E mai rău decât pe vremea comunismului PDF Imprimare Email
Grid Modorcea, Dr. în arte
Miercuri, 19 Iulie 2017 19:10

Grid Modorcea, Dr. in arte

Degringolada guvernamentală în care se află România este comentată şi în presă americană. Şi se scrie numai de rău. Citesc siderat ştiri nu despre frumuseţea ţării noastre şi faptele demne ale românilor, ci despre cum un partid îşi încalcă în mod ruşinos promisiunile. Imediat după alegerile din decembrie anul trecut am scris articolul „Mediocritatea la putere”. Mulţi au fost şocaţi, mi-au spus că nu am dreptate, fiindcă acum Romnaia va respiră aerul curat al unei conduceri luminate! N-au trecut nici câteva săptămâni şi „conducerea luminată” a scos în stradă oamenii să o conteste prin proteste vehemente şi îndelungate. Un şef de partid, un găinar mediocru fără ruşine, a încercat să dea o lege care să-l scape pe el şi pe alţi infractori de la puşcărie! Apoi a venit nenorocirea cu „moţiunea de cenzură” pentru demiterea propriului guvern. Încă nu s-a întâmplat ca un partid la putere să ceară demisia premierului pe care tocmai l-a propus şi l-a susţinut, fără să i se dea nici o şansă să arate ce poate! Aceeaşi soarta îl aşteptat şi pe noul prim-ministru, dacă nu joacă aşa cum îi cânta mediocrul şef. Şi totul se petrece fără nici o reacţie, fiindcă în România nu mai există opoziţie, nu mai există partide, toţi sunt la putere, o putere fără putere, confuză, anarhică, ticăloasă.

Politicienii proşti conduc ţară de aproape 30 de ani

S-a intrat într-un colaps total, la limita schizofreniei, cu replici din zona subculturală, analfabetă, fiindcă nu e nimic de râs în această mascaradă, în care o întreagă clasa politică se lasă tărâtă în mizerii cu ecou internaţional de un aşa-zis lider, un măscărici, al cărui loc este la puşcărie (este condamnat la doi ani închisoare pentru fraudă în serviciu), nu în fruntea unui partid la putere. Ce fel de politicieni sunt aceştia care acceptă să fie conduşi de un condamnat la închisoare? Nu mai au demintate românii? Se încalcă toate legile lumii, de la cele tribale la cele moderne, într-un context internaţional favorabil totuşi României, care i-ar fi putut aduce foloase, dacă politicienii îşi făceau datoria, adică datoria de a fi cu poporul. Un politician bun este cel care se află, în orice împrejurări, numai de partea celor mulţi, iar dacă aceştia îi cer să plece, trebuie imediat să-şi facă valiza. Nu, la noi politicienii proşti conduc ţară de aproape 30 de ani. Sunt aceiaşi, se schimbă doar tatăl cu fiul. O adevărată schizofrenie, cum am spus, fiindcă nu există nici o soluţie de normalitate.

Măcar pentru trei zile, cât ţine la noi o minune, să ne gândim la ţară!

Înseamnă că Mediocritatea a ştiut să mintă frumos. La acest capitol, nu ne întrece nimeni. Tot ne uităm în ograda altora! Destul! Să ne vedem de ale noastre. Măcar pentru trei zile, cât ţine la noi o minune, să nu ne mai gândim cum să furăm, cum să-i înşelăm pe alţii, ci să ne gândim la ţară! Să terminăm cu glumele idioate! Nu cu glume se conduce o ţară! Fără un guvern stabil, o ţară nu poate funcţiona. Fără un guvern stabil, preşedintele ei este un figurant. Suntem mai rău decât pe vremea comunismului, fiindcă dictatura găsea soluţiile ei de stabilitate, dovadă că a durat 45 de ani!

Cât timp îşi va mai duce poporul asupritorii în cârca?

Clasa politică îşi face de cap, îşi ridică poalele fără ruşine, fiindcă în această degringolada, iată, nu mai apare nici un român curat să le dea peste bot şarlatanilor. Oamenii cinstiţi au murit sau stau deoparte. Oare să nu mai aibă România nici un politician cinstit? Nu există nici o mână de politicieni care să înţeleagă că aşa nu se mai poate? Unde e clasa politică nouă? Unde sunt tinerii şcoliţi, fiindcă viitorul ţării este al lor?! Şi, în acest marasm, e de la sine înţeles că masă, poporul, va supravieţui prin vechea metodă a descurcărelii în paralel cu această coruptă, mediocră şi bolnavă clasa politică. Va există o Românie tăcută, ca şi până acum, care îşi va vedea de sucul propriu. Dar nu este normal. Cât timp îşi va mai duce poporul asupritorii în cârca? Cât timp va mai privi ca la teatru şantajul fără capăt al udemeriştilor? Cât timp ne vom mai lasă conduşi de alţii? Istoria României este o dovadă că în cele mai grele momente ale lor, românii s-au descurcat singuri, şi-au arătat tăria ancestrală, au găsit soluţiile să iese şi de sub jugul barbar, şi de sub jugul turcesc, şi de sub jugul rusesc. Acum, e mai greu să iasă de sub jugul bestiilor din interior.

Puternicii zilei de la putere se joacă cu focul, dar cu credinţă şi iubirea de patrie a românilor tăcuţi nu se pot juca!

În situaţia actuală, atât de întunecată, nu văd salvarea decât în Dumnezeu, adică în credinţă străbună şi în dragostea curată pentru Patrie. La dystopia politică actuală, există o astfel de reacţie, în credinţă şi patriotism, iar Credinţa şi Patrotismul sunt o forţă de neînvins. Puternicii zilei, mediocritatea de la putere, se joacă cu focul, ei pun paiele pe rug şi tot ei îşi abrogă toate incendiile. Dar cu credinţă şi iubirea de patrie a românilor tăcuţi nu se pot juca!
Corespondenţă de la New York