Un pictor strălucit: DUMITRU BÂȘCU, fratele lui George Enescu
de VALENTIN IACOB , NUMĂRUL 1388„Casa cu mușcate”
– A fost frate de tată cu George Enescu, dăruit, și el, cu un talent uriaș, pe care l-a exprimat prin pictură –
Sunt în plin centrul Capitalei, la Piața Romană, în sălile elegante și largi ale Galeriei Romane, și admir o expoziție de excepție. Portrete, peisaje, flori, compoziții uriașe strălucesc, toate, de o extraordinară frumusețe picturală. Una care astăzi pare aproape pierdută. La fel cum puțini pictori de azi mai stăpânesc dexteritatea și formidabila știință a meseriei, cu care sunt pictate tablourile ce răsar în cascadă de pe pereții galeriei. Melodia cromatică se intitulează, inspirat, această expoziție retrospectivă de mare anvergură. Iar maestrul care a a închipuit aceste minuni cu pensula lui înaripată se numește Dumitru Bâșcu. Curatorul expoziţiei, membru al grupului Prolog, pictorul Ion Grigorescu, i-a fost elev lui Dumitru Bâșcu.
Sunt aproape 40 de ani de când nu mai e printre noi. De atunci, numele său e înconjurat de o tăcere prea mare față de talentul care l-a făcut să erupă cu atâta vigoare, în perioada interbelică. O tăcere ciudată, dacă ne gândim că a fost fratele lui George Enescu, genialul compozitor care l-a iubit și ocrotit toată viața pe Dumitru. Fratele mic n-a mai încăput lângă celebritatea fratelui mare, fiind, încet-încet, înghițit de uitare. Cu atât mai captivantă este povestea vieții și operei lui, despre care am aflat de la Ana Maria Sandi, fiica pictorului Bâșcu și nepoata marelui Enescu.
Mitruță, cel născut din flori și iubire
„George Enescu”
Dumitru Bâșcu a fost fratele după tată al lui George Enescu. Marele compozitor a ținut enorm la el și i-a vegheat toată viața destinul, Dumitru fiind mai mic cu 21 de ani decât marele compozitor. Mitruță, așa cum îl alinta familia, a venit pe lume dintr-o pasiune târzie a lui Costache Enescu, tatăl lui George Enescu. În familia lor, bărbații erau arătoși și pătimași. La fel cum George Enescu a fost un bărbat foarte frumos și căruia i-au plăcut femeile, așa a fost și tatăl său. Iar Costache Enescu avea obiceiul de a invita oaspeți străini, vara, la conacul lui de la Cracalia, nu prea departe de Dorohoi. Și așa s-a întâmplat că bătrânul Enescu s-a îndrăgostit de o foarte tânără poloneză, pe numele ei Maria Ferdinand-Suschi. O lăsase tatăl ei la conacul Eneștilor, peste vară, câteva luni. Când s-a întors ca s-o ia înapoi în Polonia, fata era gata însărcinată. Așa că a lăsat-o la Cracalia. Din dragostea tinerei poloneze pentru Costache Enescu s-a născut viitorul pictor Dumitru Bâșcu. Dar după un an, tânăra mamă a dispărut de la conac. Așa și-a intrat în atribuții sora lui Costache Enescu, Tinca, mătușa iubită și a lui George Enescu, și a lui Mitruță, care i-a ținut băiatului loc de mamă.
Primii pași pe drumul artei desenului și picturii sunt tot din vremea acelei copilării fabuloase petrecute la moșia Cracalia. O copilărie peste care se întindea și umbra tandră a lui George Enescu. Aceeași energică mătușă Tinca i-a inițiat într-ale desenului și pe George Enescu, la vremea lui, și pe Dumitru Bâșcu, 21 de ani mai târziu. Ea le-a pus cărbunele în mână ambilor frați. Mitruță vădea un mare talent pentru pictură. La fel de talentat într-ale desenului și picturii fusese și George Enescu în copilărie. Numai că titanul muzicii secolului XX a renunțat la pictură, ca să se poată dedica muzicii, trup și suflet. Oricum, cu pasiunea pentru desen și culori sunt povești interesante în familia Enescu. Mătușa Tinca, de pildă, își însoțea scrisorile către George Enescu, care plecase de timpuriu la Viena, cu mici și spectaculoase desene ilustrative. Iar Enescu îi răspundea în același fel. De aceea, poate, înclinarea lui Dumitru Bâșcu spre desen și pictură, descurajată de tatăl său, Costache, cât timp a trăit, va fi susținută și îndrumată mai apoi, cu toată căldura, de George Enescu. Căci după moartea tatălui lor, în 1919, Enescu îl duce la Iași pe Dumitru Bâșcu, ca să-și termine liceul, și tot el îl va ajuta să urmeze Școala de Arte Frumoase din Iași.
Un debut fulminant
Enescu a fost un clarvăzător în privința talentelor pe care le-a descoperit și încurajat. Iar asta a fost valabil și cu pictura fratelui său. Dumitru Bâșcu a făcut studii strălucite la Iași, apoi la București, la Școala Națională de Arte Frumoase, unde l-a avut ca profesor, între alții, pe marele pictor Camil Ressu. A debutat apoi cu o expoziție de succes, în 1928, pentru care a primit un premiu mare al acelor ani, “Premiul Simu”. Urmat de încă o distincție importantă, constând din voiaje de studiu, care i-au permis să călătorească în Italia și în Franța. Cam pe atunci și-a dezvoltat Dumitru Bâșcu și dragostea pentru flori și peisaje, care reprezintă un răsfăț de culori și lumini, în expoziția de la Galeria Romană. La fel de luminoase sunt și tablourile pictorului realizate la Balcic. Dumitru Bâșcu a fost atins, și el, de frumusețea Balcicului și a Coastei de Argint, cu lumina ei fără seamăn. Ba, își cumpărase și-un vârf de deal la Balcic. Sub soarele acela cu totul aparte, a găsit-o pe tătăroaica Gülü, care i-a pozat într-un portret remarcabil. După Bâșcu, pe Gülü au pictat-o Tonitza și toți marii pictori care s-au lăsat atinși de magia Balcicului.
Vremuri grele
„Autoportret”
După 1948, au început vremuri grele și pentru hărăzitul frate al lui George Enescu. Deși Principesa Ileana, cu care pictorul era prieten, așa cum fusese și cu regina Maria, l-a invitat să o însoțească în exilul străinătăților, pictorul iubitor de țară a refuzat. Apoi a urmat urgia. De toate a fost acuzat Bâșcu. Că are un frate trădător de neam, adică George Enescu! Că a avut relații cu familia regală, că regina Maria îi cumpărase tablouri etc. În acei ani, s-a pus foc și conacului de la Cracalia. Să nu mai rămână nici urmă a celor doi frați. Dumitru Bâșcu a fost arestat și închis un an de zile, fără proces. Un eveniment de-a dreptul dramatic, după care Dumitru Bâșcu nu a mai avut nicio expoziție personală, toată viața. Ca să-și câștige existența, a stat până la bătrânețe pe schele și a restaurat și pictat 40 de biserici! De o modernitate aparte, frescele lui Dumitru Bâșcu sunt înșirate prin toată țara. Câteva schițe de sfinți, expuse între tablourile din recenta expoziție bucureșteană, întregesc opera tulburătoare a acestui mare artist
Comenteaza