Pixelu Albastru
259 aprobate
mariusneh@yahoo.com
89.39.81.85

De la Dan Diaconu cetire:

„Tot sunt unii care au dileme referitoare la aurul nostru din tezaur și la destinația sa germană. Toți bizonii care nu au creierul acasă ar trebui să revadă termenii Armistițiului din 11 Noiembrie 1918, rămas în istorie ca Armistițiul de la Compiègne. Documentul este de o importanță excepțională pentru noi deoarece are în clauzele sale finale următoarea prevedere: „Restitution de l’or russe ou roumain pris par les Allemands ou remis à eux”, care după umilele mele cunoștințe de franceză se traduce cu „Restituirea aurului rusesc sau românesc preluat de germani sau predat lor”.

Ce ne spune nouă asta? În primul rând că se știa despre niște aur „rusesc sau românesc” luat de nemți. De unde se știa? Din acordul germano-rus semnat sub formă de corolar al Tratatului de la Brest-Litovsk, care prevedea restituirea către Germania a două tranșe de aur: de 42.860 kg şi de 50.676, adică a unui total de 93.536 Kg aur. Cât aur a trimis România în Rusia țaristă spre păstrare? 93.540 kg. Nu vi se pare coincidența prea mare?

Cretina de Ursula nu are habar că, intrând în toată această retorică, nu face altceva decât să-și taie creanga de sub picioare. De fapt știm cu siguranță că Germania nu ne-a restituit niciun gram de aur. Cu rușii nu știm dacă s-a făcut vreo tranzacție, dar nici nu contează deoarece nemții au făcut potlogăriile de la București pe vremea în care se făcuseră stăpâni pe Banca Națională a României.

Istoria e întortocheată și tare mi-ar plăcea ca idioții eroici să se trezească din nou cu o datorie-bombă de-a Germaniei către România. Să te ții atunci tango!”