3. O discuție despre excelența românilor purtată în zilele noastre poate apela și la argumentul fotbalistic, accesibil și drag oricui. Am dat o echipă campioană a Europei, echipă alcătuită numai din jucători români, autohtoni! S-a mai întâmplat asta? Cu Realul sau cu Inter? Nu prea cred! Iar dacă ne punem întrebarea cine este cel mai bun fotbalist din toate timpurile, s-ar putea să avem motive și argumente pentru numele unui româm: Gică Hagi! Fotbalul se joacă pe goluri, de aceea la întrebarea de mai sus răspunsul oferit de unii sau de alții va fi, cu siguranță, numele unui atacant! Pele sau Maradona, Messi sau Ronaldo, bunăoară. Golurile se pot da în mai multe feluri. Dar cele mai frumoase sunt golurile date de la distanță, din afara careului de 16 metri sau, lucru rarisim, din propria jumătate de teren. Fotbalistul care a dat cele mai multe goluri din afara careului ar avea de ce să fie considerat cel mai bun fotbalist din lume. Iar acesta este Gică al nostru! Ar merita cineva să facă un clasament al marilor fotbaliști, după numărul de goluri înscrise în acest fel, cel mai gustat de spectatori! Vom constata o diferență frapantă între Gică și Pele & comp., neașteptat de mare.

Pornită discuția noastră pe acest făgaș, îmi aduc aminte de doi colegi mucaliți din Băilești, Stefan Măndoiu și Marian Pirnea, care ne demonstrau în anul I că echipa Progresul Băilești este cea mai bună din Europa: căci bătuse într-un meci amical echipa Progresul București, care la rîndul ei bătuse pe Victoria Setubal, învingătoare în mai multe meciuri cu Sporting Lisabona, care o bătuse și ea de vreo două ori pe Real Madrid, campioana Europei!…

(fragment din textul despre Excelența românilor)

În legătură cu Gică Hagi mă pot lăuda că am avut o intervenție în desfășurarea carierei sale fotbalistice. La terminarea liceului, Gică Hagi era curtat și căutat de mai multe echipe, iar el se cam ascundea. M-a sunat arhitectul Emil Popescu Mac, președintele clubului Sportul Studențesc, și m-a întrebat dacă am o idee cum ar putea să afle adresa lui Gică Hagi din Constanța, că vrea să aibă o  discuție cu părinții lui Gică să le explice că cea mai bună alegere pentru fiul lor e să joace la Sportul Studențesc. lar Mac Popescu, se angaja să-l supravegheze îndeaproape pe Gică și să-l îndrume să termine o facultate onorabilă.

Ca să aflu adresa familiei Hagi, undeva prin Coiciu, pare-mi-se, am apelat la colegul de clasă al lui Mac Popescu, răposatul Viorel Despina, supranumit Baba, mare chibiț de fotbal și al Farului. Iar lucrurile s-au petrecut mai departe cum le-a plănuit marele constănțean care este Emil Popescu Mac.

De la Viorel Despina am aflat și de unde i se trage lui Gică Hagi eleganța șutului său: ca junior l-a avut antrenor pe Bukosy, un jucător cu un șut de chinogramă. Gică l-a dus la perfecțiune și a ajuns, zic eu, fotbalistul cu cel mai frumos și mai eficace șut!

Al dumneavoastră,

Ion Coja

 

Post scriptum – pentru că veni vorba de fotbal, recunosc că am fost un talentat fotbalist pe plajă, fără încălțăminte, cu piciorul gol, să simți mingea. Nu-mi aduc aminte să fi jucat vreodată fără să dau măcar un gol!… Când m-am dus la o echipă de juniori unde aveam câțiva colegi de clasă, iar antrenorul m-a încălțat pentru prima oară în bocanci cu crampoane, ghetele acelea erau un fel de saboți de lemn! Nu simțeai nici o plăcere să atingi mingea! A fost prima și ultima încercare să-mi intituționalizez talentul. Câteodată regret…