunci când soldaţii români şi-au atârnat opincile în vârful parlamentului maghiar. Oare câţi români ştiu astăzi că, în acel moment, ţara vecină se numea Republica Sovietică Ungaria? În acel moment, românii au reuşit stăvilirea răspândirii bolşevismului în Europa. Oare asta nu vor să uite Alexandru Florian şi toţi ai săi? Pentru asta trebuie ca românii să rămână fără istorie, să nu mai ştie importantul rol pe care l-au îndeplinit timp de secole în acest loc de pe harta lumii? Pentru asta ne sunt scoşi din morminte şi scuipaţi strămoşii?
Celor care se grăbesc să spurce totul aruncând anatema antisemitismului le voi cita, în încheiere, din interviul acordat de filozoful italian Giorgio Agamben revistei franceze “Nouvel Observateur” în septembrie 2015. Autorul italian se referea la caietele filozofului Heidegger spunând: “Este important să lămurim utilizarea şi semnificaţia cuvântului ‘antisemit’. Din motive istorice pe care le cunoaştem cu toţii, acest cuvânt desemnează ceva ce are a face cu persecuţia şi exterminarea evreilor. Nu ar trebui însă folosit acelaşi cuvânt pentru opiniile asupra evreilor — oricât de eronate sau debile —, dar care nu au nici o legătură cu acele fenomene. Or, tocmai asta se întâmplă neîncetat. Şi nu numai în legătură cu Heidegger. Dacă orice cuvânt critic sau negativ despre iudaism, chiar conţinut în note private, este condamnat ca antisemit, aceasta ar scoate iudaismul în afara limbajului”.
EUGEN MIHĂESCUPublicat Duminică, 31 ianuarie 2016
Eu nu stiu de nici o lege antievreiasca pusa in practica intre 1940 si 1942. Stiu insa ca imediat cum a venit la putere legionarii, au fost abrogate legile antievreiesti legalizate anterior, de guvernele lui Carol al II-lea, condus de fapt de amanta acestuia, evreica Elena Lupescu. Puţini ştiu că imediat ce a ajuns la putere, guvernul naţional-legionar prin decretul nr. 43931 anula interzicerea cultului mozaic în România, interzicere care fusese legalizată de Parlament în 1937. Mai mult chiar, un alt gest cu totul deosebit a fost înfiinţarea în perioada Statului naţional-legionar de către Radu Gyr, directorul teatrelor din România, al primului teatru din lume în limba idiş, teatrul „Baraşeum”. Dar, despre aceste activitati proevreiesti ale guvernului national-legionar nu le place unora sa le amintesti. Nu este de fapt datoria lor, ci a noastra, sa le-o spunem mereu si cu orice ocazie.
Ei, asta da. Frumoasa pledoarie. De cetit se va ceti, dar ce folos ? Totusi: preotii trebuie musai sa poarte hlamide si mantii de 3 metri, cu trena ? Iisus nu era imbracat simplu, iar ucenicii Sai la fel ? Pe urma, tagma preoteasca nu prea lucreaza pentru binele obstii, ca-i stat românesc modern, medieval, sau ca-i alt stat. Pacatele nu lipsesc acolo. Poate-i de vina tot Cuza, ori poate Haret, mai stim… ?
„Ce rost are drumul care nu duce la templul penticostal/baptist/aiurea”, asta devine realitatea României.
Aici nu e vorba de „tehnocratie” caci quatrodoctii ce-si aroga functiile insfacate tot de la ai lor, nu sunt nici macar tehnocrati – Ciolos inclusiv – deci nu e vorba de „tehnocratie” ci de un SINDICAT AL GANGSTERILOR care ne da lovitura dupa lovitura!
Ciolos e omul de suflet al lui Junker, unul dintre acesti gangsteri internationali ale caror declaratii ca „la nevoie trebuie sa mintim”, eu le-am afisat deja pe acest blog. cu citatul datat exact,
Pentru biserică nu au bani dar pentru președenție, servicii de spionaj, parlament și pentru alte sinecuri sunt bani ! Din păcate opulența arătată de ierarhi dă apă la moară acestor ticăloși! Poate Sfântul Sinod introduce niște limite privind mașinile care pot fi achiziționate. Chiar trebuie ca un mitropolit să achiziționeze un BMW ultimul răcnet? Nu era o dovadă de smerenie dacă urca într-un Logan?