MESAJ DE PE SITE
Frati romani,
nu mai luati credite din banci!
Bancile sunt profitoare pentru ele, nu si pentru romani.
Eu sunt unul dintre cei patiti, vai de steaua mea cat am suferit si sufar si astazi de pe urma creditului bancar, atat de la BCR, cat si de la Transilvania.
Dragi romani,
va sfatuiesc nu luati credite din banci, faceti in asa fel incat sa va chibzuiti in cadrul familiei.
Toti bancherii sunt niste profitori sadea!!!
MIROSLAV
romanii au trait pina acum autarhic, si doar prin stimularea viciilor sau a unor dorinti nenecesare au putut patrunde evreii cu sistemul camataresc. Comunitatile se ajutau intre ei. Cine se casatorea, venea satul si il ajuta cu materiale de constructie, cu munca si ii ridicau casa. Daca trebuia ceva platit, beneficiarul ii presta niste zile de munca… sau ii vindea din recolta. Femeile si copii constituiau mijloace de productie pe vremea aceea, nu doar elemente cheltuitoare, cum sunt in vremurile noastre.
Oricum, la noile impozite pe care ni le pregateste statul, o sa revenim la casele traditionale pe furci din lemn , cu chirpici…
cel mai bun articol despre banci…
Cum gandesc bancile. Industria executarilor silite. Bancherii – hoitari care asteapta prima greseala…
(articol din badpolitics.ro)
Scriu acest articol din perspectia experienței mele profesionale de avocat care a avut ocazia să aprofundeze atât legislația bancară cât și o cazuistică bogată în materie de litigii cu băncile. Scriu în ideea că oamenii, citind acest articol SE VOR OPRI DE LA A MAI FACE CREDITE LA BĂNCI, ruinându-și orice șansă de mai bine pentru viitor. Personal, nu am făcut NICIODATĂ nici măcar un singur împrumut la vreo bancă, și în general am oroare de împrumuturi. Nu pot dormi noaptea știind că datorez cuiva ceva (același lucru și cu răzbunarea – în general mă străduiesc să nu rămân dator, pentru a nu face din asta o sursă de insatisfacție – dar asta e o altă poveste, personală aș zice). Un prim sfat, dacă vrei să faci un împrumut bancar: NU ÎL FACE ! Dacă totuși te încăpățânezi să faci prostia asta, citește acest articol și mai reflectează odată ! În general, la astfel de lucruri, regretele sunt tardive – odată ce-ai semnat, și nici un avocat de pe lume nu te poate ajuta, căci băncile conduc lumea. Ah, și scuza copilărească de genul “n-am știut că…” NU ȚINE ! Băncile nu iartă pe nimeni. Fără excepție, oricât de “prietenoase” ar părea ele sau angajații lor în ofertele inițiale.
Deci, să începem cu începutul. Te trezești că ți se oferă un credit în termeni foarte avantajoși (dobândă mică, fără comisioane de administrare, condiții flexibile de rambursare, aprobare rapidă, etc.). Dacă este vorba de o sumă mică (așa-zisul împrumut “de nevoi personale”), banca nu îți cere să garantezi cu nimic acest credit. O adeverință de salariu și eventual doi giranți sunt suficienți. Însă dacă vorbim de sume mari, pentru achiziții de imobile, lucrurile se schimbă. Acolo garantezi cu casa, terenul, sau ce mai ai, și eventual și cu giranții care pun și ei umărul cu bunurile lor proprii, la garanții.
Și ți se vâră sub nas formularul de contract de credit “standard“, iar tu, în loc să plătești o oră un avocat bun care să îți explice în ce te bagi, semnezi ca primarul, fericit că ai reușit să îndeplinești condițiile de creditare, de parcă ți-ar fi făcut banca cine știe ce favor că ți-a dat bani cu împrumut și prin asta te-a făcut sclavul ei pe următorii 30 de ani !
De obicei, când primești contractul, verifici la drepturi și obligații, suma împrumutată și valoarea dobânzii. Însă clenciul stă de obicei în anexe. Banca “uită” să îți prezinte anexele la contract – CARE FAC PARTE INTEGRANTĂ DIN ACESTA, sau ți le prezintă abia la final, când deja ai impresia că alea sunt doar niște formalități neimportante.
Dacă ai fost suficient de neinspirat să faci pasul spre lungul dans în duet cu banca, pune mâna pe actele tale de credit ȘI VERIFICĂ-MĂ, să vezi la ce riscuri te expui DACĂ ÎNCETEZI SĂ MAI PLĂTEȘTI RATA:
O primă anexă interesantă la contractul de creditare, scrisă de obicei cu litere mici – nu din economie de hârtie, ci tocmai pentru a părea neinteresantă iar omul să se plictisească repede citind-o, este cea privind “condițiile generale de creditare” care nu sunt prinse în contract, unde la început sunt definiți cu termenii contractului (plicticos, nu-i așa, să citești definiția creditului, a clientului, a dobânzii, etc.) unde însă mai apoi sunt definite faze ca:
– acordul creditorului privind cesiunea contractului fără acordul său prealabil.
– acordul creditorului privind cesiunea contractului în urma declarării scadente a acestuia de către bancă fără acordul său prealabil.
– declararea ca scadentă a ÎNTREGULUI ÎMPRUMUT pentru neplata consecutivă a două rate, fără nici o notificare prealabilă sau punere în întârziere.
– că ești de acord ca, în caz de neplată, cuantumul penalităților să poată depăși totalul sumei de restituit, etc, etc.
Toate acestea sunt derogări extrem de importante de la norma generală în material împrumutului – astfel cum apar ele reglementate în Codul Civil, iar prin semnarea contractului și anexelor în această formulă, persoana împrumutată pierde DIN START orice protecție din partea legii – așa cum este ea reglementată, echitabil pentru ambele părți.
Apoi vine cireașa de pe tort: SCADENȚARUL, numit și GRAFICUL DE RAMBURSARE a creditului. Este acea anexă la contract în care ai trecut sub formă de tabel valoarea fiecărei rate pe fiecare lună, până la achitarea integrală a împrumutului. Plicticos, nu ? De ce să ne batem capul cu el, dacă știm că dobânda este oricum avantajoasă ?
Ei bine, nu e chiar așa “avantajoasă”, dacă stai să privești lucrurile din perspectivă statistică. Care e de fapt șmecheria cu creditele date de bănci ? Câștigă oare ele din acele dobânzi “avantajoase” care nu acoperă de multe ori nici rata inflației ? De unde fac băncile profit ?!
Statistic spuneam, bancherii au observat că în general creditul este o afacere supusă riscurilor imprevizibile din viitorul incert al fiecăruia, iar oamenii sunt mult prea optimiști atunci când contractează un împrumut, astfel că mai mult de jumătate din ei nu ajung să restituie la termen creditul, iar acesta trebuie executat silit, prin garanțiile constituite sau prin alte mijloace (popriri pe salariu, etc.)
Și atunci au recurs la următorul truc: bancherul îți dă un credit de 100.000 euro să zicem, cu termen de restituire în 10 de ani și cu o dobândă de 7% pe an. Tu faci un calcul total, linear și gândești: 7% din 100.000 = 7000 euro. 7000 euro X 10 ani = 70.000 euro. Deci te gâdești că ai luat 100.000 euro de la bancă și în 10 ani restitui 170.000 euro, plus ceva comisioane. ȘI TE GÂNDEȘTI CĂ MERITĂ ! Ei bine, aici te-a fraierit !
Nu se întreabă nimeni de ce în graficul de rambursare de la ORICE BANCĂ DIN ROMÂNIA, în graficul de rambursare dobânda este VARIABILĂ – în sensul că este DESCRESCĂTOARE, în vreme ce valoarea ratei creditului achitat este CRESCĂTOARE ?
Revin la ce spuneam mai devreme, respectiv că peste 50% din români nu apucă să ducă la bun sfârșit creditele și sunt executați silit. Aici intervine calcului pervers al bancherului.
Să spunem că 5 ani ai avut un job, ai plătit ratele și totul a fost ok. Însă, după 5 ani, intervine ceva: un necaz în familie, o cheltuială neașteptată, un deces, pierderea locului de muncă, o boală – deci ceva ce te dezechilibrează financiar. Bancherul atâta așteaptă de fapt: SĂ NU PLĂTEșTI DOUĂ LUNI LA RÂND RATELE. În acel moment el îți declară creditul scadent și îți notifică că ai brusc de plată într-o singură și unică tranșă, în termen de câteva zile, ÎNTREAGA SUMĂ A CREDITULUI RĂMASĂ DE ACHITAT !
Și aici apare stupoarea la cei mai mulți fraieri care au luat țeapă cu băncile: în ăia 5 ani în care au plătit, având senzația că plătesc ratele din împrumut, de fapt ei plăteau dobânda “variabilă”. VARIABIL e un termen bancar incorect folosit, care îl duce pe om cu gândul la cine știe ce variații ale dobânzii în funcție de cursul de piață al monedei, de economie, etc. De fapt, termenul VARIABIL ascunde această umflare a ratelor inițiale, cu dobândă, în detrimentul creditului ce trebuie restituit.
Și astfel ajungi ca după 5 ani de restituire a “creditului” din cei 10 ani în total, TU să descoperi că nu ai fost atent la structura scadențarului și ai plătit undeva la 10% din totalul sumei de restituit, restul de 90% achitat fiind dobânzi, creditul fiind plasat de bancă spre achitare în scadențar la coadă, în ultimii ani de rambursare.
Și așa, banca te obligă să plătești după 5 ani de rate, în care ți-a încasat aproape integral dobânda pe cei 10 ani, 90% din suma împrumutată (90.000 euro din exemplul nostru), sumă la care îți calculează repejor și penalități de întârziere care iau astfel locul dobânzilor în schema de mulgere a fraierilor.
Atunci descoperi că de fapt, pentru suma restituită până la acel moment (de 10.000 euro din împrumut din exemplul nostru), tu ai achitat dobânzi în valoare de 700% raportat la suma restituită din împrumut, căci restul rămâne de restituit integral !
ACUM ÎNȚELEGEȚI DE CE NU TREBUIE SĂ FACEȚI ÎMPRUMUTURI LA BĂNCI !?
Dar asta nu e tot ! Am cunoscut oameni de bună credință, care în cea de-a 61 zi e neplată, s-au dus cu banii în mână la bancă să achite creditul restant, iar banca a refuzat primirea banilor, cerându-le să achite ÎNTREAGA SUMĂ ÎMPRUMUTATĂ, căci banca a declarat imediat creditul scadent ! Respectivilor le-a fugit pământul de sub picioare, s-au dus să vorbească cu directorul și au aflat că imediat, contractul a fost cedat FĂRĂ ACORDUL LOR (căci, vă amintiți, SEMNASE-RĂ că sunt de acord și cu cedarea) unei firme de recuperări creanțe, de fapt o altă divizie a băncii respective.
Și astfel bancherul este precum un păianjen care așteaptă pitit ca nenorocirea să apară în viața ta iar el să se repeadă și să îți ia TOTUL, tot ce ai muncit și ai construit uneori într-o viață de om. Și î-ți vinde repede la licitație, unuia care este mână în mână cu el, imobilul cu care ai garantat, la un preț care de multe ori nici nu acoperă suma ce trebuie restituită, și te trezești că mai rămâi și dator la bancă, după ce aceasta ți-a luat casa !
Să spunem însă că reușești să termini creditul, sau măcar să te poticnești spre sfârșit cînd suma rămasă de restituit din valoarea împrumutului este acceptabilă. Chiar și așa, banca îți poate face mari necazuri căci dobânzile și penalitățile restante cresc precum Făt Frumos din poveste, întro zi precum altele într-un an, cu cheltuieli de executare și tot felul de alte comisioane.
Mai sunt și rarele situații fericite, în care oamenii sunt loviți brusc de noroc, situația lor financiară se îmbunătățește întro anumită perioadă a vieții lor, și vor să achite anticipat creditul, să scape de o bătaie de cap.
GHICI CE ?! Banca a avut grijă să strecoare în contract și clauză că, în situația achitării anticipate a creditului, PLĂTEȘTI MAI MULT ! De ce să plătești mai mult, se întreabă unii ? Orice creditor s-ar bucura să î-și vadă banii înapoi mai repede. Răspuns final: ca să te descurajeze să restitui împrumutul anticipat, în speranța că se va întâmpla ceva, norocul se va întoarce împotriva ta și vei rămâne din nou fără banii pentru cele două rate consecutive.
Este de observat un fenomen straniu: BOGAȚII SUNT OAMENII CEI MAI ÎMPRUMUTAȚI LA BĂNCI. De ce oare ? Și cum de ei nu sunt aproape niciodată executați silit și reușesc să plătească, deși au credite cu rate mari de achitat ? Răspunsul este SPĂLAREA DE BANI. Dacă ai acasă o saltea plină cu bani obținuți din activități ilicite, nu poți ieși cu ei să cumperi chestii mari și scumpe, pentru că imediat FIscul va sări să te întrebe de unde îi ai, iar tu nu îi poți justifica. Însă, poți lua un împrumut de la bancă, și ai justificare față de FISC-ul cel sâcâitor. În schimb, nimeni nu te va întreba DIN CE PLĂTEȘTI RATELE, și astfel banii sunt albiți și reintroduși în sistem, și toată lumea câștigă. Știu, vă gândiți la băseasca și creditul ei pentru teren… am zis și eu… orice coincidență este pur, dar pur întâmplătoare…
Ar mai fi multe de spus, dar am obosit să îmi răcesc gura de pomană cu unii care mai întâi semnează și apoi vin la avocat, cum ar spune medicii, “cu pacientul deja mort”. Av. Anonymus
Este atit de trist ca nefericita Tara Romaneasca se zbate in ignoranta si inopoiala sfatuita de un intelectual roman care se pretinde avocat, daca astia sint avocatii vostrii si cunostintele lor despre sistemul bancar nu este de mirare ca tara cheltuieste bani degeaba cu scolirea lor. Nu au inteles nimic di nefericire din invatatura cu care s-au ifruptat in scoli, au ramas inca la gindirea de tip tribal care ne tine pe loc si ne situaeaza in pemanenta in coada Europei, pacat de poporul nostru care nu reuseste sa isi lumineze calea catre bunastare si catre secolul 21.
Si ca o paranteza, cei mai periculosi oameni in distorsionarea adevarului pe care i-am intilnit in viata mea au fost intodeauna avocatii. Popor roman, continua-ti evolutia ( or involutia) tragica prin a demoniza bancile si incredintati-va soarta celor mai onesti corifei ai gindirii civice; avocatii, cei care in nevoia lor permaneta de a va ocrotii banisorii, nu se vor gindii nici o secunda sa va jacmaneasca sau sa va stoarca ultima centima, ei sint intodeauna cinstiti si dezinteresati ca lacrima unei icone. Bravo voua ! BANCILE ESTE CRIMINALE, AVOCATII ESTE BUNI SI CINSTITI !!!!!
Avocații e ca și arhitecții: unii sunt ce susțin că sunt, alții e impostori și agramați!
Bun, domnule Miroslav, dca nu-i bine cu bancile, atunci propune dumneata un sistem fara banci. Sunt prima care sa intru!
riga crypto…munca cinstita nu duce la acumulare de capital..dar ,comertul DA, furatul DA,camata DA, inselaciuna DA, investitia (desteapta( DA… munca ajuta la un trai decent..atat
„Noi (bancherii) ar trebuie să avansăm cu prudenţă şi grijă, prin fiecare mişcare, pentru că deja există un număr mic de persoane care prezintă semne de agitaţie. Ar fi prudent, prin urmare, să demonstrăm o politică aparentă de cedare în faţa autorităţii populare, până când planurile noastre vor fi avansat atât de mult, încât să ne putem declara pe faţă modelele financiare, fără să ne temem de nici o rezistenţă organizată.”
The Bankers’ Manifesto of 1892
dragi comentatori… studiati mai intai ce este BANUL..ce valoare are el si DE CE are valoare..astfel veti intelege ca 1.daca nu imprumuti stai pe unde poti, mergi cu autobuzul…nu ai televizor si nu ai unde duce o femeie care nu vrea sa stea cu mama ta.. si atunci TU iei servici/muncesti faci bani, iei un imprumut pe care poti sa-l rambursezi, iei o locuinta, muncesti mai mult 2 joburi,iei masina, televizor, munceste si femeia si mergi in excursii/vacanta, munciti amandoi mai mult si..va despartiti, pierdeti locuinta, masina,tot si o luati de la inceput si uite asa este viata IN VEST…pe care o doreau toti romanii..norocul lor ca Ceasescu a construit, Iliescu a vrut ales si a dat apartamentele chiriasilor cam GRATIS, are romanul locuinta, munceste putin cumpara second hand, munceste putin si fura are de toate, ajunge politician fura si mai mult, daca l-au prins merge la puscarie dar ramane cu banii, alti romani iau imprumut pe buletin, nu ramburseaza, pierde apartamentul si pleaca in vest la munca si incepe sa munceasca…vezi mai sus, revine in tara si incepe o firma, face iar bani..si tot asa..
hahahaha asa e viata noastra de roman si apropo, foarte zbuciumata dar frumoasa
Merita sa ne intrebam si sa aflam cum traiau membrii comunitatilor umane inainte de aparitia BABULUI.
BANUL ca brevet marca iad a fost pentru prima data pus in circulatie de catre Roma.
Primele monede au fost produse în secolul al VII-lea î. Hr., în Asia Mică, potrivit brosurii realizata de BNR cu ocazia Expozitiei Euro, care are loc in perioada 10 martie-27 mai 2011 la BNR.
Această idee s-a răspândit foarte rapid şi, foarte curând, grecii antici şi, ulterior, romanii au început să producă monede din argint şi bronz.
Am citat de aici: http://www.bancherul.ro/istoria-banilor-%28ii%29-cum-au-aparut-primele-monede-si-bancnote–5722
Nu romanii au inventat monedele.
Vreau sa dau un sfat prietenesc „fratilor Romani”: Viata e prea scurta ca sa fi tot timpul amar si sa nu te bucuri te frumustile ei, fiti intelepti si incercati sa va autoeducati, lasati la o parte teoretizarile polotice infinite si sterile, in special in domeniul acesta, ma refer la banci.
Flositi avantajele uriase ale unui system bancar modern, fiti mai inteligenti ca bancile si folositi-le avantajele lor, nu va lasti exploatati de ele, incercati sa fiti mai inteligenti ca ele si veti reusii, va garantez ca sistemul este conceput sa va dea o sansa, dar trebuie sa o jucati inelignt, sint convins ca cei mai multi dintre voi veti reusii…
Despre imprumuturile la banci ar trebui citit aricolul unui avocat care explica pe intelesul tuturor cum stau lucrurile.
http://rapcea.ro/2013/12/08/mecanismul-diabolic-al-imprumutului-bancar-sclavia-moderna-in-pai-de-credit/
Nu doar despre imprumuturile la banci ar trebui vorbit, ci si despre plata salariilor pe carduri. Tu, personal, muncesti zi de zi, luna de luna, an de an, iar banii tai se duc pe un card electronic, la mila butoanelor si a hackerilor si a vreunui PEM (adevarat sau fals) care sa anuleze tot dintr-o lovitura. Rodul muncii tale de-o viata sta la mila altora – care n-au mila.
The Independent: Sa trimitem la judecata FMI, in locul lui Strauss-Kahn
In locul lui Dominique Strauss-Kahn, fostul sef al FMI, trimis in fata judecatorilor pentru agresiune sexuala in New York, ar trebui sa se afle insusi Fondul Monetar International. Nu pentru agresiune sexuala impotriva unei menajere, ci pentru ca a infometat-o, impreuna cu copiii, parintii si mii de alte persoane. Asta le-a facut FMI oamenilor nevinovati si asta va continua sa faca, daca nu este reformat din temelii.
Acesta este indemnul dur al editorialistului publicatiei britanice The Independent, Johann Hari.
Pentru a-si explica pozitia, Hari revine la episodul nasterii FMI, in 1944, in urma negocierilor intre marilor puteri. Cu cateva exceptii onorabile, scrie editorialistul britanic, citandu-l in acest caz pe economistul britanic John Maynard Keynes, negociatorii erau hotarati sa faca un singur lucru: sa construiasca un sistem financiar global care sa se asigure ca banii si resursele planetei vor fi intotdeauna indreptate spre ei. O serie de institutii, printre care si FMI, au fost asadar intemeiate cu acest scop.
Oficial, sarcina FMI pare simpla: sa se asigure ca tarile sarace nu se indatoreaza, si daca o fac, sa le ajute cu imprumuturi si experienta economica. Dincolo de retorica insa, FMI a fost creat pentru a fi dominat de o mana de tari bogate, si, mai precis, de bancherii si speculatorii lor. FMI lucreaza in interesul lor.
Spre exemplu, in anii ’90, micutul stat Malawi se confrunta cu probleme economice severe, dupa o epidemie grava de HIV-SIDA si o dictatura brutala. A cerut ajutorul FMI. Daca FMI ar fi actionat conform rolului sau oficial, scrie jurnalistul britanic, ar fia cordat imprumuturi si ar fi ghidat tara spre dezvoltare in acelasi mod in care Marea Britanie si SUA si orice alt stat de succes s-a dezvoltat – prin protejarea industriilor, subventionarea fermierilor si investitii in educatia si sanatatea cetatenilor.
Insa FMI a facut altceva. A spus ca va acorda poporului din Malawi asistenta doar daca este de acord cu „ajustari structurale”. Au ordonat statului sa vanda aproape tot ce detinea in favoarea companiilor private si specualtorilor, si sa taie cheltuielile destinate populatiei. Au cerut incetarea acordarii de subventii pentru fertilizatori, chiar daca acestia erau singurii care faceau posibila agricultura intr-o tara cu solul saracit si ai carei cetateni sunt majoritar fermieri. FMI a instruit Malawi sa dea bani cu prioritate bancherilor internationali si nu poporului malawian.
In 2001, cand FMI a descoperit ca guvernul a creat stocuri de grane, au cerut vanzarea imediata a acestora, catre companiile private. Le-au cerut malawienilor sa foloseasca banii obtinuti astfel pentru a plati un imprumut de la o banca pe care tot FMI a impus-o, luat de Malawi cu o dobanda uriasa, de 56% pe an. Preseidntele a protestat si a spus ca e periculos, insa n-a avut ce afce si a vandut cerealele, achitand imprumutul bancii.
Anul viitor a fost catastrofal pentru agricultura, iar guvernul malawian nu a avut cu ce sa ajute populatia. Poporul infometat a ajuns sa se hraneasca cu coaja de copaci si, din cand in cand, cei norocosi, cu sobolani. Multi au murit de foame.
In culmea foametei, FMI a suspendat ajutorul in valoaree de 47 de milioane de dolari, deoarece guvernul a „incetinit” implementarea „reformelor” care condusesera la dezastru. Actionand, principala organizatie implicata in ajutorarea directa a malawienilor, a facut o analiza a foametei si a ajuns la concluzia ca FMI „poarta responsabilitatea pentru dezastru”.
In fine, Malawi a facut ceva ce nu ar trebui sa faca statele sarace: a cerut FMI sa plece. Malawi a ignorat „sfaturile” FMI si a reintrodus subventiile pentru fertilizator, si o serie de alte servicii pentru oamenii obisnuiti. In doi ani, tara se transformase intr-atat incat a ajuns sa acorde ajutor alimentar Ugandei si statului Zimbabwe.
In istoria FMI, Malawi nu este o exceptie. Organizatia intra in tarile sarace, le promite „medicamentul” care le va vindeca si apoi le toarna otrava pe gat, scrie editorialistul. Din Peru in Etiopia, tari intregi s-au prabusit dupa ce au apelat la FMI, Argentina si Thailanda fiinde cele mai faimoase exemple.
In Kenya, una din cele mai afectat din lume de SIDA, FMI a insistat ca guvernul sa introduca taxe pentru vizita la doctor – asa ca numarul femeilor care cautau sprijin pentru bolile cu transmisie sexuala a scazut cu 65%. In Ghana, FMI a insistat pe introducerea de taxe de scolarizare – doua treimi din familiile rurale nu si-au mai putut permite sa-si trimita copiii la scoala. In Zambia, FMI a insistat sa se taie cheltuielile din sanatate – si numarul copiilor care au murit s-a dublat.
Economistul laureat Nobel, Joseph Stiglitz, care a lucrat cu FMI inainte de a renunta si de a incepe sa denunte ce se intampla in interiorul Fondului, i-a spus lui Hari: „Cand Fmi ajunge intr-o tara, sunt interesati de un singur lucru. Cum ne asiguram ca bancile si institutiile financiare sunt platite?… FMI ii tine pe speculatorii financiari in afaceri. Nu ii intereseaza dezvoltarea sau sa ajute o tara sa iasa din saracie”.
Unii spun ca Strauss-Khan a fost un „reformist” care a schimbat FMI. Desigur, a existat o schimbare de ton, insa un studiu al Danielei Gabor de la Universitatea West of England a aratat ca, in profunzime, FMI a ramas acelasi.
Exemplul Ungariei este edificator. Dupa prabusirea din 2008, FMI i-a laudat pentru ca au mentinut tinta originala a deficitului taind serviciile publice. Poporul ungar, inspaimantat, a schimbat guvernul si a ales un partid care a promis sa faca bancile sa plateasca pentru criza. Acesta a introdus o taxa pe banci, de patru ori mai mare decat oriunde in lume. FMI a inebunit: au spus ca este „puternic disruptiva” pentru activitatea bancara (desigur, un plan gras de salvare al bancilor ar fi fost bun).A amenintat ca bancile vor fugi din tara. FMI si-a inchis tot programul din Ungaria pentru a-i intimida.
Insa colapsul prezis de FMI nu a avut loc. Ungaria a continuat sa implementeze masuri moderate, in loc sa pedepseasca popualtia. Au impus taxe pe sectorul comercial, foarte profitabil, si au luat fonduri din pensiile private pentru a plati deficitul. FMI s-a impotrivit la fiecare masura si a cerut sa plateasca, in loc, cetatenii ungari.
Altii au fost intimidati si si-au facut singuri rau, insa ungurii au continuat cum au stiut ei mai bine pentru cetatenii lor. Centrul american de analiza Center for Economic and Policy Research a descoperit ca 31 din cele 41 de acorduri FMI necesita politici macroeconomice „pro-ciclice”, care imping tarile si mai rau in recesiune.
Nu doar Strauss-Kahn ar trebui judecat, conchide jurnalistul, ci insasi institutia pe care a condus-o. „Daca Strauss-Kahn este vinovat, suspectez ca stiu ce s-a intamplat. A confundat-o pe sarmana menajera cu o tara saraca cu probleme financiare. Sefilor FMI li s-a permis, in definitiv, sa le violeze fara teama atatia ani”, incheie Johann Hari.
Banca centrală este instituția care emite moneda națională pe teritoriul unei țări și are două pârghii majore: controlul ratelor dobânzii și a masei monetare (inflația). Banca centrală nu sprijină pur și simplu economia ci împrumută cu dobândă. Prin fluctuarea rezervei monetare, modifică valoarea monedei pe care o emite, prin fluctuarea masei monetare controlează inflația și cu amândouă creditarea. Singurul efect pe termen lung este DATORIA. Fiecare bancnotă emisă de banca centrală este împrumutată cu dobândă. Asta înseamnă că fiecare bancnotă introdusă reprezintă acea bancnotă și încă ceva în plus. De unde sunt banii cu care se plătește dobânda? Tot de la banca centrală și tot cu aceeași dobândă. Asta înseamnă că banca centrală trebuie să emită mereu bancnotă pentru a i se putea plăti datoria care crește asemeni unui bulgăre de zăpadă. Rezultatul final al acestui sistem fără pierderi este sclavia pentru că populația și guvernul nu vor putea niciodată să plătească această datorie AUTOGENERATĂ.
„Cred că instituțiile bancare sunt mai periculoase decât armatele invadatoare. Dacă poporul american va permite băncilor private să controleze moneda, băncile și corporațiile din jurul lor vor spolia oamenii de avutul lor și copiii lor vor ajunge ai străzii, pe continentul cucerit de strămoșii lor.”
(Thomas Jefferson 1743 – 1926)
„Dacă vreți să rămâneți sclavii bancherilor și să plătiți costurile propriei voastre sclavii, lăsați-i în continuare să facă bani și să controleze creditul întrergii națiuni.”
(sir Josiah Stamp 1880 -1941)
Familiile Rockfeller, Morgan, Warburg, Rothschild la începutul anilor 1900 au forțat înființarea unei bănci centrale a SUA. Pentru că opinia publică era ostilă înființării unei monopol bancar au produs, deliberat, un incident care să afecteze moralul public. Astfel JP Morgan, unul din stâlpii finanțelor a răspândit în presă ideea că o anume bancă respectabilă din New York nu este solvabilă. Morgan știa că va produce o isterie în masă care va afecta și celelalte bănci. Așa s-a și întâmplat. Frica populației de a nu-și pierde economiile a dus la retrageri masive în acel an 1907. Ca o consecință, băncile au fost nevoite să-și recupereze împrumuturile silindu-i pe clienți să-și vândă proprietățile declanșând astfel spirala falimentelor a abuzurilor de proprietate și a haosului. În aceste condiții, profiturile familiei Morgan au fost uriașe prin achiziții la prețuri derizorii. Ancheta declanșată de Congres a fost condusă de omul ce avea legături cu familiile mai sus amintite. Ea a recomandat înființarea unei bănci centrale pentru a nu se mai întâmpla o astfel de tragedie și care va fi un stabilizator economic. Aceasta a fost scânteia de care aveau nevoie grupul de bancheri. Astfel, în 1910, pe proprietatea lui JP Morgan de pe insula Jekyll a avut loc o întrunire secretă unde a fost definitivat proiectul de lege privind înființarea unei bănci centrale numită Rezervele Federale. Această lege a fost făcută de bancheri nu de legiuitori. În 1913 Woodrow Wilson, care a devenit președinte prin puternica susținere a bancherilor semnează legea.
Mulți ani mai târziu Woodrow Wilson nota cu regret:
„Marea noastră națiune industrială este controlată de propriul sistem de credite care este concentrat în mâini private. Din acest motiv, dezvoltarea națiunii și toate activitățile noastre se află în mâinile câtorva oameni care, automat, din chiar cauza numărului lor limitat vor descuraja, vor stopa și vor distruge veritabila libertate economică. Am ajuns să fim unul din cele mai prost conduse, unul din cele mai controlate și dominate guverne din epoca modernă. Un guvern fără opinie liberă, un guvern care nu mai are încrederea și votul majorității, ci un guvern aflat la discreția și sub presiunea grupurilor de interese ale oamenilor dominanți.”
Congresmanul Louis McFadden a definit exact situația: „Un sistem bancar mondial se pune la cale acum, un superstat controlat de bancherii internaționali care colaborează pentru a înrobi lumea după bunul lor plac. Patronii Rezervei Federale au uzurpat puterea guvernului”.
Între 1914 și 1919, Rezerva Federală a mărit masa monetară cu 100% ceea ce a determinat creșterea împrumutului. În 1920 a retras masiv din masa monetară obligând astfel băncile secundare să-și execute silit clienții. Consecința: peste 5.400 de unități bancare din afara Rezervelor Federale au dat faliment ieșind din scenă, consolidând astfel monopolul unui mic grup de bancheri internaționali. Se poate spune că patronii Rezervelor Federale pot crea aproape științific panica.
Din 1921până în 1929, Rezervele Federale au mărit din nou masa monetară determinând iarăși împrumuturi masive către public și bănci. În vara anului 1929, JD Rockefeller și ceilalți din club s-au retras pe tăcute de pe piață, iar în octombrie a fost declanșată criza prin retragerea bruscă a împrumuturilor. Au urmat rapid vânzări uriașe pentru plata împrumuturilor. Din acest motiv au dat faliment peste 16.000 de bănci mai mici, ceea ce a permis cumpărarea lor la prețuri de nimic și chiar întregi concerne cu doar 1$. A fost cel mai mare jaf din istoria Americii.
În aceste condiții în loc să alimenteze piața cu monedă, Rezervele Federale au retras, împingând țara în cea mai gravă depresie din istorie.
Următorul pas făcut de patronii Rezervelor Federale a fost să decupleze dolarul de aur, în așa fel încât guvernul să se împrumute oricât. Pentru asta aveau nevoie să achiziționeze aurul din circuit. Astfel, în 1933 sub amenințarea cu închisoarea pe 10 ani, fiecare american a fost obligat să predea către Trezorerie tot aurul deținut. În fond, cetățenii au fost jefuiți și de ultimul avut. Pe bancnotele de dinainte de 1933 scrie că acestea pot fi răscumpărate în aur, pe cele de după scrie doar că sunt mijloace de plată, adică nu sunt garantate cu nimic. Azi, singurul lucru care dă valoare dolarilor este numărul lor aflat în circulație. De aceea Rezervele Federale regularizează valoarea dolarilor prin emisie-retragere putând astfel îngenunchea economii și chiar societăți întregi.
„Dați-mi rezerva monetară a unei națiuni și nu-mi va păsa cine va face legile acelei națiuni” a declarat fondatorul dinastiei Rothschild, Amschel Rothschild.
Rezervele Federale reprezintă o bancă privată asupra căreia guvernul nu are nicio influență, dar care împrumută cu dobândă guvernul, fiind exact tipul de entitate împotriva căreia a fost declanșată revoluția americană de la 1775.
În concluzie, se poate spune că proprietarii Rezervelor Federale se vor îmbogății mai mult cu cât guvernul se va împrumuta mai mult.
O situație majoră care obligă guvernul să se împrumute este starea de război.
Documentar:Toate Războaiele Sunt Create De Bancheri
http://www.youtube.com/watch?v=fSoATw9tCqs
….stiti de ce este interzisa camataria in Romania? Simplu: ca sa NU aiba jidanii nici un concurrent de piata…numai asa poti sa ajungi la ei; la „corporatisiti”…
Ca si intre cele doua razboaie mondiale se pare ca singura banca cu capital romanesc a ramas CEC-ul. Cine este in mare problema financiara ar putea sa imprumute NUMAI de la CEC! parerea mea…
nu degeaba sunt jidani …bancherii
Uităm destul de ușor că Vaticanu a avut, are bănci, că nici cu grecii nu ne-a fost mai ușor. De unguri nu zic c-am scris odată Vatican; Ungaria, la fel Polonia, state apostolice, fără Vatican nu iera.
După unii a fi jidan înseamnă un fel de-a gândii.
Banul, ochiul dracului, ar trebui aruncat la gunoi iar schimburile făcute la tîrg; nu muncești=n-ai ce da=crăpi de foame.
Pîn-atunci, oamenii nu știu că se poate trăi mai bine fără bani, băncile zise naționale sau centrale trebuie naționalizate, da! sînt private inclusiv BNR, și, din cînd în cînd, făcute schimbări de bani; cu cei vechi, daca-i strîns mai mult decît îți trebuie, să le dai foc sau să-i arunci a gunoi.
Pe vremea bunicului meu încă se mai zicea de cineva ce-a luat bani cu-mprumut: îi gata cu iel.
Nu ie nici o știință, nici economică, nici financiară, nici matematică, în spatele cămătăriei; întrebați-l pe Sile Cămătarul!
Cămătăria-i înșelătorie și hoție.
Acu i se zice „sistem bancar”, cămătarului bancher, înșelătoriei politică monetară, hoției recuperare de creanțe; cam din aceleași pricini vor să li se zică evrei nu jidani, rromi nu țigani.
Cata dreptate ai Caline.Isarescu utilizeaza constant,cu obstinatie termenul de”institutii bancare”chit ca bancile sunt doar”afaceri private”,ca orice gogoserie,saormarie…Si asta pt a induce in eroare poporul,prostimea pt a le conferi o aura oficiala, prestanta institutiilor statului(administrative,de justitie etc.)unor camatari fara scrupule care se inchina doar vitelului de aur,singurul lor dumnezeu.Doar ca frauda monstruoasa, institutionalizata,legalizata,prin sistemul rezervei fractionare si a asa zisilor bani”fiat”,a crearii banilor din nimic si publicitatea desantata,reclama mincinoasa este infinit mai daunatoare populatiei,societatii decat un Sile Camataru&co.Mica si eroica Islanda a dat cu ei de pamant.Noi nu,noi suntem individualisti,smecheri dar din aia mai prosti,cu tafna.Are dreptate si domnul Slomo ca trebuie sa ne rafuim cu politicienii,cu aceasta clasa politica mizerabila in integralitatea ei supusa Stambulului=Bruxelles/Washington.Adica tot camatarilor ca doar ei sunt cei care decid si acolo,clasa politica fiind la fel de mizera,tradatoare,fripturisti scosi la inaintare de aceeasi oculta bancara/corporatista si rotiti alternativ la putere conform consacratei”rotatia cadrelor”sub comunisti/iudeo-bolsevici.
Imi creste inima ori de cate ori cineva aminteste de Islanda, pt. ca daca s-ar sti mai bine cazul asta, ehei, ce s-ar mai schimba lucrurile in lume…
E ca si cum ai spune: Daca nu aveti bani, locuiti cu chirie, voi si copiii vostri. E absurd. Banca e pilonul central al oricarei activitati economice. e inima economiei.Prin ea curge sangele care hraneste toate organele interne ale unui organ economic. Mesajul nu e „nu mai luati credite” ci fortati-va politicienii sa conceapa politici juste care sa impiedice abuzurile. Mesajul este: daca vreti casa si nu aveti venituri suficiente, luati mai intai o garsoniera. Odata devenita a voastra si achitata iar creditul restituit, luati un apartament cu o camera si achitati-l inclusiv creditul. In felul acesta nu riscati imprumutarea unei sume mari si asumarea unor riscuri disproportionate fata de capacitatea dvs de rambursare. Din toate timpurile oamenii s-au ajutat intre ei. Un vecin care ia imprumut o sapa de la vecinul sau face in realitate un contract de imprumut bazat pe onoare. Se angajaza implicit sa-i dea la nevoie de doua ori vecinului propria lopata pentru sapa luata cu imprumut o data.E o forma de dobanda. In conditii de absoluta egalitate lumea stagneaza. Parintii fac multi copii nu numai ca sa asigure o specie de care putin le pasa. O fac investind si asteptand poate nemarturisit restituirea creditului cu dobanda prin grija acordata la batranete. Creditul intr-o forma sau alta a stat la baza oricarei activitati umane sau animale in istorie. Dovada ca societatea gandeste astfel este culpabilizarea cu care „gratifica” un copil adult care isi lasa parintii in mizerie si fara ajutor.
Prietene! Dă-ți foc la maculatură, fă stânga-nprejur și aleargă spre locul de unde ai venit, dar fără să faci praf, că te papă lupu dacă-ți ia urma!
Shlomo a zis:
„Creditul intr-o forma sau alta a stat la baza oricarei activitati umane sau animale in istorie.”
Minți sau habar n-ai!
N-ați sesizat chutzpah jidănească (presupunând că individul căruia ii răspundeți nu e un idiot) ?
De când animalele au nevoie de credit ?
Însă umane în opinia „maestrului”(sic) înseamnă jidănești, iar animale…, vă las să trageți concluzia !
esti varza….nu cred ca esti de buna credinta cand iti permiti sa dai sfaturile astea!
”Creditul intr-o forma sau alta a stat la baza oricarei activitati umane sau animale(!) in istorie.”
Trofeul Gâgă, nu alta! La fel cu toată limba de plastic a neoliberalismului, mai rea decât limba de lemn bolșevică.
Jidane, munca și capitalul stau la baza economiei, nu averea, camăta și nerușinarea jidovească! Să-ți bagi undeva vrăjeala asta bolșevico-neoliberală. Citește ce au scris Eminescu, Manoilescu, Madgearu și alte valori interzise, dar și operele autorilor străini onești.
La baza societății umane stă munca, fizică și intelectuală, numai munca va da adevărata bunăstare individuală într-o societate care o cultivă și încurajează; munca și creativitatea vor duce la acumularea capitalului, care va deschide căile comerțului și va duce în mai multe moduri la progres și la bunăstarea generală a nației.
As zice sa nu ne grabim! E deja o tendinta ca la un articol care propovaduieste ceva, toata lumea sa sara si sa fie de acord cu propovaduitorul. Te afli in acord cu autorul, nu vei fi criticat fiindca te afli in zona protejata. Shlomo are si el o parere in care aduce niste argumente si face niste propuneri juste. Eu imi aduc aminte cum functiona CEC-ul mai demult, cum depuneai acolo sumele economisite, cum puteai lua un credit cu dobanda fixa, ca sa-ti platesti un apartament. Deci, daca bancii ii pune statul mana in gat si o obliga sa-si limiteze lacomia, creditarea este un motor al dezvoltarii economice. Multe intreprinderi romanesti n-ar avea astazi 100 sau 200 de angajati daca cu cativa ani in urma n-ar fi apelat la credite. Adevarul insa este ca romanii au luat credite de consum cu nemiluita, multi dand dovada de inconstienta crasa. Nu te-a silit nimeni sa te duci si sa semnezi contractul de imprumut! Deci, nu aruncati vina pentru prostiile comise in carca altora.
Shlomo, are dreptate si nu vreau sa merg mai departe si sa detailez idea lui deoarece nu vreau sa ii jignesc pe romanii care il ataca atit de agresiv si care mental traiesc, cred eu, inca in epoca feudala.
Am cumparat doua case, aici in USA, una dupa alta si nu as fi putut sa o faca fara imprumut la banca, am probabil in casa 6-7 credit carduri ( credit carduri nu debit carduri, cine nu intelege diferenta, sa ma intrebe si am sa o explic), pe fiecare din ele am un credit de circa 15000 la 25000 de dollari. Doua din ele (unul de business si unul personal) l-e port in portofel in fiecare zi si imi platesc benzina, restaurantul si alte cumparaturi, dar in mod chibzuit nu cheltuiesc mai mult decit stiu ca ma tine cureaua. Daca as cumpara intr-o zi un ceas de $25000 si a doua zi electronice de $10000, banca ar fi foarte fericita caci ar trebuii sa platesc circa $1000 pe luna pentru urmatorii cinci ori sase ani si inca as mai avea cresdit de peste $100000 pe restul de credit carduri si probabail as fi in stare pe linga rata la casa si alte cheltuieli sa supravietuiesc dar probabil nu ar fi usor. De acea nu intru cu piciarele in creditele de la banca, l-e folesesc chibzuit iar cind am de facut o cumparatuta majora, spre exemplu o masina noua, fac loc din vreme la rata lunara in bugetul meu. Bancile ma fac sa traiesc ca un om bogat fara sa fiu un om bogat, bancile sint cea mai minunata inventie diabolica care ne face fericiti.
Bancile spre exemplu sint ca benzina daca nu stii sa o folosesti poti sa pui tot orasul in flacari, daca o pui in rezervorul BMW-ului ( cumparat cu ajutorul bancii) te duce in vacanta ca pe un boier….
@JMT-De ce ar trai cineva ca un om bogat desi nu este bogat? E oarecum similar cu a te da frumos si destept desi in realitate nu esti iar tu esti constient de asta.Asa ganditi se pare voi”americanii”.Apropo,casele sunt celebrele baraci din PFL pe care le mananca termitele daca lipsesti cateva luni de acasa si care au durata de utilizare de maximum 20-30 de ani si nu le puteti lasa mostenire copiilor,nepotilor?…Fireste daca nu le ia vantul,tornada…
Domnule Shlomo,creditele acordate de animale au fost orientate si pt activitati umane,ca sunteti cam obscur desi depun eforturi sa inteleg ce vreti a spune?!Ma refer la penultima fraza din comentariul dvs.citata de Calin.Bancile animalelor de ce nu sunt lasate sa falimenteze ca toate celelalte afaceri comerciale si au fost sustinute din banii poporului american cu gaselnita ,vrajeala”to big to fail”?!
Erata:”Too big to fail”.Dar oare industriile producatoare,aducatoare de valoare reala,necesara societatii nu erau”too big to fail”?!Care o fi motivul pt care doar evreii,viata si afacerile lor sunt importante in lumea intreaga,doar ei au suferit si sufera in continuare,etc.?!Desi n-am vazut evreu sarac,muritor de foame si nici vreun stat in”Vestul democrat”,in UE,USA,etc.unde evreii sa lipseasca din conducerea politica,admistrativa,militara la varf unde sunt preponderenti si totodata decidenti(consilierii presedintilor,secretari de stat,alde Kissinger,Brzezinski&co),Barosso,Martin Schulz &co,majoritatea covarsitoare a membrilor Comisiei Europene,adevarata conducere executiva a UE,numita nedemocratic si nu aleasa.Singura natie care si-a mai creat la Bruxelles si un Parlament European Evreiesc,sa fie doar ei intre ei,in acelasi sediu.Si toata lumea tace chitic,pe burta…Eu zic ca si tiganii din Europa ori chiar romanii sa solicite un parlament national-european tiganesc,romanesc dupa modelul celui evreiesc.Ce parere aveti domnule Shlomo?! Vi se pare ca intindem prea mult coarda?…
Shlomo, ai sictir cu sfaturile tale!
Ai vazut, Shlomo, ce inteligenti sunt romanii si ce humor sanatos au? De ce crezi ca unii ar merita sa fie mai presus de ei si sa-i tot imprumute, traind din dobanzi imorale?