Filmele putrefacției, putrefacția filmelor

Preşedintele interimar al Consiliului Naţional al Audiovizualului ar fi „depus o sesizare prin care cere interzicerea difuzării unor filme româneşti ‘de propagandă’ realizate înainte de decembrie 1989”. Ceva mai monstruos şi mai retrograd de mult n-am mai auzit în spaţiul spiritual românesc. E de necrezut ce poate trece prin mintea unui om pe care-l ştiam inteligent, ziarist priceput şi scenarist talentat: Răsvan Popescu, dar şi prin mintea unui pianist de clasă ca Dan Grigore, care ar fi declarat că „însăşi instituţia prezidenţială ar trebui să se sesizeze în acest sens”. Îţi vine să-i spui, reverenţios dar ferm: rămâi la clape, maestre!
Şi, în fond, de ce să se taie numai filmele? Să se interzică şi piesele de teatru, şi picturile, şi sculpturile, şi melodiile, de muzică uşoară sau simfonică. CNA-ul nu se ocupă de edituri, dar sigur că ar trebui decretate prohibite şi cărţile scrise atunci, cu sancţiuni drastice pentru cine le reeditează, dar nu mai puţin drastice şi pentru cine le citeşte (ca prim pas, vor fi trecuţi la „fondul secret” următorii autori: Preda M., Sadoveanu M., Blandiana A., Stănescu N., Paler O., Păunescu A., Buzura A., Călinescu G., Paleologu A., Noica C., Manolescu N., Arghezi T.). În genere, tot ce iese din cadrul Festivalului Naţional «Cântarea Capitalismului» se cuvine interzis şi sancţionat.„

Răsvan Popescu îşi motivează solicitarea prin aceea că ‘există condamnarea comunismului de către şeful statului, filmele le putem foarte bine încadra ca propagandă’”.
Sunt convins că o asemenea propunere nu va depăşi stadiul de vorbe nesăbuite. Dar ea îmi dă prilejul să studiez nişte mentalităţi. De observat trimiterea cu nuanţe şi servile, şi totalitare: „există condamnarea comunismului de către şeful statului…”. Adică, mă-nţelegi: avem bază legală cum vor birocraţii, ce mai ezităm? la treabă! păi cum? Şefu’ vorbeşte la pereţi?! (să trăiţi, DDomnule PPreşedinte! …eh, ce să fac şi eu? mă lupt cu ăştia, că nu se dau pe brazdă, nu vă urmează întocmai şi la timp indicaţiile şi directivele! dar eu veghez, nu mă las!)
De fapt, nu există nicio „condamnare”. Există un eseu, scris de alţii, şi citit (cu poticnelile de rigoare) de un cetăţean (manipulat de o mână de intelectuali radicali) care până deunăzi nici nu auzise de Cărtărescu, necum de Nichita Stănescu, în faţa unei săli căreia i s-au interzis comentariile. Acel text n-are nicio valoare „legală” sau executorie, e un simplu punct de vedere, necreditabil pentru că e unilateral, partizan şi realizat în scopuri politice, nu senin şi detaşat istoric. Lectura din Parlament a fost doar un moment cam penibil de imixtiune a politicului în ştiinţa istoriei, încă o încercare de îndoctrinare a maselor pe linia maniheismului „ieri întuneric, azi lumină”.

Din punctul de vedere ideologic, nu e nicio deosebire între demersul comandantului suprem Băsescu de a ne arăta dumnealui cum trebuie să privim anii 1947-1989 (deşi anii 1964-1989 n-au fost deloc acelaşi lucru cu anii 1947-1963!) şi demersul generalissimului Stalin de a trasa linii directoare în filosofia socială (ascuţirea luptei de clasă), în lingvistică (combaterea „tezelor” lui Marr, că limba n-ar avea „caracter de clasă”) şi în botanică (Lâsenko). Să-mi îngăduie cititorul să-i amintesc că, în aceiaşi ani în care venea această lumină neagră de la steluţa de pe Kremlin, la Bucureşti, tovarăşul Sorin Toma (fiul unui poet de mâna a cinsprezecea, dar oficial, A. Toma) publica în Scînteia şi apoi în broşură un articol, Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei, în urma căruia Tudor Arghezi, poet de nivel Nobel, a fost interzis vreo 10 ani, din motive asemănătoare cu cele invocate azi de domnii de la CNA, cu diferenţa că T.A. făcea „propagandă” capitalismului, orânduirii burghezo-moşiereşti.Aşadar, acel, să-i zicem, discurs, neechilibrat, nu poate oferi temei legislativ pentru nimic.
Dl Dan Grigore plusează: „instituţia prezidenţială ar trebui să se sesizeze…” Şi ce să facă, mă rog frumos? Să trimită sepepişti să şteargă DVD-uri şi casete? Să ţină altă cuvântare, de condamnare a filmelor? Să taie curentul când se difuzează pelicule ante-89? Să emită o „listă neagră” (ca în 1949) cu ce e voie şi ce nu e voie? Să schimbe bordurile din faţa studiourilor care difuzează asemenea produse? Să le confişte Băsescu personal telefoanele mobile?

Autor: George Pruteanu

(Curentul, 2 august 2007)