„Grijile” Căpitanului

Publicat de |2018-09-12T14:01:10+00:0012 septembrie 2018|Legionarii în eternitate, Textele altora|

„Grijile” Căpitanului

Oricine citeşte „Cărticica şefului de cuib”, va fi cu siguranţă impresionat de cele şase Legi Legionare, fară de care doctrina Mişcării n-ar avea niciun sens.
Corneliu Zelea Codreanu cu spiritul său atotcuprinzător, a simţit nevoia ca pe lângă Legi să amintească celor care-i juraseră credinţă şi de două „Griji”. Iată prima dintre ele, aşa cum se găseşte ea formulată în Cărticică:

„PUNCTUL 8. Prima grijă: PUNCTUALITATEA.

„Dacă şeful cuibului fixează şedinţa la ora 9, apoi toţi trebuie să-şi chibzuiască treburile în aşa fel ca să nu vină nici prea devreme, nici prea târziu. Nimeni să nu facă pe altul să aştepte. Legionarul trebuie să fie om de cuvânt. Când a spus o vorbă să se ţină întocmai de dânsa. Ţara e plină de aceia care spun multe vorbe, dar nu se ţin niciodată de ele. Când promiţi ceva, gândeşte-te bine. Dacă tu crezi că nu poţi, spune verde, căci e mai frumos.”

Observaţi că deşi este numită „Grija Punctualităţii”, Căpitanul include aici şi o categorie logică cu un conţinut mai larg, aceea de „a te ţine de cuvânt”. În fond punctualitatea este o formă particulară a ţinerii de cuvânt.
De ce oare Codreanu s-a complicat cu „Grijile”, când era mai simplu ca să le introducă printre cele şase Legi? El a intuit că „Grijile” sunt mult prea diferite de Legi ca să le poată pune pe toate în aceeaşi oală. Care ar fi deci deosebirile?
Cei mai mulţi cred că diferenţa dintre ele constă în gradul lor de importanţă: Legile ar fi principii de bază şi pentru asta sunt obligatorii iar Grijile, fiind cu o treaptă mai jos, ar fi facultative: pe cale de consecinţă, le respectă cine poate!
Acest fel de a gândi este greşit pentru că importanţa Grijilor este imensă! Ele nu se află sub Legi cum crede toată lumea, ci deasupra lor! Să ne imaginăm ce s-ar alege de Legi dacă Grija Punctualităţii ar fi dată la spate: legionarul va întârzia mereu la locul de muncă şi la şcoală, ducând legea muncii şi a educaţiei în derizoriu. Cel fără cuvânt nu poate avea nici onoare şi nici demnitate, iar disciplina fuge de el ca dracul de tămâie. Iar ajutorul pe care ar vrea să-l dea ajunge la nevoiaş fie prea târziu, fie de loc pentru că uită să-şi ţină promisiunile. Nici măcar de Legea Tăcerii nu va vea parte pentru că la şedinţele de cuib va sosi gâfâind şi cu limba atârnând, după cele cinci minute dedicate acestei Legi. Vedeţi dară cât de schiloade devin Legile legiunii dacă lipseşte Grija Punctualităţii?
Importanţa pe care o dădea Codreanu acestei Griji o arată şi întâmplarea cu doctorul Veselovschi, cel care într-o anumită împrejurare nu şi-a respectat cuvântul dat unei camarade. Pentru această faptă oarecum măruntă, a fost pedepsit de Căpitan să meargă pe jos de la Bucureşti până la Cluj, trecând în drumul lui pe la toate organizaţiile legionare din oraşele pe care le va străbate. Ce a realizat Căpitanul cu această pedeapsă antologică? A transmis tuturor legionarilor care au auzit de întâmplare, — şi de ea, pentru că era demnă de a fi povestită, trebuie să fi auzit cu toţii — că ţinerea cuvântului dat nu este facultativă, ci obligatorie, ca şi legile.

Să trecem la a doua „Grijă”, care este descrisă astfel de Codreanu:

„PUNCTUL 9. A doua grijă: INIMA BUNĂ. 
„Legionarul când vine la cuib trebuie să fie cu inima bună. Să nu pornească cu gând de sfadă, de răutate, căci în cuib n-are voie să se certe nimeni. Când legionarul va avea poftă de sfadă, să se bage între duşmani. 
Lucrurile mari şi bune se fac cu inima bună, pentru că unde e inimă bună acolo e Dumnezeu, iar unde inima e rea, acolo s-a băgat diavolul. De aceea unde este inima rea nici un lucru n-are spor. Toate merg pe dos. Despre omul care păşeşte cu inimă rea se zice că nici păpuşoii nu-i cresc pe ogor.”

Interesantă descrierea acestei Griji de către Căpitan! Puţini au înţeles-o, dar şi mai puţini au integrat-o în viaţa lor! Această Grijă a fost permanent în atenţia conducătorului Mişcării atâta vreme cât a trăit. Cu personalitatea lui uriaşă a ştiut să o ţină vie în viaţa legionară şi să vegheze la respectarea ei. Când Stelescu a trădat Legiunea în modul cel mai josnic, după excluderea lui din Legiune de Sfatul Legionar condus de doctorul în drept Ion Banea, Codreanu a scris pe dosarul acestuia că dacă Stelescu se va îndrepta, după ani de penitenţă, el este gata să-l ierte şi să-l accepte din nou în rândurile legionare. Asta însemna la Căpitan să fii cu inima bună!
Odată cu dispariţia lui Codreanu, inima bună a dispărut şi ea din Legiune, mai întâi la nivelul conducerii. Au apărut interesele meschine, răutatea, egoismul şi dorinţa de a lua locul Căpitanului. Lipsa inimii bune a adus disensiuni în Mişcare, acuzaţii şi defăimări de tot felul, care au avut drept rezultat scindarea şi apoi decăderea Mişcării.

Grija inimii bune este cu totul specială fiindcă ea e unica care sălăşuieşte în suflet, pe când Legile dar şi Grija Punctualităţii izvorăsc din raţiune şi au sediul în minte. Pentru asta Grija aceasta scapă cu totul controlului voinţei. Pntru a-ţi goli inima de invidie şi de egoism şi de a o umple de bunătate e nevoie de mari eforturi, de ani de post, de rugăciune, de smerenie şi de o înţelegere adâncă a sensului vieţii. Dacă decăderea Mişcării a fost urmarea neglijării inimii bune, reînvierea se va putea produce doar dacă camarazii vor înţelege că fără inimă bună, păpuşoii de pe tarlaua lor nu vor rodi.

Cred că cunoaşteţi cu toţii expresia „Ţine minte trei cuvinte, Garda merge înainte”. Este o butadă de-a lui Păstorel Teodoreanu, un fel de glumă la un pahar de vin făcută probabil doar ca să le facă în ciudă bolşevicilor. Această expresie ar fi putut fi formulată puţin altfel şi atunci ar fi devenit o adevărată mărturisire de credinţă: „Ţine minte trei cuvinte, ce duc Garda înainte: legile, punctualitatea şi bunătatea inimii.”
P:S: Aceasta postare poate fi si o contributie pentru „Legionari in eternitate”, daca domnul Coja considera ca merita cinstea aceasta.

*

Nota redacției: Simion Ghinea mi-a povestit cum a fost pedepsit de Căpitan pentru întârziere la o acțiune cu aceeași pedeapsă: un drum pe jos până la Cluj, să aibă timp să se gândească la urmările posibile ale lipsei de punctualitate, cât poate să-i coste pe camarazi în primul rând. Era vară și a mers mai ales noaptea, pe răcoare. În fiecare localitate unde exista un cuib de legionari bătea la ușa camaradului șef de cuib și acesta își punea semnătura pe foaia de parcurs. Ani de zile după aceea, în temniță fiind, în nopțile de nesomn a refăcut mereu acel traseu până la Cluj, cu toate detaliile de care-și mai aducea aminte. Un exercițiu mental care i-a menținut moralul. Drumul însuși până la Cluj l-a marcat pozitiv, i-a modelat frumosul caracter al bădiței Simion Ghinea.