Magda Ursache

Filă din Discursul Urii

 

„nu mai știi

se moare de virus, se moare de frică

de măsurătoarea prin care alergi

doctorul umblă pe ape prin viață, ca și prin moarte”

Viorica Răduță

De la aversiune se ajunge ușor la ură. Ura vrea să te izoleze și să te excludă. Pe timpul acestei pandemii cu moartea-n cârcă, am obținut pe scară largă discriminarea între vaccinați și nevaccinați, între pozitivați și negativați, ba chiar ura între vaccinați și nevaccinați.Cu știuta-i grimasă înfricoșătoare, CTP îi taxa „potăi, jigodii, javre” pe cei care luau Ivermectină. O moderatoare specializată în a modela opinia contrară, cu decolteu lung și gura cât șura, îi ofensa pe cei de altă părere, îi rușina, îi dojenea și le închidea microfonul dacă i se părea că atingeau subiecte tabu. „La mine în emisiune nu intră nevaccinații.” Duduca dâmbovițică părea a nu ști că mai existau și contraindicații, restricții la vaccinare, că mai sunt și imunizați natural… Era crimă de gândire să spui că vaccinul este experimental, că sunt afecțiuni cardiace după rapeluri, că se întâmplă și reacții adverse? Categoric, a eticheta antivaxxer un invitat pentru că a pus o întrebare nu-i o tehnică prea curată.

Da, a fost un front în fiecare spital, medicii au luptat ca soldați în linia întâi, neștiind dacă mai revin acasă, dar au fost și declarații contradictorii, măsuri discutabile, anapoda, ca îngroparea necreștinească a morților: goi, în saci negri, de plastic sau războiul contra lingurițelor de împărtășanie.

Nesănătoșii de la Sănătate nu aveau bani pentru medicamente, aveau bani de saci de gunoi pentru decedați. Pandemia asta a rentat binișor pentru unii. Frica s-a injectat de trei ori pe zi: înainte de vaccin, odată cu și o dată după. Știrile făceau și ele injecții. Urmează bomba nucleară , anunța domnul Ciutacu. Apocalipticii prognozau milioane de decese și niciun cuvânt de îmbărbătare. Aceiași apocaliptici, ca dr. Streinu-Cercel sau ca dr. Rafila, s-au retras; boc émissaire a rămas mult(i)importantul Dr. Raed Arafat, supraputernicul decident a orice. I s-a pretins să fie infailibil și nu este, nu poate fi, că nu-i Dumnezeu. Ce-i drept, așa s-a vrut să pară: cosi e se vi pare.Urmarea previzibilă: i-au pus pe seamă, obstinant, toate deciziile greșite, rateurile, erorile. În războiul urii e posibil orice, lucrurile scapă de sub control: să spui, de pildă, că Dr. R.Arafat ar fi organizat omor în masă și că ar fi dat ordin să se extermine bolnavii prin doze letale de oxigen a fost cea mai absurdă, mai consternantă acuză dintre multele. Mereu pe muchie de hârtie ori de sticlă televizuală (de cuțit, bisturiu și alte muchii), urgentistul a suportat tot soiul de învinuiri, dar și mitocănii și mojicii („Marș de-aici! Afarăăă Araaafat! Du-te-n Somalia!”), ajungând și la acționări în justiție.

A fi anti-român, dar și anti-arab ori anti oricine altcineva din p.d.v. etnic e semn de mărginire intelectuală, de opacitate a minții. Inși dezechilibrați, care ar trebui să ia calmante când intră în studiouri, vuvuzele de neoprit din trăncăneală au găsit inamicul public number one: Arafat. Ura poate fi ridicolă: râzi de ea o vreme, până ești hărțuit fără contenire și asta când ai o profesiune stresantă peste normal. Enormitatea acuzației te poate copleși: că ai fost condamnat în țara de origine sau că ai fi agent CIA, Mossad, unguresc și ce-or mai fi. „E un ofițer bine antrenat”, îl eticheta un informator al Securității dovedit. Bilă neagră, domnule Turcescu!

Da, doctorul Arafat e reactiv, nu poți să nu răspunzi ofenselor nedrepte, atâtor răbufniri, revărsărilor de ură. A replicat unui potop de insanități, și-a ieșit din fire, iar gesticulările au fost mult prea prelungite. Nu-ți place interlocutorul – să zicem Badea ori Tucă – de acord, dar îți trebuie mai multă stăpânire de sine. Iar dacă te mânii pe opinia contrară și ieși intempestiv din studio, asta îți face rău ție însuți. Îți păstrezi calmul la accidente înfiorătoare și clachezi într-o emisiune? Și pentru ce te-ar scoate din fire întrebarea multora: de ce sunt restricționați sever nevaccinații sănătoși (deveniți amenințare pentru societate), nu și vaccinații reinfectați, care zburdă liber prin Obor, unde au fost recompensați cu doi mici și cu bilete la circ? Mai lipsea ca vaccinații să poarte un ecuson făcut dintr-un capac de Pfizer.

Ține doctorul R.A. prea mult la imagine? Da. Numai că imaginea, în mainstream, e un cal nărăvaș, greu de strunit. Iar în codul social se spune: „Niciun copac nu trebuie să crească prea înalt.” Mereu teledoctorul cu éclat din belșug a fost în dedesubtul problemelor. A ieșit prea tare în evidență și asta enervează.

Turbarea oarbă contra lui Arafat a atins-o istoricul Mihai Neamțu, declarând că nu se simte reprezentat de cineva care nu vorbește bine românește. E normal ca palestinianul să aibă o limită lingvistică, de fapt o limită fonetică. Poate umblă puțin la rostire, la a schimbat în ă și invers ( vorbește când fără ă-uri, când cu prea multe), la i final dispărut: măsur’, răspunsur’, întrebăr’…

Și de cine, din clasa politică, se simte reprezentat istoricul Neamțu? Este evident că vorbește mai bine dr. Arafat decât ministrul Sănătății, sub steagul căruia s-au închis spitale, Atilla Cseke, care se opintea să spună: „Trebuie implementată și reglementată implementarea programelor de implementare.” Ceee? Mai corect decât colonelul Gheorghiță, care ordona adeverință – credea el, pe latinește – ad labam și se exprima mai bine în romani decât în română? Si tacuisses philosophus manssisses, celebra vorbă a lui Boethius, ar trebui să și-o murmure toți guvernații. Mostră de Iohannis, născut în România? „Trebuie să de-pă-șim această peroadă. De-în-da-tă. Cum v-am spus dățile anteroare, ești precáut ori prost. Cine nu poartă mască e prost.” Și iese în public fără mască, înconjurat de mascați.

Doamna Turcan proroghează, Cîțu scrie esee, n-are timp să învețe și să respecte regulile de rostire. Închide restauranturi , hotele și contribuează la sărăcire. S-a scumpit pâinea? Nu știe, el nu mănâncă pâine. Doar pâine lichidă. Oare medicul de dezastre n-a văzut că guvernarea Cîțu a fost un dezastru? Că guvernul liberal (Cîțu) a dus țara-n gard? A tăcut când premierul a comandat 120 de milioane de vaccinuri, fără să știe încă cât (cacofonie Câțu) va costa asta.Tăcerea i-a subminat credibilitatea, iar iresponsabilii de la guvernare, responsabili de viața noastră, i-au imputat ce n-au rezolvat ei. Ei, și acuma va fi tras la răspundere dr. Rafila pentru fiecare belea ( și curg gârlă) din sistem. Dacă și-a dorit-o…

E loc și pentru alte „narative”, dar organizarea și ordinea rămân în codul medical al Dr. Arafat. S-a opus privatizării serviciului medical de urgențe, medicinii de urgență la privat, contra cost, ceea ce i-a deranjat pe mulți afaceriști. Și-i de respectat îndârjirea,voința în a salva vieți.Un proverb arab sună așa: „La poarta morții, și șahul și săracul sunt la fel.”Vrea să-i salveze pe cei bolnavi, săraci și bătrâni. Or, asta vizează un nivel înalt al responsabilității. Și nu cere răsplată financiară. Fac parte dintre cei ajutați de SMURD și o știu.

Un avocat înfierbântat, pe un canal televizual, înfierându-l predilect pe Arafat, vorbea cum îl ducea mintea : „Ăștia care se uit la noi.” Ei, ăștia care „se uit la voi” știu că doctorul arab e bine asimilat în comunitate, perfect autohtonizat, nu i se poate contesta loialitatea față de România. A vrut să doteze SMURD, a dorit spor mai mare pentru SMURD și a colaborat cu guvernanți de 50 de bani legătura. Mai rău decât atât, a dat Aluette pe cioara de pe gardul politicii, sacrificându-și propria siguranță. Și-a asumat riscuri mari în pandemie, responsabilități, uneori nechibzuit, uneori nebunește. Dar are și nebunia logica ei atunci când vrei să faci greul ușor, în stare continuă de alertă, în stare de urgență, în stare de… orice.

De când masca i-a devenit deviză profesională, dr. Arafat a acoperit tot felul de impostori, de ignoranți. S-au luat măsuri în grade diferite de absurditate: lumina Învierii adusă de jandarmi sau modul ridicol de a saluta cu cotul ori cu pumnul. Toate i s-au pus în spate (că-i spătos!), când responsabilitatea echilibrului trebuia să-i revină președintelui și premierului. La Untold-75.000 de mii, la o petrecere privată -50 de invitați. De Ziua Națională stați acasă; ca s-o votați pe Clotilde, circulați liber. Voie pentru 500 de delegați înghesuiți la Congresul PNL, interzis la botezul unui copil. Școală închisă pe 11 martie, când erau 88 de cazuri și deschisă în 20 septembrie, cu o mie de infectări zilnice.

S-au ivit și doctorași care ne voiau capetele, ca să nu uităm că un doctor a inventat ghilotina: Joseph Ignace Guillotin. Acum, medicii au alte instrumente la îndemână, la fel de eficiente ca ghilotina. Ca, de pildă, suspendarea operațiilor. A, nu sistare! Numai amânare, prioritizare.Totuși, nu este o discriminare a bolnavilor non-Covid?

Tot dinspre comandament a venit avertizarea că biserica – simptomatică ori nesimptomatică – transmite boala oricum. Dar deruta, spaima de moarte, panica, disperarea pot fi învinse prin credință. Doctorul cel bun e credința. Vindecă fără arginți neputința omului. Mai mult încă, Sf. Vasile cel Mare a urmat cursuri de medicină. Și cuviosul Porfirie.

În ce mă privește, am pierdut starea de bine din biserică. Doar moartă aș fi putut trece de poarta cimitirului Eternitatea. În librării – numai cu „Certficat verde”, pe motiv că n-ar fi esențială cartea, doar nu-i mâncare. Pe scurt, biserică, școală, bibliotecă, sală de teatru au devenit „focare de infecție”.

S-a mers manu militari, deși oamenii trebuiau sfătuiți cu blândețe, fără sarcasme, reproșuri, intimidări, insulte, violențe verbale. Asta dai, asta primești. „Vrei sărbători? Ai înmormântări”.„Vaccinează-te sau mori!” „Nu vreți vaccin? Atunci dați bani pe teste.” Dar de ce vaccinul e gratis și testul nu?

Doctorul Streinu-Cercel, virusolog, prognoza, în toamna ce trecu, 6000 de cazuri pe zi. Și tot clarvăzătorul, la aviară: vor muri două milioane de oameni. Colonelul Gheorghiță a numărat 10 morți pe oră de Covid. De cancer mor 5 pe oră. De infarct, de diabet, câți?

Știința medicală înseamnă, ca orice știință, dezbatere. Cu luciditate și logică, nu cu adevărul cercelist, cu adevărul imbrist, cu adevărul jurmaist, toate adevăruri alarmiste. Din cutia Pandorei, pardon, Coronei, au ieșit multe rele. Nefiind dovezi ferme, n-am putut fi informați corect, ci pe ocolișuri: am deschis ușa liftului cu cheia, am dezinfectat cheia, am spălat și punga de mălai, am schimbat masca la 4 ore, am vorbit în mască și cu masca. Pirandello: „Vei învăța pe cheltuiala ta că de-a lungul vieții vei vedea mai multe măști decât chipuri.” Virusul ne-a lăsat fără fețe. Or, masca peste tot nu-i chiar tot. Vaccin, vaccin, vaccin nu-i suficient. N-am prea testat, n-am prea tratat, doar am vaccinat. Și au apărut cazurile de infectare cu doza a treia făcută. Așa că vaccinurile expiră și inspiră neîncredere.

Punct pe i: măsurile, bune sau mai puțin bune, nu le-a luat dr. Arafat singur. Era treaba lui să cumpere medicamente antivirale, anticorpi monoclonali, Tocilizumab? Datoria lui -cred- era să cumpere ventilatoare, să organizeze rapid spitale Covid și paturi ATI, iar rolul său a fost cel mai greu: să facă imposibilul posibil. De acum înainte, când spitalele vor lua foc ca petardele, o să răspundă ministrul Sănătății.Comanda la dr. Rafila: Pas de place pour le virus R.A.!

Cât despre dr. Raed Arafat, va înfrunta provocările din războiul urii cum știe mai bine: cu rigoarea profesionistului dedicat muncii lui. Răspunsul nu-i altul decât: fapte, nu vorbe.