Excelența Voastră,
Această minunata istorioară privind respectarea sacrosantă a legii în Marea Britanie s-a bucurat și se mai bucură de un mare/justificat prestigiu literaro-instructiv !
La sugestia unui amic din Londra, indignat că reprezentantul țării sale în România nu respectă legea internațională, respectiv că se amestecă brutal în treburile noastre interne, mi-am permis să o supun atenției dlui ambasador al Marii Britanii la București prin scrisoarea alăturată.
Lectură plăcută !

Cu prietenie,
Prof. Toma Bălășoiu

P.S. Dând dovadă de o aleasă/erudită educație, Excelența Sa dl Paul BRUMMELL nu numai că nu mi-a comunicat nici până acum răspunsul Domniei Sale, dar nici cel puțin nu dă vreo dovadă că ar fi dispus să respecte dreptul nostru suveran de a ne elabora legile țării în condiții de totală independență !?
Fără să vreau, impertinența acestui diplomat – ca și cea a altor ambasadori acreditați la București – mi-a amintit de riposta dură a lui Alexandru LAHOVARI, care, în calitatea sa de ministru al afacerilor externe al României, a ripostat dur – fără menajamente – la remarcile înjositoare/jignitoare la adresa țării noastre făcute de dl Eugene SCHUYLER, primul agent diplomatic al SUA acreditat în România. Acesta a fost numit la 14 iunie 1881 – și-a prezentat scrisorile de acreditare al 25.01.1881. După justificatul/demnul perdaf public al lui Alexandru LAHOVARI – diplomatul american s-a potolit.
Dumneavoastră cunoașteți/știți care sunt cauzele dezmățului generat de uniii ambasadori acreditați la București care recurg – fără nicio opreliște – în probleme politice ale țării noastre ?!
Vă mulțumesc pentru răspuns !

Unde-I lege nu-i tocmeala!

> Iata o întâmplare care a avut loc la Universitatea Oxford.
> Un student vine sa sustina un examen, care urma sa dureze 6 ore
> (sunt acolo si astfel de examene).Dupa trecerea câtorva ore de la
> începutul examenului, studentul îl cheama pe profesorul supraveghetor.
> Acesta se apropie de student, crezând ca ceva nu a înteles si ar dori
> sa faca unele precizari, însa a auzit urmatoarele:
> – Domnule profesor, eu as vrea sa mi se aduca friptura si berea care mi se cuvin.
> – Am auzit bine? Ati cerut friptura si bere ?
> – Da. Tocmai friptura si berea care mi se cuvin pe drept.
> – Ma scuzati, dar de ce dvs ati hotarât ca vi se cuvin friptura si bere ?
> Atunci studentul scoate o carte veche si o pune în fata profesorului:
> – Iata, o culegere cu toate legile universitatii, din momentul fondarii
> ei. Aici este o lege din 1513, care pâna astazi nu a fost abrogata,
> care prevede ca, fiecare student care petrece în cadrul examenului mai
> mult de patru ore, are dreptul la o portie de friptura si o bere.
> Profesorul încearca sa protesteze, invocând ca din punct de vedere tehnic, în
> acel moment este imposibil de a-i aduce friptura si bere în sala de
> examen. Vazând ca studentul nu cedeaza, profesorul îsi cheama seful si
> încep ei sa se sfatuiasca. Având în vedere ca pentru englezi legea
> este sfânta, au hotarât ca nu au nici un motiv întemeiat sa-i refuze
> studentului solicitarea. Pe de alta parte, o lege adoptata recent
> interzicea consumul de alcool pe teritoriul universitatii, dar si cu
> prepararea fripturii erau unele probleme tehnice. Ca rezultat al unor
> negocieri îndelungate, s-a ajuns la un compromis: o pizza si o
> coca-cola. Mâncând cu pofta pizza, studentul era foarte bucuros ca a
> reusit sa „le-o traga” acestor îngâmfati si snobi britanici, folosindu-se de propriile > lor legi.
> Dupa câteva zile însa, studentul gaseste în cutia sa postala, o
> citatie chemare în fata instantei de judecata a universitatii (acolo
> unde este lege, este si judecata). Studentul, absolut încrezator în
> sine si sperând ca va avea de a face cu câtiva profesori batrâni care
> îi vor spune ceva de genul: „Dar stiti … dar poate … dar vezi, etc.” a hotarât sa
> se poarte foarte frumos si cu asta se va încheia toata povestea. Ajunge el la
> judecata. O sala enorma cu coloane în stil victorian, foarte înalta,
> fresce pe toti peretii, vitralii etc.
> La o masa care parea ca nu are sfârsit erau asezati 150 de profesori, 45
> decani, 20 rectori si multi lorzi si siri absolventi de vaza ai
> universitatii. Toti cu peruci pudrate, mantii negre, de te ducea
> gândul instantaneu la inchizitie. Urmau sa-l judece pe student. Ei au
> fost cei care au hotarât sa-l exmatriculeze pe curajosul student
> pentru ca a încalcat o lege din 1415, care nici pâna azi nu fusese
> abrogata si anume: „Prezentarea la examen fara sabie se sanctioneaza
> cu exmatricularea”…!

Nota redacției. Această frumoasă povese despre spiritul britanic mă face să mai uit din rușinea resimțită după 22 decembrie 1989 când emisari ai reginei of England au venit la București și au luat înapoi decorația pe caee i-o dăduseră cu ani în urmă lui Ceaușescu… Gest de neamuri proaste! Deloc englezesc!
i.c.