dnitsoc@gmail.com 75.57.36.95 RAZGANDIREA LUI FUKUYAMA Articolul “The future of American Power – Francis Fukuyama on the end of American hegemony “Sfarsitul Hegemoniei Americane” Acest articol a fost comentat, cu ironia pe care o merita, de Markku Siira cu titlul “Fukuyama si Sfarsitul Hegemoniei Americane”, in revista italiana “Idea si Actiunea” https://www.ideeazione.it BIO: Cu toate acestea, in cartea sa ulterioară “Trust: Social Virtues and Creation of Prosperity” (1995) – Increderea: Virtute Sociala si Crearea Prosperitatii” și-a modificat poziția anterioară pentru a recunoaște că cultura nu poate fi separată în mod definitiv de economie. Fukuyama este, de asemenea, asociat cu ascensiunea mișcării neoconservatoare, de care s-a distanțat între timp. Fukuyama a obținut diploma de licență în arte clasice de la Universitatea Cornell, unde a studiat filosofia politică sub conducerea lui Allan Bloom[1]. Avand in vedere cartile sale anterioare si intoarcerea lui la aproape 180 de grade in acest articol, mai merita mentionat si faptul ca formula lui Zbigniew Brzezinski de ale oferi si rusilor un Vietnam la intrarea lor(la invitatie) in Afganistan, aceasta formula a fost reaplicata de rusi si chinezi americanilor la invadarea(fara invitatie) a Afganistanului in 2001 si drept care dupa 20 de ani SUA a trebuit sa se retraga las si rusinos “noaptea ca hotii”. FRANCIS FUKUYAMA ȘI SFÂRȘITUL HEGEMONIEI AMERICANE Este ironic, dar și cumva la fix, că analistul și autorul Francis Fukuyama, care în anii 1990 a lăudat „sfârșitul istoriei” și triumful democrației occidentale liberale conduse de americani, scrie acum – în revista cercurilor financiare The Economist , nu mai puțin! – despre sfârșitul hegemoniei SUA. Fukuyama admite, de asemenea, că pricinile pe termen lung ale slăbiciunii și recesiunii SUA sunt „mai degrabă interne decât internaționale”. Savantul încearcă să-și convingă cititorii că America „va rămâne o mare putere pentru anii următori, dar influența ei va depinde mai mult de capacitatea sa de a rezolva probleme interne decât de politica sa externă”. La urma urmei, perioada de glorie a hegemoniei americane a durat mai puțin de 20 de ani, „de la căderea Zidului Berlinului în 1989 până la criza financiară din 2007-2009”, scrie el. Aroganța, glorificarea mioapă a „excepționalismului american” și intervențiile militare lipsite de simt strategic din Asia de Vest și-au arătat efectul. Criza economică internațională a evidențiat, de asemenea, inegalitățile create de globalizarea condusă de SUA. Unipolaritatea acestei perioade s-a încheiat acum, iar lumea a revenit la o stare mai normală de multipolaritate, „China, Rusia, India, Europa și alte centre își măresc puterea asupra Americii”, zice el. Chiar și o amenințare externă, cum ar fi coronavirusul, nu i-a unit pe americani. Mai degrabă, susține Fukuyama, criza a adâncit diviziunile și distanța socială a Americii. Măștile și vaccinările au devenit mai degrabă probleme politice decât măsuri de sănătatepublică. Există încă un puternic consens al elitei cu privire la China, care a apărut ca rival pentru Statele Unite: republicanii și democrații sunt de acord că Beijingul este o „amenințare la adresa valorilor democratice” (adică, centrismului occidental). Cu toate acestea, mă întreb, împreună cu Fukuyama, dacă Statele Unite ar fi cu adevărat pregătite pentru un conflict militar cu China sau Rusia. Trupele din imperiul condus de la Washington au plecat în Afganistan, doar pentru a merge în Taiwan sau Ucraina? Polarizarea internă a afectat deja influența globală a Washingtonului. Atractivitatea Fukuyama amintește că țara model a democrației nu a reușit nici măcar să realizeze un transfer pașnic de putere după alegerile din 6 ianuarie. Fukuyama, care a inspirat neoconii iubitori de război în anii 1990, se arată mai realist astăzi. La fel ca Imperiul Britanic în trecut, Statele Unite devin o resursă epuizată. Personal, bănuiesc că pentru cercurile de capital internațional, chiar și o lume condusă de China nu este cu adevărat o urâciune. În situația schimbată, însăși pretenția democrației liberale poate fi respinsă, cu condiția ca privilegiile clasei capitaliste globale să rămână neschimbate. Traducere: Alexandru Petria: https://gandeste.org/analize-si-opinii/francis-fukuyama-si-sfarsitul-hegemoniei-americane/121829/ Note: Comentariu, Note si Bio de CD |
Nu imi pare ca retragerea din Afganistan este sfarsitul hegemoniei americane. Cred ca a fost un simplu joc de glezne.
Nu va fie frica, SUA nu pica !