Gheorghe Ursu? Cine i-a comandat moartea?

Din nou despre Gheorghe Ursu. A cui victimă a fost?
By Ion Coja|3 septembrie 2018|Holocaust, Textele altora

Text re-publicat
Cazul Gheorghe Ursu

Public din nou textele apărute pe siteul nostru despre moartea lui Gheorghe Ursu. M-am implicat fără voia mea în discuțiile pe marginea acestui subiect. Fratele meu a stat de mai multe ori de vorbă cu un medic constănțean, deținut la spitalul penitenciar Jilava la data la care Gheorghe Ursu a fost operat și a murit pe masa de operație. I-am scris despre acest medic dlui Andrei Ursu, fiul răposatului Gheorghe Ursu. Am considerat că va fi interesat să-l cunoască, să stea de vorbă cu el și să afle ce se mai putea afla de la un asemenea martor. Dar nu! Pe Andrei Ursu părea că nu-l interesa să afle adevărul despre moartea lui taică-su! Cunoștea acest adevăr, iar ceea ce era mai interesant pentru domnia sa se pare că era altceva! Cumva suma imensă pe care a pretins-o ca reparație morală?

Remarc, pentru cititori, valoarea textului profesionist semnat de domnul Dan Cristian Ionescu.

Am sentimentul că asist la o variantă contemporană a cazului rabinului Guttman, victima „rebeliunii legionare” din ianuarie 1941.

**************************************************************************

1. Dizidentul Gheorghe Ursu era informator al Securității ?! Ca să vezi!… Dar care-i legătura cu Holocaustul?!
9 august 2016

de Ion Coja

Holocaust , Textele altora

2 comentarii

Edit

Posted by

justitiarul
1 hour ago

1

GHEORGHE URSU – O TELENOVELĂ
ROMÂNEASCĂ
Am scris de multe ori despre cazul Gheorghe Ursu – o victimă dublă: pe de-o parte a „organelor”, iar pe de-altă parte a unei brute antisemite. Revin acum asupra acestui subiect în urma a două articole citite în ultimele zile.

Pentru cei care nu știu acest caz, pornesc pentru început cu un foarte succint rezumat. Gheorghe Ursu este arestat de miliție pe 21 sept. 1985, dus la arestul IGM și apoi decedat pe 17 nov. 1985 în spitalul penitenciar Jilava. Autopsia a stabilit cauze naturale ale decesului. După 1989, fiul lui Gheorghe Ursu a făcut mari eforturi meritorii (cum le-am numit într-o scriere) pentru a se stabili adevărul cu privire la moartea tatălui său. Iar adevărul a fost stabilit – Gheorghe Ursu a fost ucis de colegul său de celulă, Marian Clită. Aceste eforturi au fost meritorii pînă la un moment dat – în prezent, dacă nu mă înșel, cred că s-au transformat în ceva monstrous. Părerea mea, însă la final.

Marian Clită, Tudor Stănică – șeful Direcției Cercetări Penale din IGM și Mihai Creangă, șeful arestului IGM au fost condamnați.

Pe 4 aug. a.c., dl Ion Coja publică pe site-ul său un articol din care aflu ceva ce nu cunoșteam. Aflu că dl. Coja știe de la fratele său că moartea lui Gheorghe Ursu, produsă în urma unui act de violență săvîrșit de Marian Clită, ar fi fost favorizată (nu știu dacă acesta este termenul cel mai potrivit), în spital, de un medic anestezist evreu care, deși cerea de ani de zile să i se aprobe emigrarea în Israel, această emigrare i s-a aprobat la două săptămîni după moartea lui Ursu! Dl. Coja i-a comunicat această informație fiului lui Gheorghe Ursu, care însă nu a fost interesat de ea!

A doua informație nouă pentru mine (aflată din presă în aceeași zi), a fost faptul că pentru moartea lui Gheorghe Ursu au mai fost trimiși în judecată, la 30 de ani de la acest eveniment nefericit, doi ofițeri de securitate (Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș) și doi foști demnitari (George Homoștean și Tudor Postelnicu).

Și acum am cîteva întrebări pentru procurorii militari. Îmi permit să critic procurorii de toate felurile pentru faptul că am mîncat această pîine cîștigată de mine cu mult mai multă muncă decît procurorii de azi – poate cea mai frumoasă nebunie din viața mea a fost acum vreo patru decenii, cînd am vrut să stîrpesc corupția din România. Ceaușescu vroia în mod sincer, eu vroiam în mod sincer – dar, între nivelul cel mai de sus (Ceaușescu) și cel mai de jos (eu) cîți din factorii de decizie vroiau asta? S-a năpustit iadul asupra mea, dar Dumnezeu m-a ajutat din nou. Mă angajez să scriu cît mai curînd și despre asta. Deci, întrebările mele pentru procurorii militari sînt următoarele:

– dacă Gheorghe Ursu nu ar fi fost evreu, ați fi făcut așa desfășurare de forțe?

– dacă Gheorghe Ursu nu ar fi fost evreu, ați fi trimis în judecată atîția oameni pentru fapte dintre care unele nu erau fapte penale iar altele erau de mult prescrise? Ori le-ați asimilat cu holocaustul, deci sînt imprescriptibile?

– de unde pînă unde l-ați scos pe Gheorghe Ursu dizident? Voi știți ce înseamnă asta? Una dintre marile mele dezamăgiri este Radu Filipescu, fostul meu vicepreședinte al Societății pentru Adevăr pe care am înființat-o în toamna lui 1990

– el, dizidentul adevărat, ajuns (sper că doar din naivitate) în fruntea primei asociații sioniste din România (GDS), a ajuns să-l prezinte pe Ursu ca fiind un pericol pentru Ceaușescu întrucît putea să scoale (sau să răscoale) mii de români împotriva lui Ceaușescu! Pe cine să-i scoale (sau să-i răscoale) Radule cu gîndurile sale pe care și le nota în caietele personale, închise în sertarul de la biroul său?

– ați scris că „datorită cunostințelor pe care le avea, despre tratatele mondiale la care țara aderase la acea vreme, Ursu vizitase numeroase țări precum Grecia, Turcia, Spania, Elvetia, Franța sau Olanda.” Poate că voi nu erați născuți pe vremea aceea, dar puteți să-mi mai dați un exemplu de cineva care, invocînd tratatele internaționale, a primit pașaport? V-ați interesat cumva dacă nu cumva plecase în aceste țări în interes de servici, întrucît era INFORMATORUL SECURITĂȚII?

Eram acum cîțiva ani, de felul meu, foarte curios. Și am făcut propria mea anchetă, am vorbit cu colegi de servici ai lui Gheorghe Ursu, am vorbit și cu ofițerul IGM care îl recrutase ca informator pe Marian Clită. Și am aflat cu totul altceva.

Gheorghe Ursu, evreu născut în Basarabia, se mutase cu familia în anul 1941 în Galați unde după război se încadrase în mișcarea de tineret bolșevică, în care avansase ierarhic pînă în momentul cînd Gheorghiu Dej a hotărît eliminarea evreilor din viața politică. Atunci, s-a concentrat asupra activității profesionale, dar și colaborării cu securitatea, ceea ce i-a asigurat foarte multe deplasări în străinătate. Era un om foarte inteligent, foarte plăcut și foarte cult. În momentele de pauză, își trecea în cîteva carnete pe care le ținea închise în sertarul biroului comentarii despe sport, despre filme, despre cultură, etc., dar și despre actualitățile politice din România acelor ani.

În timp, a reușit să își trimită în Occident fiica, iar apoi fiul. După ultima reușită, ieșind pe hol la o țigară, îi spune unui martor (martor al meu) că în sfîrșit, se simte liber. Martorul nu a înțeles atunci la ce se referă – în realitate se referea la faptul că putea să rupă legătura cu securitatea.

Securitatea nu putea suporta acest afront, așa că a hotărît o măsură de pedeapsă, care să fie un semnal de atenționare și pentru alții predispuși la astfel de fapte. A trimis miliția care, făcînd o percheziție, în casa lui Ursu, i-au găsit monedele divizionare care îi rămăseseră de la foarte multele deplasări în străinătate în interes de servici. Nu mai țin minte la cît se ridica suma – era echivalentul a cca. 12-15 $, o sumă care în nici un caz nu justifica arestarea. Dar a fost arestat de procurorul Ilie Picioruș (care la un timp după revoluție a ajuns șeful cadrelor din procuratura generală), arestare aprobată de Alexandru Țuculeanu (care și el la un timp după revoluție, a ajuns procuror general adjunct). Nimeni nu i-a întrebat pe aceștia de ce a fost arestat Gheorghe Ursu – de ce nu i-ați întrebat, domnilor procurori militari?

În ce privește descoperirea caietelor sale de însemnări, rechizitoriul reține o variantă nouă pentru mine, cea de a treia. Eu știam o variantă în care unei informatoare a securității din cadrul ISLGC i s-a cerut să forțeze sertarul și să vadă ce conțin caietele, iar a doua variantă era aceea că un șef de servici (fără îndoială că avea și el legăturile lui cu securitatea) a ațîțat două salariate cărora le-a spus că în caietele lui, Ursu vorbește urît despre ele și fetele ar fi forțat sertarul aflînd din caiete că erau descrise ca fiind proaste și curve, așa că au predat caietele șefului.

Gheorghe Ursu a fost arestat (deși arestarea era nejustificată) și, înainte de emiterea rechizitoriului, a fost transferat în arestul IGM. Nu înțeleg de ce, dar nimeni nu avea vreun interes să îl ucidă pe Ursu, întrucît nu reprezenta nici un pericol, pentru nimeni. Era “cazat” în aceeași celulă cu Marian Clită, care dormea în priciul de sub el. Într-o zi, coborînd, Gheorghe Ursu a primit în stomac de la Clită o lovitură cu bocancul extrem de puternică, însoțită de cuvintele: “Na, jidane!”. De aici i s-a tras, în spital, moartea. Asta este ce am aflat eu.

M-am referit la faptul că ar putea fi ceva monstruos. Nu am citit tot rechizitoriul, astfel încît nu știu dacă fiul lui Gheorghe Ursu a cerut despăgubiri de cîteva milioane de $ pentru uciderea tatălui său. Dacă le-a solicitat, nu le poate obține de la Clită, un criminal care după eliberare a mai săvîrșit alte crime în Scandinavia. Dar dacă implici niște demnitari, atragi răspunderea statului! Asta ar fi monstruos! Iar dacă în această moarte implici un anestezist evreu, cum să ceri despăgubiri statului român? Noi nu putem cere despăgubiri de la Israel nici pentru miile sau zecile de mii de martiri uciși din ordinul bolșevicilor evrei, fiindcă acești criminali aveau cetățenie română!

Dan Cristian IONESCU

*

Nota redacției: Cred că misterul începe să se lămurească… Bietul Gheorghe Ursu rămâne o victimă, dar nu una inocentă!… Ca om al unor servicii secrete s-a expus la prea multe primejdii! Firește, cu foloasele personale aferente! Bașca riscurile!…

Mai adaug părerea fratelui meu: când cineva moare pe masa de operație, cel mai frecvent este vorba de o greșeală a anestezistului. Evreu, în cazul evreului Gheorghe Ursu. Dar care putea să fie interesul Mossadului în moartea lui Ursu?! Căci nici anestezistul evreu nu ar fi putut acționa la ordinul securității! Numai cu acoperire din Israel se putea face această crimă, iar făptașul, medicul anestezist, să nu pățească nimic, ba chiar să fie răsplătit! Cu ce greșise Gheorghe Ursu față de Maica Israel?!

Re-publicăm cele două texte apărute în 2013 și pe care le-am trimis și dlui Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu. M-a mirat reacția sa, de om pe care îl deranjam…

Și o întrebare: dacă a fost omul sistemului, omul securității, se cuvine plătită vreo sumă drept reparație morală pentru ceva ce a fost mai degrabă o răfuială între servicii sau în interiorul unui serviciu de informații care nu au nicio legătură cu morala?

*

1. Cum a murit GHEORGHE URSU
19 ianuarie 2013

de Ion Coja

Textele altora

28 comentarii

Edit

Despre moartea lui Gheorghe URSU

Relatarea lui Aurel Coja

De la un coleg, medic, care a fost deținut la Jilava în perioada în care s-a aflat la aceeași închisoare și Gheorghe Ursu, am aflat următoarele:

1.Gheorghe Ursu era deținut cu titlu de drept comun. E drept că justiția la vremea aceea nu mai condamna cu titlu politic pe nimeni.

Gheorghe Ursu a fost bătut în celulă de alt deținut, care l-a lovit cu bocancul în abdomen și i-a provocat o perforație de intestin, o peritonită.
A ajuns pe masa de operație abia după două zile de la agresiune.
Colegul meu, un bun chirurg, era mereu chemat să opereze alături de chirurgul „oficial”, al spitalului, ca mâna a doua. De multe ori chirurgul „oficial” lipsea sau pur și simplu îl lăsa pe colegul meu să opereze singur, ca mâna I, făcând echipă cu asistentele medicale.
Când a fost operat Gheorghe Ursu, pentru PRIMA OARĂ de când era la Jilava, colegul meu nu a fost invitat să participe la operație, deși operația nu era una ușoară și doctorul oficial ar fi avut toate motivele medicale să-l solicite pe colegul meu, doctorul C.
Bolnavul Gheorghe Ursu a murit pe masa de operație, ceea ce se întâmplă destul de rar.
Pe masa de operație se moare în următoarele trei situații posibile:
(1) din greșeala anestezistului

(2) din greșeala grosolană a chirurgului – este secționat un vas sanguin mare (aorta etc.) și sângele sare până în tavan

(3) operația este efectuată fără mare speranță de reușită, fiind vorba de o stare gravă, care impune o tentativă disperată de salvare ca singura reacție posibilă a medicului.

Doctorul C., care s-a aflat în blocul operator în acel moment, exclude variantele (2) și (3).

Bolnavul Gheorghe Ursu era în stare gravă, dar nu terminală. Nu putea muri pe masa de operație ci, cel mult, după câteva ore.
Singura explicație: vina anestezistului.
Anestezistul era un medic care făcuse de mai multă vreme cerere să plece din România și i se refuzase plecarea. După moartea lui Gheorghe Ursu, în mai puțin de o lună, medicul anestezist a primit pașaport și a plecat din România.
Mă pun la dispoziția autorităților pentru a le pune în legătură cu colegul meu.

Aurel COJA

*

Notă: Fratele meu mi-a povestit mai demult despre această situație. La o emisiune TV am și adus vorba despre aceste detalii. I-am invitat pe cei interesați să mă contacteze, știind că pentru moartea lui Gheorghe Ursu fuseseră anchetați și acuzați oameni care se declarau nevinovați. Am fost căutat de un domn ofițer, i-am promis să aflu mai multe, l-am pus pe frate-meu să scrie pe hârtie tot ce știe, dar persoana în cauză nu m-a mai căutat. Dacă altor persoane le este utilă această declarație, le stau la dispoziție în demersul pe care ar urma să-l facă. Nu știu dacă are importanță detaliul că medicul anestezist făcuse cerere de plecare în Israel…

2. GHEORGHE URSU „ a refuzat să fabuleze pe tema „holocaustului”!…
31 octombrie 2014

de Ion Coja

Titus Filipaș despre moartea lui Gheorghe URSU

Moartea lui Gheorghe Ursu
Nu prea cred eu că era vinovat Nicolae Ceauşescu pentru moartea lui Gheorghe Ursu. În principiu, Nicolae Ceauşescu se opunea omuciderilor (nu şi Elena Ceauşescu : vedeţi moartea naivului genial Marin Preda, cerută de ea, pentru că acesta se pregătea să deschidă un dosar amănunţit al patriotismului lui Ceauşescu, în care Marin Preda credea, dar Elena Ceuşescu ştia mai multe despre filiera belakunistă, vedeţi romanul „Nepoţii oltenilor” scris de Nagy István). Gheorghe Ursu era patriot român – tot atât de mult cât Nicolae Ceauşescu –, a refuzat în constant să fabuleze şi să inventeze pe tema „holocaustului din Basarabia” aşa cum i se cerea din exterior – lăsatul liber în străinătate a fost nefast pentru el, pentru că a fost pus în asemenea situaţii de liber arbitru-, şi acest refuz i-a determinat pe cei din străinătate să-i dicteze moartea, folosind serviciile unui tip complet dezaxat, închis împreună cu el. Cred că fiul lui Gheorghe Ursu merge pe o pistă greşită. Nici măcar greva foamei nu te ajută „să avansezi” pe o pistă greşită.
Titus Filipas

Nota Redacției Mai exact spus mirarea mea: Ce legătură are Gheorghe Ursu cu „holocaustul”? A fost cu familia deportat în Transnistria?

Într-adevăr, nu se confirmă niciuna dintre crimele care i se pun lui Ceaușescu în cârcă. În privința lui Marin Preda, nu sunt motive de a-l considera periculos pentru regim. Se vorbea, imediat după moartea sa, că ar fi fost momit cu promisiunea unei candidaturi bine susținute la premiul Nobel… Și că și-ar fi dat seama de jocul murdar urmărit: să nu se dea cu aripa naționalistă, cu „protocroniștii”! Să facă echipă cu cei de la Europa Liberă și „oamenii lor” din România.

Textul dlui Filipaș cere multe explicații suplimentare. Sper să ni le dea dl Filipaș cât mai curând!

Nota bene: întâmplător am aflat un detaliu, care merită a fi verificat de fiul lui Gheorghe Ursu, dl ANDREI URSU:

La operația în urma căreia bietul om a murit, a participat un medic anestezist care avea cerere de plecare din țară. La câteva zile după operație, a primit aprobarea de plecare definitivă din țară! Repet: trebuie verificat!

Ion COJA

Notă august 2016: într-un comentariu primit de la dl Vlad Pușcașu cu doi ani în urmă, acesta afirmă că tatăl lui Gheorghe Ursu a fost deportat la Auschwitz… Lucrurile încep să se lege!

Cazul Gheorghe Ursu
4 august 2016

de Ion Coja

Este ciudat cazul dizidentului Gheorghe Ursu!… În actul de acuzare prin care procuratura generală a redeschis recent acest caz, chemând în judecată patru foști ofițeri de securitate, sunt consemnate fapte de dizidență cu totul nesemnificative, din care nu rezultă nicicum că inginerul Gheorghe Ursu ar fi reprezentat un pericol real sau potențial pentru regimul totalitar din România.

Cu totul întâmplător, în urmă cu câțiva ani, am aflat de la fratele meu câteva detalii interesante despre cele întâmplate cu Gheorghe Ursu în timpul detenției și i-am scris fiului acestuia, trăitor în occident, considerând că merită să cunoască și să ia în calcul cele aflate de mine. I-am scris pe internet, voi încerca să regăsesec acele texte. Până atunci, mi-aduc aminte următoarele:

Fratele meu a fost coleg de spital cu medicul X, al cărui nume l-am uitat. Dar dădeam acest nume în scrisoarea adresată dlui Ursu junior. Acest medic s-a aflat și el în detenție în același timp cu Ursu. Fiind un bun chirurg, era pus să opereze la spitalul penitenciar Jilava, fie pentru a-l asista pe medicul titular, fie, de multe ori, pentru a opera singur.

La un moment dat a fost adus la spital pentru a fi operat deținutul Gheorghe Ursu. Spre mirarea doctorului X, deși se afla în spital, nu a fost chemat să opereze. S-a oferit să facă parte din echipa de chirurgi și a fost refuzat, ba chiar i s-a interzis să intre în sala de operație!

După operație, Gheorghe Ursu a decedat, iar medicului X i s-a părut suspectă nereușita operației. I s-a părut că vina a fost a anestezistului. Iar anestezistul era un medic evreu, nu era deținut, ci om liber. Dar nu liber de tot, devreme ce de ani de zile cerea să fie lăsat să plece în Israel și nu primea pașaport. La două săptămâni după operație și după decesul lui Gh.Ursu, medicul anestezist a primit pașaport și a plecat.

După ce s-a eliberat din detenție, dr X a fost de mai multe ori chemat la București să dea declarații la procuratură despre cazul URSU! Cam în perioada acestor convocări medicul X i s-a plâns lui frate-meu că aceste drumuri la București îl tracasează. Și i-a mai povestit despre ce este vorba!

Eu i-am scris dlui URSU jr sfătuindu-l să ceară să vadă ce declarații a dat medicul X, și de asemenea, să afle cine a fost medicul anestezist și să ia legătura cu acesta. La data când i-am scris fratele meu trăia și presupunea că mai trăiește și medicul X. M-am oferit să-l caut eu pe medicul X și să-l pun în legătură cu fiul lui Gheorghe Ursu. Acesta, fiul, mi-a răspuns într-un fel care m-a intrigat: nu părea deloc interesat să afle date noi despre cum a murit tatăl său! Adică nu m-a îndemnat să-l caut pe medicul X. Acesta se pare că fusese coleg cu Aurel Coja la Hârșova. Repet: fratele meu era încredințat că este în viață la acea dată, în urmă cu vreo 3-4 ani!

Nu părea interesat dl URSU jr nici de existența medicului anestezist. Și asta mi s-a părut cel mai ciudat!

Fără să fac vreo investigație specială – ar fi fost prima oară în viața mea, la ureche mi-au ajuns și alte interpretări date cazului. Se pare că răposatul Gheorghe Ursu – fie-i țărâna ușoară, supărase mult mai tare pe cu totul alții… Supărase prin onestitate și curaj. Refuzase să intre într-un joc al minciunii!

Cu ani în urmă am cunoscut la o lansare de carte un domn care m-a abordat. S-a prezentat singur ca fiind implicat și acuzat în cazul Ursu Gheorghe. I-am spus de fratele meu și de colegul acestuia. Mi-a cerut telefonul, ca să-l pun în legătură cu fratele meu. Nu m-a sunat nici până azi!…

Mister?

Ciudat este oricum acest caz, măcar pentru detaliul că nimeni n-a mai pățit în România să plătească atât de scump „delictul” de opinie, după 1964. Am avut prieteni scriitori care făceau scandal și ajungeau la miliție, iar când dădeau de poza lui Ceaușecu în biroul unde erau anchetați se puneau pe înjurături ca la ușa cortului și nu pățeau nimic. Era chemat a doua zi secretarul UTC de la Uniunea Scriitorilor și-l scotea pe dizident viu și nevătămat!

Ceea ce mi-e clar este faptul că pentru actele de dizidență ale lui Gheorghe Ursu nu era în obiceiul acelor ani să se ajungă la pedeapsa capitală, fie ea și mascată în vreun fel.

Pentru mine sunt două întrebări la care fiul lui Gheorghe Ursu ar trebui să afle răspunsul: cu ce a supărat Gheorghe Ursu? Pe cine a supărat așa de rău?

Răspunsul „Ursu a supărat organele represive din România ceaușistă” nu mă convinge! Cui a mai aplicat Securitatea tratamentul de care a avut parte Gheorghe Ursu?!…

ion coja

Titus Filipaș despre moartea lui Gheorghe URSU

Moartea lui Gheorghe Ursu
Nu prea cred eu că era vinovat Nicolae Ceauşescu pentru moartea lui Gheorghe Ursu. În principiu, Nicolae Ceauşescu se opunea omuciderilor (nu şi Elena Ceauşescu : vedeţi moartea naivului genial Marin Preda, cerută de ea, pentru că acesta se pregătea să deschidă un dosar amănunţit al patriotismului lui Ceauşescu, în care Marin Preda credea, dar Elena Ceuşescu ştia mai multe despre filiera belakunistă, vedeţi romanul „Nepoţii oltenilor” scris de Nagy István). Gheorghe Ursu era patriot român – tot atât de mult cât Nicolae Ceauşescu –, a refuzat în constant să fabuleze şi să inventeze pe tema „holocaustului din Basarabia” aşa cum i se cerea din exterior – lăsatul liber în străinătate a fost nefast pentru el, pentru că a fost pus în asemenea situaţii de liber arbitru-, şi acest refuz i-a determinat pe cei din străinătate să-i dicteze moartea, folosind serviciile unui tip complet dezaxat, închis împreună cu el. Cred că fiul lui Gheorghe Ursu merge pe o pistă greşită. Nici măcar greva foamei nu te ajută „să avansezi” pe o pistă greşită.
Titus Filipas

Nota Redacției Mai exact spus mirarea mea: Ce legătură are Gheorghe Ursu cu „holocaustul”? A fost cu familia deportat în Transnistria?

Într-adevăr, nu se confirmă niciuna dintre crimele care i se pun lui Ceaușescu în cârcă. În privința lui Marin Preda, nu sunt motive de a-l considera periculos pentru regim. Se vorbea, imediat după moartea sa, că ar fi fost momit cu promisiunea unei candidaturi bine susținute la premiul Nobel… Și că și-ar fi dat seama de jocul murdar urmărit: să nu se dea cu aripa naționalistă, cu „protocroniștii”! Să facă echipă cu cei de la Europa Liberă și „oamenii lor” din România.

Textul dlui Filipaș cere multe explicații suplimentare. Sper să ni le dea dl Filipaș cât mai curând!

Nota bene: întâmplător am aflat un detaliu, care merită a fi verificat de fiul lui Gheorghe Ursu, dl ANDREI URSU:

La operația în urma căreia bietul om a murit, a participat un medic anestezist evreu care avea de ani de zile cerere de plecare din țară. La câteva zile după operație, a primit aprobarea de plecare definitivă din țară! Repet: trebuie verificat!

Ion COJA